O piesa de teatru

O piesa de teatru pare ca se joaca in aceste zile la Iasi. Actorii principali sint politicieni locali, judecatori si citiva oameni de afaceri. In rolul principal joaca prefectul Dragomir Tomaseschi, care interpreteaza figura unui justitiar profund balcanic, un amestec de comisarul Moldovan cu Gore Pirgu, puslamaua din Craii de Curtea Veche. Comisarul contesta reputatia magistratilor din Iasi si cere stramutarea unor procese aflate pe rol. Este vorba de dosarele care impart mosiile fostilor boieri din Copou si Bucium. El nu mai are incredere in felul in care se imparte dreptatea. In justitie domneste cumetreala, tatismul si tirguiala. Niste cucoane si cumetri stau in fruntea castei, iar doi cu robe si cu ceafa groasa tin de sase. Pe la mijloc e inghesuiala mare, iar mai jos se dau procese pentru o pereche de sandale. El a fost in viata civila avocat si stie ce spune. Intriga este, asadar, clara si are suport politic si metafizic. O parte a statului acuza o alta parte de infidelitate si cere divortul.     

Magistratii sint oripilati de gestul comisarului si reactioneaza ca o femeie ranita si umilita. Ii acuza limbajul si caracterul. Justitiarul este mai mult Gore Pirgu decit comisarul Moldovan. Noaptea vine tirziu acasa, dupa intilniri si escapade deocheate. Vorbeste rastit, uneori impleticit, ca un ofiter cherchelit care tipa la ordonanta. Intr-o noapte si-a pierdut capul si s-a dat in spectacol la crisma. A urcat pe masa si a dansat din buric in vazul lumii. Si-a lepadat pantalonii si a facut spectacol in fundul gol. Pe la colturi  face semne  persoanelor din lumea interlopa. A semnat contracte dubioase si a incasat bani care frig. Gesturile lui sint motivate de interese, de onorariu si bacsis. Iata cine vorbeste de corectitudine. Scena este ocupata, dupa cum se vede, de cele doua tabere. Tensiunea este in crestere.

Alte personaje decupeaza un fundal fantastic. Fostul primar al Iasului din perioada interbelica, defunctul Gheorghe Badarau, apare, fulgurant, in virful unui prapure. Doi oameni de afaceri ii plimba, pe rind, chipul fantomatic. Rivalitatea li se citeste pe fete, iar miza se ghiceste usor. Ca la orice inmormintare este vorba de mostenirea raposatului. Alte fantome vin incetul cu incetul si se aseaza linga Badarau. Scully Logotethy, Contoloru, Rapaport, stilpii funciari ai Iasului interbelic, asista spectrali la festinul urmasilor. Fantomele lor sint purtate de noua clasa imobiliara. Vedem aici limpede o sugestie de regie. Un schimb de generatii peste secol. Dinu Paturica devine Donald Trump. A fi sau a nu fi ca ei, aceasta este miza.

Piesa aceasta are ceva de déjà vu. De la revolutie incoace s-a jucat intruna. Doar ca multa vreme a fost pusa in scena in culise, pentru un public privilegiat. Institutiile statului isi ridicau poalele intr-un cerc restrins. Cind si cind iesea starostele si spunea o fraza cu tilc pentru public. Mai intii Iliescu a spus lapidar ca se vinde tara. Apoi a vorbit Constantinescu, mai deschis, de complotul fostilor securisti. A fost din nou rindul lui Iliescu sa pomeneasca, incifrat, de capitalismul de cumetrie. I-a urmat Basescu, pe sleau, cu mogulii lui. Treptat, reprezentatiile au inceput sa se joace in vazul lumii. Din capitala au trecut apoi in provincie. Publicul a devenit martor la certurile conjugale ale puterii, iar puterea nu mai guverneaza de grija reprezentatiei. Spectacolul ar fi interesant daca n-ar avea o hiba majora. Nu se sfirseste niciodata si nu da vreo speranta spectatorilor. Isi schimba doar forma. A fost farsa, dupa Revolutie, comedie mai tirziu si drama de ceva vreme incoace.