Opriti productia de prosti!

Razbunarea dascalilor s-a consumat repede. Imediat dupa 1989, unii politicieni au fost deconspirati nu ca informatori ai Securitatii, ci ca elevi sau studenti mediocri. Timp de citeva luni, situatiile scolare ale unor (fosti sau viitori) alesi au fost publicate in presa, provocind rumoare si bascalie. Respectivii s-au aparat, invocind personalitati celebre, precum Hegel sau Einstein, repetente la scoala, dar geniale in timpul liber. Totusi, Einstein a refuzat functia de presedinte al Israelului. 

Din pacate, astazi, nici macar criteriul notelor, asa incomplet si desuet cum era el, nu-ti mai spune mare lucru despre un absolvent. O diploma de excelenta sau un cird nesfirsit de zece a ajuns sa insemne, mult prea des, doar ca profesorii si-au primit spaga cuvenita.

Paradoxal, dar scoala romaneasca a fost printre primele institutii care s-au conformat noilor comandamente postrevolutionare. Dupa 1990, clasa politica a avut nevoie de cit mai multi prosti, iar planul a fost depasit in fiecare an cu frenezie. In campaniile electorale se promiteau tezaure recuperate de la rusi, salarii si pensii ca in Suedia, investitii ca in Finlanda, autostrazi de la Nistru pin’ la Tisa etc., iar alegatorii se calcau in picioare pentru a-si aduce "prinosul de recunostinta" marilor demagogi. In ultimii 20 de ani, prostul s-a dovedit o mina de aur pentru politicianul roman.

 Dar tranzitia a avut un efect devastator mai ales asupra scolii. In unele parti, promovarea elevului prost s-a transformat intr-o metoda de supravietuire. El era acela care, pentru a trece clasa, contribuia firav la majorarea veniturilor mizerabile ale profesorilor. La universitatile particulare, insa, supravietuirea a fost rapid substituita cu inavutirea. Singurii studenti picati nu sint cei care habar n-au inca sa citeasca sau sa scrie, ci doar cei care nu-si achita taxele obligatorii. Absenta din catalogul cu plati este singurul pacat care nu se iarta.

Micile incercari de reformare a scolii romanesti, precum cea demarata de Andrei Marga, au fost repede sufocate de corul nemultumitilor si de impostura politica. Rau este ca, incetul cu incetul, dascalii nu au mai cerut reforma, ci doar cresterea salariilor. Faptul ca in toate statisticile europene referitoare la calitatea invatamintului am ajuns pe ultimul loc, chiar si intr-o vreme in care veniturile dascalilor se rotunjisera binisor, a fost interpretat ca o conspiratie mondiala impotriva geniului mioritic nepieritor. Sau cel putin asa sustinea politicianul, profesor si ministru din cind in cind, Ecaterina Andronescu.

Asadar, cine e mai vinovat de situatia actuala? Scoala care aprovizioneaza necontenit societatea cu indivizi tot mai slab pregatiti? Sau clasa politica actuala, care are nevoie in continuare doar de prosti?

Oricum ar fi, opriti productia de prosti!