Jocul cu focul

Acordarea dreptului de organizare a urmatoarelor doua editii ale Cupei Mondiale Rusiei si Qatarului a fost receptata ca o uriasa surpriza, chiar daca, cu o zi-doua inainte, cunoscatorii au prezis ca cele doua tari atit de diferite sint favorite. Insa, in raport cu capacitatea mediatica si de lobby, majoritatea larga a opiniei publice mergea cu preferintele spre Anglia si SUA, din motive care nu mai merita sa fie reamintite. FIFA s-a orientat spre Rusia si Qatar, ceea ce a suscitat nesfirsite reactii.

O prima serie de comentarii are ca punct de referinta dorinta neostoita de globalizare mostenita de la fostul presedinte, Joao Havelange, si dusa la apogeu de Josef Blatter. "Onkel Sepp" nu a uitat niciodata ca, in calitate de european, n-ar fi ajuns imparatul fotbalului mondial, daca nu s-ar fi bazat pe voturile celor mici, dar multi. Dupa atitia ani, Blatter nu numai ca deconteaza permanent notele de plata, insa culege si roadele, pentru ca, prieten al tarilor "in curs de dezvoltare" pe care le-a ajutat imens, isi aroga si dreptul ca acestea sa nu miste in front. Or, atita timp cit votul Angliei sau al Germaniei este egal cu cel al Bahrainului si al Rwandei, nu mai mira pe nimeni ca Blatter si camarila sa controleaja lejer fotbalul mondial. Cit de fericita s-a dovedit globalizarea fotbalistica, s-a vazut la numeroase editii mondiale, in special in materie de arbitraj. Acum, globalizarea asta se extinde si pe orizontala si, dupa calvarul vuvuzelelor, vom avea multe alte surprize.

Rusia o fi ea cum o fi, dar nici natiune mica, in curs de dezvoltare nu este. Dimpotriva, potentialul economic urias ar putea garanta o organizare ireprosabila a competitiei fotbalistice maxime. Tocmai de aici se ajunge la un alt sir de comentarii, rezumate strict la intrebarea "de ce Rusia si nu Anglia?". Multi ajung cu grabire la concluzia ca Albionul trage ponoasele celebrului documentar difuzat de BBC in aceasta saptamina, in legatura cu coruptia inaltilor oficiali ai FIFA. Ipoteza greu de acceptat, pentru ca nici Blatter si ai sai nu sint chiar asa de naivi pentru a aplica o pedeapsa care tinde sa confirme (daca nu sa amplifice) suspiciunile si, mai ales, nici englezii nu-si puteau permite sa inflameze atmosfera cu citeva zile inainte de evenimentul asteptat de o intreaga natiune microbista. Nici varianta unor lupte politice tangente la aceasta investitura nu sta in picioare, chiar daca multi englezi au strimbat din nas la o noua cheltuiala de proportii, dupa Olimpiada din 2012. In primul rind, profesionalismul si obiectivitatea BBC sint mai presus de dubii si, apoi, in campania de investitura a fost implicata si casa regala, pentru care englezii au un adevarat cult. Ramine, practic, o singura explicatie in picioare. BBC aflase deja de aruncarea zarurilor de la FIFA si, nemaifiind nimic de facut, a dat pe goarna tot ceea ce stie. Ca Rusia a aruncat la Zürich in dreapta si in stinga cu banii si cu gazul este o simpla supozitie, asa ca, fara dovezi, ne rezumam in a afirma ca Blatter SA s-a lasat sedus de o noua experienta inedita.

Si mai ciudata pare alegerea Qatarului pentru CM 2022, si asta nu din cauza judecatilor si prejudecatilor incetatenite in raport cu lumea araba. Chiar daca Doha este sediul celebrului canal "Al Jazeera" (pentru multi, o tribuna a islamismului militant), numai necunoscatorii pot sustine ca femeile din rindul suporterilor vor fi obligate sa-si ascunda fata, iar euro-americanii nu vor avea dreptul sa-si inece amarul in alcool, datorita legilor islamice. In tara emirului Hamid Al-Khalifa Al-Thani, portul iasmacelor negre (numite "abaya") este obligatoriu doar pentru practicantele active ale religiei islamice, iar night-cluburile se ingramadesc unul linga altul la Doha si in imprejurimi. Simplul fapt ca emiratul de la Golful Persic a organizat Turneul Masters de tenis (la feminin!) si finala Grand Prix IAAF reprezinta o garantie din acest punct de vedere. Qatariotii sustin ca vor avea, la ora H, stadioane acoperite dotate cu aer conditionat, pentru a atenua efectele caldurii devastatoare, iar printul mostenitor Mohammed a asigurat ca nu vor exista probleme nici daca Israelul s-ar califica la acea editie! Mai ramin doar amenintarile gruparilor teroriste islamice, care anunta ca in 2022 Qatarul nu va mai exista ca stat. Numai Allah stie daca peste 12 ani statul Qatar si (sau) Al-Qaeda vor exista, dar tocmai aici gasim hazardul deciziei FIFA. Cine poate cunoaste in 2010 problemele lumii arabe din 2022? Cine poate garanta ca atunci va domni pe acolo luminata familie Al-Thani si nu Osama bin Laden, urmasii si ciracii lui?

Hai sa ne amintim de un altfel de pariu, pus de Comitetul International Olimpic in 1981. La un an dupa ce SUA si multe alte state au boicotat Jocurile Olimpice de la Moscova si cu trei ani inainte ca lumea comunista sa raspunda la fel in privinta celor de la Los Angeles (cit se poate de previzibil!), CIO a acordat dreptul de organizare a Jocurilor din 1988 capitalei Coreei de Sud, Seul. Daca n-ar fi aparut la timp revolutionara "perestroika" a lui Gorbaciov, care nu putea fi prezisa de nimeni in 1981, lumea sportului ar fi trait o a treia olimpiada mutilata consecutiva si o puzderie de sportivi ar fi ratat sansa olimpica din motive (geo)politice.

Poate ca lumea inceputului de mileniu este mult mai stabila decit cea din anii razboiului rece, insa pentru o zona atit de fierbinte ca cea a Golfului, decizia FIFA de a miza pe Qatar 2022, cu 12 ani inainte, este mai mult decit un pariu riscant!