Nostalgia Penicilinei

Indiscutabil, unul dintre cele mai importante branduri sportive ale Iasului este Penicilina Iasi, fie si pentru faptul ca este singura echipa de jocuri sportive a orasului care a devenit campioana Romaniei. Ne place sau nu, jocurile sint sarea si piperul sportului si chiar daca avem in oras campioane de popice (cea mai buna din patru echipe), sah sau scrima, tot sporturile cu mingea au prioritate. In ultimele decenii, urbea de pe Bahlui a avut pe podiumurile nationale echipe de baschet masculin sau rugby, dar nostalgia Penicilinei ramine, deoarece echipa feminina de volei a fost, in doua rinduri, acolo sus, unde incepe clasamentul. Si asta nu se poate uita.

Tocmai de aceea, in urma cu doi ani, retragerea echipei de volei din campionat a creat un soc in rindul amatorilor ieseni de sport. S-a crezut si se mai crede si acum ca este o noua etapa din istoria echipei care se confunda in totalitate cu sponsorul ei credincios, Antibiotice SA, si in mai mare parte cu antrenorul si managerul Nicu Roibescu. Disparitia temporara a Penicilinei de pe firmamentul sportului iesean a fost expresia incompatibilitatii dintre cei doi poli de putere si competenta ai echipei. Cu alte cuvinte, firma ieseana de medicamente a considerat ca mina libera pe care venerabilul tehnician a avut-o in destinele clubului nu mai corespunde situatiei actuale din sportul cu mingea peste fileu si ca este nevoie de o renastere a echipei cu plecarea de la cota zero. In aceasta vara, Penicilina era pregatita sa reia golgota drumului spre elita cu modesta Divizie A2 dintr-un sport in care performanta internationala este din ce in ce mai putin accesibila Romaniei. Retragerea unor echipe a obligat noua conducere sa arda o etapa de cautari si de restructurari. Penicilina s-a trezit, pe nepusa masa, in primul esalon voleibalistic si acum, la inceput de an, reia campionatul de pe ultima pozitie a clasamentului. Din nefericire, in vara trecuta n-a fost timpul necesar incropirii unei echipe de prim esalon si s-a pornit cu ce s-a avut la dispozitie. Jucatoare bine trecute de 30 de ani, dar legate sufleteste de fenomenul Penicilina, impreuna cu adolescente la primele contacte cu performanta incearca acum sa refaca nodul traditiei taiat in stil macedonean acum doi ani. "Rabdare" este cuvintul de ordine transmis de noii conducatori ai clubului iubitorilor de volei inghesuiti etapa de etapa si an de an in anacronica sala din strada Teodor Burada. Ceea ce inseamna ca in primul an de elita al noii Peniciline, obiectivul nu poate fi altul decit mentinerea acolo. Sau, mai exact, evitarea retrogradarii in esalonul acela saracacios. Fiindca, daca s-ar fi stiut dintr-un timp rezonabil de aterizarea echipei in A1, s-ar fi reusit consolidarea unei echipe puternice si reconstructia mult dorita nu s-ar fi realizat din mers. Diferenta dintre jucatoarele experimentate ale lotului si cele tinere este, deocamdata, imensa, lipsind tocmai elementele de virsta optima performantei de care este atita nevoie. Iar momentul inevitabil al retragerii unor jucatoare ca Tatiana Popa, Mihaela Ionescu sau Cristina Lungu provoaca frisoane.

Fireste, exista si tarele unei strategii paguboase de-a lungul anilor, care a facut ca – de pilda – o jucatoare odata de perspectiva, eficienta atit in atac, cit si in aparare (Alina Melinte) sa devina titulara in echipa de-abia la 30 de ani. Pepiniera locala este inca saraca, echipa este nevoita sa-si schimbe sala de la un meci la altul. Sala Penicilina, in care fetele se antreneaza, nu este omologata pentru competitii si acest lucru conteaza enorm in volei. Pe de alta parte, Penicilina nu a avut de multi ani sprijinul numerosilor ei suporteri, asa cum ar fi meritat, tocmai din cauza conditiilor improprii in care isi disputa meciurile. Intoarcerea echipei la Sala Polivalenta, eveniment care se produce chiar astazi, este un semn bun, dar si aceasta depinde in mare masura de disponibilitatea acestei arene de a gazdui intreceri sportive.

Am mentionat anterior citeva neajunsuri vechi, care se repercuteaza si asupra noii echipe. Insa conducatorii Penicilinei trebuie sa realizeze ca viitorul depinde de ei insisi. Apelul la rabdare este justificat atita timp cit reluarea unei actiuni de la capat solicita timp. De exemplu, in conditiile actuale, ambitia de a construi o echipa de top exclusiv din jucatoare autohtone este generoasa, dar utopica. Voleiul feminin din Romania este in declin, jucatoarele de mare clasa nu abunda, cele mai multe joaca in strainatate, iar cele care ramin sint amanetate de cluburi cu firma si puternica sustinere financiara. Ramine putin si pentru Penicilina noastra care, chiar daca are finantare privata, nu prea se scalda in bani, la fel ca multe alte echipe din primul esalon care, din lipsa de valori autohtone, apeleaza din ce in ce mai mult la importuri.

Dar aceasta problema si, multe altele, au tinte indepartate. Personal, nu cred in ruptul capului ca Penicilina Iasi va retrograda in acest sezon din Divizia A1. Pentru sezoanele urmatoare va fi nevoie de salturi valorice an de an si conducatorii echipei vor avea multe batai de cap.