Pe cine pariati?

Din pinza "Peisaj cu vedere spre Cotroceni" nu se intelege momentan nimic. Avem schitate patru personaje, vreo trei clovni in decor si cam atit. Lipsesc nuantele. Desi campania electorala a inceput in primavara, odata cu "identificarea" principalilor candidati, nu stim inca prea multe detalii despre prezidentiabili. Nu doar ca aspirantii la Cotroceni nu s-au afisat cu vreun proiect, dar, mai important, au evitat sa-si asume explicit o "echipa". Intr-un sistem constitutional in care atributiile executive ale sefului statului se limiteaza la nominalizarea unui premier, candidatii isi priveaza electoratul de o informatie fundamentala. Cu cine intentioneaza sa guverneze? Ce formula politica a Executivului prefera sa patroneze? In lipsa acestor informatii, pentru alegator scrutinul prezidential seamana cu un joc de noroc. Un "pariu" pe o cursa de cai in care se cunosc doar numele jokey-ilor.

"Ponturile" sint putine. Putem presupune, spre exemplu, ca actuala prietenie dintre liberali si social-democrati va continua si dupa alegeri. Cu alte cuvinte, ca Mircea Geoana sau Crin Antonescu la Palatul Cotroceni s-ar traduce prin formula PSD-PNL la Palatul Victoria. Putem banui, de asemenea, ca sirguinta cu care PDL achizitioneaza traseisti din rindurile opozitiei este menita sa-i asigure lui Traian Basescu o guvernare unicolora, eventual cu sprijin UDMR. Dar prezumtiile, criticabile de altfel, se opresc aici. Opinia potrivit careia instabilitatea politica va lua sfirsit odata cu alegerile prezidentiale inglobeaza o doza ridicata de optimism.

Pina in 2004, regulile confruntarii pentru Cotroceni erau simple. Cumularea in aceeasi zi a scrutinului prezidential cu alegerile parlamentare avea avantajul de a diferentia usor combatantii. Ghidindu-se dupa lozinca "toti pentru unul si unul pentru toti", candidatii erau obligati sa-si asume transparent si apriori componenta politica a viitorului guvern. O ecuatie care, odata cu prelungirea la 5 ani a mandatului presedintelui, s-a complicat inutil. Ar fi gresit sa credem ca doar alegatorul se uita astazi naucit la ziua "de dupa vot". In realitate, nici candidatii n-au reusit sa-si planifice urmatorii pasi. Teama lor de a-si prezenta "echipa", de a se infatisa electoratului intr-un tandem presedinte-premier, mascheaza lipsa unui "plan B". Nu ca nu vor, ci pur si simplu nu stiu. Mai mult, nici nu pot fi condamnati pentru "ignoranta". In fapt, scrutinul din acest an constituie o premiera in istoria democratiei din Romania, o premiera care i-a prins pe picior gresit laolalta pe alegatori si politicieni. Acceptind in textul sau decuplarea scrutinului prezidential de cel parlamentar, Constitutia Romaniei nu a fost deloc "inspirata" in 2003. Diluarea efectului de "locomotiva" al prezidentiabililor, principalul motiv invocat atunci pentru schimbarea actului fundamental, s-a realizat intre timp mai simplu, prin aparitia legii votului uninominal. Modificarea legislativa in cauza a produs pina acum un singur efect cuantificabil: incertitudinea. Perturbind ciclul electoral, noua Constitutie garanteaza perenitatea campaniei electorale.

Publicitate și alte recomandări video