PNL sub semnul lui Dinu Patriciu si obsesia anti-Basescu

 Pentru cei care cunosc mecanismele interne care guverneaza votul din congresele partidelor politice, victoria lui Crin Antonescu era previzibila. De regula, se fac intelegeri pe „pachete de voturi" intre  filiale in cadrul unor scheme in care intra in discutie tot felul de functii si pozitii de influenta in partid. Or, din acest punct de vedere, jocurile erau, de fapt, transate inca inaintea inceperii congresului PNL, chiar daca partizanii lui Calin Popescu-Tariceanu lasau inca public sa se inteleaga ca acesta se bate cu sanse pentru functia de presedinte. Oricum, daca mai existau unele dubii din acest punct de vedere, vineri, cu mult timp inainte de vot, lucrurile erau deja cit se poate de clare. In timp ce partizanii lui Crin Antonescu defilau pe ecranele televizoarelor siguri pe ei, cu declaratii transante de sprijin pentru favoritul lor, sprijinitorii fostului prim-ministru nu doar ca erau mult mai rezervati, dar se fereau sa-l atace explicit pe adversarul acestuia.

In aceste conditii, poate singurul lucru care a surprins a fost dimensiunea infringerii d-lui Tariceanu, nu doar din cauza scorului obtinut de el personal, extrem de dezamagitor de altfel, ci si datorita faptului ca doar o mica parte dintre apropiatii sai au intrat in forurile de conducere ale PNL. Dar cum se explica aceasta infringere categorica a fostului lider liberal, probabil surprinzatoare pentru multa lume din afara formatiunii politice? Trei ar putea fi motivele determinante din acest punct de vedere: doua frustrari majore existente in interiorul activului PNL fata de fostul premier si o mutare tactica efectuata de Dinu Patriciu.

Prima frustrare e de data recenta si e legata de iesirea PNL de la guvernare, care a afectat mai ales oamenii din activul de provincie, care au vazut cum peste noapte pierd tot: functii, privilegii si acces la bugetele locale, ultimul aspect fiind mai ales important pentru primarii din orasele mici si din mediul rural. Un factor agravant e acela ca multi dintre cei in cauza au trecut din pozitia de directori in aceea de someri, pentru ca liberalii au propulsat covirsitor in functii de conducere oameni foarte tineri, fara  experienta si fara o istorie profesionala anterioara. Or, pentru toate aceste nenorociri personale, majoritatea acestora il fac responsabil pe Calin Popescu-Tariceanu, care, prea increzator in aranjamentele subterane negociate cu o parte a conducerii PSD, a respins oferta inaintata de PD-L in perioada discutiilor pentru formarea noului guvern. De altfel, intr-o declaratie recenta, fostul presedinte PNL, Valeriu Stoica, rasuceste din nou cutitul in rana readucind tema in discutie: „Ceea ce nu stiu multi dintre membrii PNL este ca PDL a oferit, in cadrul negocierilor, pozitia de presedinte al Camerei Deputatilor si paritatea in guvern". Sigur, e greu de spus daca noul presedinte ar fi acceptat atunci oferta. De fapt, multi dintre cei mai entuziasti membri ai echipei Antonescu, cu exceptia notabila a lui Varujan Vosganian, se declarau atunci la fel de entuziasti partizani ai unei coalitii cu PSD. Dar cine sa mai faca astfel de analize nuantate acum, cind principalul responsabil pentru pierderea puterii putea fi fi aratat cu degetul!

A doua frustrare e mult mai putin cunoscuta in exterior si e mai de lunga durata. La nivel local se acumulase de o buna bucata de vreme o mare nemultumire fata de Bogdan Olteanu, considerat de multi eminenta cenusie din spatele d-lui Tariceanu. Fostul lider al TNL, organizatia de tineret a partidului, a reusit in ultimii patru ani sa-si proiecteze in toate structurile de virf din partid o falanga de oameni loiali, extrasi exclusiv din rindul activului crescut la scoala TNL. Ceea ce a provocat antipatie si frustrari in teritoriu, unde liberali cu vechi state de serviciu s-au simtit umiliti si marginalizati. De o proba a acestei nemultumiri am avut parte chiar la trecutul congres, cind Bogdan Olteanu, desi sprijinit pe atunci de primul ministru in functie, a pierdut postul de vicepresedinte in fata lui Ludovic Orban, ceea ce atunci a fost considerata o mare surpriza.

Asa ca nu e deloc de mirare ca, vineri si simbata, Ludovic Orban a exploatat din plin aceasta stare de spirit, avind grija sa-i elimine din toate forurile de conducere ale PNL pe toti cei considerati a fi apropiati de fostul presedinte al Camerei Deputatilor. Pentru a nu fi umilit pe fata, Bogdan Olteanu a ales sa nu candideze la nici o functie in partid, sperind, probabil, ca la un moment dat va putea exploata eventualele greseli ale adversarilor sai. A si dat un prim semnal atunci cind, facind o referire directa la discursul lui Crin Antonescu, a declarat, la un post de televiziune, ca "primul lucru negativ care se spune despre PNL este legatura sa cu Dinu Patriciu". „Dinu Patriciu este un motor care trage PNL-ul, de patru ani, inapoi, si nu inainte. Nu cred ca cel mai bun lucru pe care putem sa-l facem astazi este sa ni-l asumam in mod public pe Dinu Patriciu. Nu cred ca este un lider politic care sa se potriveasca partidului sau alegatorilor PNL".

In acest punct ajungem la al treilea motiv al debarcarii lui Calin Popescu-Tariceanu: mutarea tactica efectuata de Dinu Patriciu, care a ales sa-l sprijine deschis pe Crin Antonescu parasindu-l pe vechiul sau prieten politic, decizie care si explica, de altfel, comentariile acide de mai sus apartinind lui Bogdan Olteanu. Si Valeriu Stoica ii reproseaza, de altfel, d-lui Tariceanu ca „a cultivat o relatie ambigua cu Dinu Patriciu si a lasat impresia ca PNL a ajuns vehiculul politic pentru promovarea intereselor economice ale acestuia". In mod ironic, unul dintre motivele principale care au dus, in partea a doua a anului 2005, la ruptura dintre Basescu – Tariceanu, ruptura care a marcat decisiv ultimul ciclu electoral si a oferit un atu politic nesperat PSD-ului, a fost tocmai sprijinul explicit al fostului prim-ministru pentru influentul om de afaceri. Sentimentul ca de fapt cel care face cartile in PNL este Dinu Patriciu era, de altfel, larg raspindit printre cei 1500 de participanti la congresul liberal. Impresie care s-a transformat practic in certitudine atunci cind Crin Antonescu a tinut sa-l salute personal de la tribuna. O decizie aplaudata si probabil foarte populara printre delegati, dar nu la fel de usor de asimilat si in exterior, inclusiv in rindul electoratului traditional liberal. Un electorat destul de sofisticat, care nu se poate arata decit suspicios fata de ideea ca formatiunea electorala pe care o simpatizeaza sa ajunga sa fie asociata, semnificativ mai explicit ca in trecut, cu un om de afaceri destul de controversat. In paranteza fie spus, pe cit de redutabil, chiar sclipitor, s-a aratat a fi Dinu Patriciu ca om de afaceri, pe atit de pagubos si neinspirat s-a manifestat in deciziile sale politice. De la initiativa de a face in 1996 o coalitie intre o fractiune rupta din PNL si PAC, care a dus la ingroparea unuia dintre cele mai interesante partide politice ale momentului, pina la batalia din 2003 si 2004 impotriva tandemului Theodor Stolojan – Valeriu Stoica si a formarii Aliantei D.A.

Dar ce ramine in urma congresului liberal? Care sint perceptiile dominante? Ideea de schimbare clamata de la tribuna, pe ecranele televiziunilor si pe holuri are, de fapt, putina acoperire in realitate. Pentru ca, la urma urmei, Crin Antonescu, care a fost ministru cu 10 ani in urma, in perioada guvernarii CDR, ca si cei mai multi dintre membrii echipei de conducere alese la sfirsitul saptaminii trecute sint personaje politice cunoscute si previzibile. In plus, in afara de frazeologia obisnuita, nu a fost deloc clar in ce ar consta schimbarea pe care PNL ar urma sa o aduca pe scena politica romaneasca.

Daca ar fi sa tragem linie, ramin doua impresii dominante dupa ultimul congres PNL. Ambele sint poate populare la nivelul micro-cosmosului activului liberal, dar au toate sansele sa-i aduca partidului prejudicii in exterior. Prima e aceea ca, desi nu detine nici un fel de pozitie formala de decizie, Dinu Patriciu este cel care dicteaza linia politica a partidului. A doua este obsesia anti-Basescu, care a  dominat practic intregul discurs public la congres. Intr-o asa masura, incit nu a mai fost practic loc pentru nimic altceva. Or, intr-o perioada in care criza economica si posibilele ei efecte au devenit principalul subiect de preocupare in societatea romaneasca, nu poti sa-ti axezi intreaga strategie politica exclusiv pe ideea ca actualul presedinte trebuie inlaturat cu orice pret de la Cotroceni. S-a ajuns, astfel, intr-o situatie de contrast ridicol intre morga si pretentiile PNL, care se prezinta cu emfaza drept principala expresie a dreptei romanesti, si singurul sau obiectiv politic major declarat: Jos Basescu!, in conditiile in care agenda publica are, cu siguranta, cu totul alte dominante.