In prima zi a sfirsitului

Daca cineva ar fi pronosticat in urma cu un an ca astazi se discuta despre sfirsitul sau salvarea UE, ar fi fost ridiculizat. Acum doi era considerat nebun, in urma cu trei ani nimanui nu-i trecea prin cap sa-si puna problema. Asa se face ca este hazardat un pronostic asupra rezultatului summitului european care se incheie astazi.

Acest episod este rezultatul politic al unei crize financiare. Uniunea Europeana nu mai functioneaza de citeva luni de zile, nimeni nu mai crede in cutuma „statul si votul". A fost nevoie de socul grecesc, de metode penibile de negociere, ultimatumuri, acorduri „istorice", pentru a intelege ca datoriile publice si temerile pietelor au facut praf toate intelegerile si tratatele. Summitul este ultimul posibil inaintea aplicarii strategiei „fiecare scapa cum poate", iar scenariile sint cit se poate de negre.

Pericolele pentru Romania ramin extrem de mari, in aproape toate variantele. Doar o solutie maximala, un nou tratat european, in formula germano-franceza, ar salva-o de la reintrarea intr-o zona gri, periferica, neprotejata de furtuni financiare, cu toate consecintele politice si economice ce decurg de aici. Orice ezitare, orice neintelegere intre marii actori europeni, orice formula de Europa cu viteze diferite lasa statul roman sa se descurce pe cont propriu, mult mai in afara jocului ca pina acum. Iar pentru indeplinirea obiectivului, Romania nu are incotro: trebuie sa puna pe tava tot, fara conditii si fara discutii, cedarea de suveranitate, dreptul birocratilor de la Bruxelles de a se pronunta asupra cheltuielilor bugetare. Ce se pierde si ce se cistiga?

Limitarea deficitului bugetar la 3% si a datoriei publice la 60% din PIB prin Constitutie reduce drastic posibilitatea oricarui regim politic de a se juca cu promisiuni si de a insela oamenii. In acelasi timp, limitarea deficitului si a datoriei blocheaza Romania, o tara saraca, sa se dezvolte intr-un ritm necesar. Multe imprumuturi si cheltuieli, pentru investitii absolut necesare in infrastructura, nu vor mai putea fi facute decit mult mai greu si luind mai mult timp. Este o mare problema in prezent, de exemplu, cofinantarea proiectelor europene, cu bani de la buget, ceea ce face imposibila atragarea banilor europeni si respectarea termenelor. Limitarea deficitului bugetar ori a datoriei publice prin Constitutie nu va omori doar moravurile proaste, ci va obstructiona aplicarea initiativelor bune. Romania isi pune singura un lat, ca dependentul de droguri ce se leaga de pat, incercind sa scape de obiceiul prost, dar uita ca sanatatea financiara nu-i asigura, automat, si prosperitatea materiala. Vremurile insa nu-i ofera o alternativa.

Un nou tratat se refera, asadar, la corectarea pacatelor din vechiul tratatul european si preintimpinarea datoriilor nesustenabile in viitor, dar problemele acute trebuie rezolvate zilele urmatoare. De unde se vor gasi bani pentru tarile aflate cu gitul sub ghilotina creditorilor, precum Italia si Spania? Romania e, din nou, fara aparare, orice ar face. Daca agentiile reduc ratingurile tarilor zonei euro, in lipsa unor solutii a crizei datoriilor suverane, automat Romania va avea si mai mult de suferit, imprumuturile ajungind la costuri sinucigase. Finantarea externa a statelor periferice devine o mare problema. Banii FMI si fondurile de ajutor UE vor ajunge citeva luni,  dupa care poate urma marea provocare: vinzarea masiva de titluri de stat emise pentru piata interna, catre cetateni romani. Dar vor avea incredere romanii in viabilitatea economica a propriului stat? Sa speram ca nu ajungem si la aceasta provocare cruciala. Rezultatul il banuim deja.