Oameni si programe

Poate ca o solutie pentru ameliorarea climatului politic ar fi ca liderii sa nu mai prezinte doar programul electoral, ci si echipa cu care vor aplica acest program.

Pentru ca alegerile prezidentiale se apropie, partidele se intrec in programe si promisiuni electorale. Indiferent daca vorbitorul este candidat pentru fotoliul de la Cotroceni sau doar posibil concurent, premier sau ministru, deputat ori senator, fiecare incearca sa-si convinga auditoriul ca partidul sau detine cele mai bune solutii la problemele Romaniei. Asistam la un lucru curios. Politicianul roman stie foarte bine care sint minusurile societatii contemporane, ba chiar intuieste corect si o parte dintre rezolvari (mai ales cit e in opozitie), dar, odata ajuns la putere, se dovedeste incapabil sa-si respecte angajamentele. Oare de ce?

De pilda, pesedistii vad foarte bine paiul din ochiul partenerilor de guvernare. Recentul program anti-criza, cu vizibil mesaj electoral, lansat de PSD si facut public de Viorel Hrebenciuc propune o multime de masuri economice, unele chiar utile, ce ar trebui puse in practica de pedelisti. Dar despre dezastrul din agricultura, saracia din sanatate si panarama din invatamint - ministere pe care le au in propria ograda - vorbesc extrem de putin. Pesedistii incearca sa sugereze ca o ducem rau doar din cauza PDL, partid ce detine functia de premier. Daca PSD ar recuceri sefia Guvernului, romanii ar trai nemaipomenit. Cu vreo opt-noua ani in urma, acelasi Hrebenciuc anunta, la Iasi, alaturi de Ion Solcanu, marele plan de relansare economica a Moldovei, plan care a fost uitat imediat ce PSD a preluat puterea. De ce ar fi mai credibil acum "sobolanul rozaliu"?

Nici pedelistii nu-si respecta promisiunile. Prin primavara, premierul Emil Boc declara austeritate maxima la nivel guvernamental, dar madam Ridzi a aruncat in derizoriu toate angajamentele Executivului. Dupa sase luni de guvernare, Cabinetul Boc nu se poate lauda cu nici o realizare. E adevarat ca rastimpul este scurt, dar cind descoperi ca oamenii de baza ai PDL sint alde Boureanu si Placinta te incearca un sentiment de crunta dezamagire. Ei vor schimba in bine Romania?
Si Crin Antonescu promite acum marea cu sarea, de parca nu liberalii au condus Romania intre 2005-2008. Candidatul PNL la presedintia Romaniei face vorbire de mari reforme in toate domeniile posibile si de atragerea elitelor in actul de guvernare. Drept urmare, deputatul Relu Fenechiu se vede deja ministru al Transporturilor, ca brav reprezentant al elitei moldovene in viitorul Guvern. Se mira cineva?

Ultimii 20 de ani au aratat ca exista o diferenta colosala intre vorbele si faptele politicienilor. Cu cit se promite mai mult, cu atit se face mai putin. In 1990, Ion Iliescu se lauda ca va face din Romania o noua Suedie. In 1996, Emil Constantinescu proclama sfirsitul comunismului, iar in 2004, Traian Basescu promitea solemn institutii puternice si reducerea drastica a coruptiei. Si cite si mai cite. Si ce frumos sunau toate!

In realitate, clasa politica s-a dovedit incapabila sa schimbe mare lucru in Romania, dupa caderea comunismului. Probabil, am fi ajuns tot pe aici si daca ne-ar fi guvernat Partidul Liber-Schimbist. Marea problema a Romaniei nu sint programele electorale (care suna bine), ci oamenii care ar trebui sa aplice aceste programe. Liderii politici au devenit prizonierii propriilor clientele de partid. De aceea, nu mai avem specialisti, ci doar "baieti desteptI" si "fete istete".
Oare Traian Basescu ar obtine tot atitea voturi daca ar spune din timp ca Elena Udrea merita sa fie ministrul Economiei in viitorul Executiv? Sau citi l-ar mai vota pe Mircea Geoana daca pesedistul ar sugera ca Marian Vanghelie este omul potrivit pentru portofoliul Justitiei? Dar pe Crin Antonescu, daca liberalul ar anunta inca de pe acum ca Relu Fenechiu este favoritul sau pentru Transporturi?

Poate ca o solutie pentru imbunatatirea climatului politic ar fi ca liderii sa nu mai prezinte doar programul electoral, ci si echipa cu care vor aplica acest program. Si abia atunci am descoperi cine merita votul nostru. Daca il mai merita cineva.