Plomba falsa

Pe linga sport si cultura, invatamintul universitar reprezinta un domeniu cu care Romania inca se mai poate mindri. Avem universitati de prestigiu, facultati care scot pe banda specialisti de nivel international, profesori formatori de "scoala", studenti sclipitori si toba de carte. Cu toate greutatile, in special financiare, cu care se confrunta universitarul si studentul romani, invatamintul superior autohton ramine o institutie solida, onorabila si competitiva. Pentru o tara care se pregateste sa dea piept cu provocarile unei lumi in care cunoasterea a devenit principalul capital, acest fapt e un motiv de optimism si speranta.
Dar sa nu exageram. Ati auzit, in Romania, despre vreo institutie neatinsa, intr-o masura mai mica sau mai mare, de microbul coruptiei? Sau de cel al nepotismului, al aranjamentelor de culise si al imbogatirilor frauduloase? Daca da, atunci nu poate fi vorba si de Universitatea de Medicina si Farmacie din Iasi, dupa dezvaluirile si cercetarile inca nefinalizate din dosarul diplomelor false. Rareori e simplu sa trasezi o granita intre interesul si imaginea unei institutii si cele ale unora sau altora dintre cei care-o slujesc. Pentru ca e greu sa delimitezi ceea ce e structural sau endemic de ceea ce e accident sau conjunctura.
In scandalul diplomelor false eliberate de UMF celor 62 de italieni lucrurile par insa ceva mai simple. Faptele sint clare. Persoane din UMF se fac vinovate de eliberarea unor acte publice false. Si nu orice fel de acte. E vorba de diplome de licenta pe baza carora citeva zeci de oameni practica deja o meserie. Si nu orice fel de meserie. E vorba de medici stomatologi, cei pentru care avem, indeobste, atita respect, inclusiv pentru ca de iscusinta lor depindem uneori in mod fatal. Exista vreo meserie in lume, in afara celei de medic, in care prea-romanescul "merge si-asa" sa fie mai periculos si mai condamnabil? Si nu sint oare chiar medicii cei care stiu cel mai bine acest lucru? Nu e macar acesta un motiv suficient pentru a pune in discutie pina si credibilitatea unei institutii, de dragul adevarului si al dreptatii?
Ca in scandalul cu pricina se vehiculeaza acuzatii de luare de mita de ordinul zecilor de mii de dolari nu trebuie sa ne mire prea tare. Pentru citi dintre noi e un secret faptul ca la UMF, ca si in atitea alte institutii, se ia mita? E posibil, ba chiar foarte probabil, ba, mai mult, chiar logic, ca sumele despre care se vorbeste sa fi fost impartite intre responsabili din toate cele trei institutii implicate: UMF Iasi, Universitatea Ecologica din Bucuresti si Ministerul Educatiei Nationale. Aruncarea vinii de la o institutie la alta, daca nu e menita sa provoace confuzie, e o practica utila. Ea ne ajuta sa intelegem ca nu e vorba doar de o simpla actiune individuala, pe cont propriu, ci de o afacere "institutionalizata". De o adevarata retea. De filiere ale coruptiei. Iar cind e vorba de asa ceva, gindul te duce, automat, la legea tacerii, la complicitate in acoperirea vinovatilor si la inventarea, in extremis, a tapului ispasitor.
La Iasi, Senatul UMF si l-a gasit in persoana unei secretare. In Senatul UMF, complicitatea a functionat, totusi, pe muchie. Profesorul Vasile Burlui, principalul actor iesean al afacerii, a scapat ca prin minune de suspendare. E, sa recunoastem, o performanta, daca ne gindim ca pina si rectorul Carol Stanciu, un om al "retelei", pare dispus sa-l sacrifice. Ar putea-o face macar de dragul institutiei si a imaginii ei, pe care atit de des le invoca. Ar fi o sansa ca si in aceasta institutie, UMF Iasi, atit de controversata datorita unora dintre cei care o conduc, sa inceapa curatenia. Pina atunci insa, sa asteptam si concluziile justitiei.
(Pavel LUCESCU)