Maximul minimului

Romanii incep sa aiba motive de satisfactie. PSD si-a stabilit niste tinte politice teribile pentru aceasta toamna clocotitoare. Potrivit lui Mircea Geoana, obiectivul minimal al partidului sau este reprezentat de darimarea Cabinetului Emil Boc, iar cel maximal de demiterea presedintelui Traian Basescu. Intre aceste minime si maxime cu efect distrugator, pesedistii uita sa spuna si care sint solutiile iesirii Romaniei din criza.

Recursul la istoria recenta ne scuteste insa de surprize. Programul PSD de guvernare se va referi din nou la avantajele incontestabile ale Romaniei, precum si la resursele umane interne de reputatie mondiala. Agricultura ar avea nevoie de un specialist ca Victor Surdu, cel care a demonstrat ce usor poti fenta bancile, cind ai o multime de proprietati (funciare) pe alte nume; fondurile europene ar trebui gestionate obligatoriu de clanul Puwak, cel care a stiut sa atraga atitia bani comunitari in buzunarele proprii; iar la Mediu e neaparata nevoie de cineva ca Agathon, cel care a facut din Baile Herculane, Parcul „Dracula" si palmierii cu frunze cazatoare veritabile marci nationale. Pentru Justitie se pregateste Adrian Nastase, singurul politician integru in privinta spagilor. Nu s-a codit niciodata sa primeasca.

Cine crede ca pesedistii vor fura mai putin decit pedelistii are memoria amortita. PSD detine insa imensul avantaj ca, fiind inventatorul sistemului postdecembrist original, se descurca mai bine cind se afla la guvernare. Nu ca pesedistii ar vindeca vreo boala a societatii, dar, cind e vorba sa ascunda cadavrele si sa fenteze statisticele, sint cu mult mai priceputi. De!, au experienta indelungata in astfel de lucruri.

Dar toate scheletele ascunse sub pres sau prin dulapuri vreme de 20 si mai bine de ani incep sa iasa la vedere. Iar corul scheletelor, in timp ce dantuie cu mare chef, cinta prohodul statului social. Nascut de PSD, ingrasat peste masura de PNL si supt la toate titele de catre PDL, statul social a intrat in moarte clinica. Din motive de epuizare fizica si nervoasa. Abia acum descopera politicienii – cu maxima uimire! – ca milioane de romani taie frunze la ciini. Incurajati de clasa politica sa traiasca din ajutoare sociale si sa rida de fraierii care se spetesc la munca, pomanagiii au devenit cu fiecare an mai numerosi si mai agresivi. Dar alegatori destoinici. Mai ales de stinga. Pe ei ii tin in spate si profesorii, si medicii, dar si, mai ales, mediul privat. 

Pe termen scurt, din cauza iresponsabilitatii aceleiasi clase politice, nu exista solutii pentru a depasi recesiunea economica. Dimpotriva, in pofida unor vagi promisiuni de majorare a salariilor bugetarilor, cu procente insa mai mici decit reducerile operate in vara, declinul economic se va accentua. Abia la anul va veni maximul minimului. Si, odata cu el, necesitatea de a reforma cu adevarat societatea romaneasca. Dar cine e in stare sa faca asta? Pina astazi, am vazut doar cine nu este in stare.

Cu 20 de ani in urma, Fanus Neagu afirma ca Romania a iesit din al doilea razboi mondial abia in 1989. Adica dupa 50 de ani. Trist este ca, dupa 20 scursi de la evenimentele din decembrie, Romania nu a renuntat in totalitate nici la comunism, nici la comunisti si nici la nostalgiile comuniste. Se speram totusi ca tranzitia nu va dura inca 50 de ani.