Romania a fost cucerita la un picnic

Pentru a doua oara in decurs de numai citeva zile, sistemul legal al statului roman a fost facut zob. Ceea ce parea doar lipsa de experienta si indecizie in defileul din Valea Jiului, a devenit o torturanta incompetenta ieri dupa-amiaza la Horezu, o comuna pitoreasca din judetul Vilcea. Astfel ca, dupa picnicul de la Horezu, Romania a incetat sa mai fie o tara, fie si la marginea civilizatiei, dar totusi aspirind la ea, pentru a redeveni o tara pitoreasca. Adica numai interesanta pentru reporterii speciali din lumea intreaga. Romania are din nou asigurata prima pagina a presei din toata lumea.
Putem discuta mult de acum incolo despre intolerabila solidaritate cu o multime anarhista a unor partide, sindicate sau comunitati. De asemenea, vom putea infiera, din greu, natura gregara si salbatica a acestor fiinte, care vor sa demoleze un stat pentru citeva sute de mii de lei si confortul de a fi sclavi pe viata. Esential in acest moment este sa observam sentimentul de umilinta pe care orice roman normal trebuie sa-l incerce in fata manierei in care sistemul legal al statului a functionat in contextul acestei crize izbucnite in Valea Jiului. Este oare posibil ca statul sa fie luat prizonier de citeva mii de civili? Dupa catastrofa fortelor de ordine de la Horezu, minerii pot cuceri puterea in stat, dar mai ales pot compromite pentru ani buni orice evolutie pozitiva a Romaniei.
Este prea devreme sa cautam vinovati, dar sint de facut citeva observatii. Pare greu sa-i acuzi acum pe sarmanii scutieri care au fost din nou umiliti de o turma de bite, nici macar cu mult mai numeroasa. Eroarea trebuie cautata mai ales in ce priveste organizarea si comanda. Oricit ar parea de absurd, minerii au fost mai bine organizati decit fortele de ordine, care sint formate din profesionisti. Dar mai ales au fost mai bine condusi. Este prea devreme sa vorbim de tradare si de un complot, desi nimic nu poate fi exclus. In mod evident, minerii au fost subestimati de la inceput. Nimeni nu pare a-si fi pus problema unei retrageri. Acum totul pare ridicol, daca examinam modul naiv in care s-au organizat barajele impotriva minerilor. La Horezu n-a existat un singur elicopter al politiei care sa coordoneze totul din aer, politistii si-au petrecut, pare-se, noaptea sub cerul liber. Ma intreb ce-a facut SRI-ul in tot acest timp: ce fel de informatii a oferit despre mineri?
Dar evenimentele ne lasa putin spatiu de retrospectie. Chestiunea a devenit cu totul exploziva. Este evident acum ca minerii nu mai sint dispusi la nici un compromis: ei vor demiterea actualului guvern si probabil a presedintelui. Situatia a ajuns intr-un punct de unde nimeni nu mai poate da inapoi. Guvernul trebuie sa aleaga: se autodemite sau incearca sa reziste cu orice pret. Un compromis cu minerii nu mai este posibil si mai ales nu mai poate fi rezonabil, intrucit ar face din guvern o paiata. Ar urma, probabil, alegeri anticipate si anarhie. Nimeni nu cistiga, nici macar minerii insisi.
Este momentul ca factorii de putere sa-si afirme responsabilitatea si capacitatea politica.
In acest moment, singura alternativa la anarhie si bananizare a Romaniei este folosirea fortei. Ea este singura sansa a guvernului Radu Vasile, a actualei coalitii si chiar a presedintelui Constantinescu. Nu este momentul pertractarilor si al aranjamentelor. Dar cum? Solutiile de pina acum au dat gres. Este nevoie mai intii ca pericolul sa fie luat in serios, dar fara a fi perceput panicard. Presedintele ar trebui sa declare starea de asediu. Apoi, este nevoie ca autoritatile sa preia initiativa si sa afle de urgenta un om competent, hotarit si devotat valorilor liberale, care sa preia intreaga comanda a operatiunilor si care sa beneficieze de intreg sprijinul informativ al serviciilor specializate.
Mijloacele folosite pina acum s-au dovedit ineficace. Folosirea armelor nu poate fi exclusa. Dimpotriva. Sa ne aducem aminte cuvintele lui P.P. Carp, marele om politic, in timpul revoltelor de la 1907: "Intii represiune si apoi avizam!" Marea intrebare care se pune in acest moment este daca ordinul de a folosi armele de foc poate fi executat. Populatia si poate chiar executantii ar privi cu neincredere acest tip de represiune. Majoritatea romanilor nu constientizeaza inca riscurile la care este expusa acum tara. Mai purtam inca in minte drama din decembrie 1989, dar un om politic responsabil trebuie sa-si asume acest risc. Romania cauta pe cineva in stare sa traga.
Minerii nu mai sapa dupa minereu in Valea Jiului, ci dupa trecut. Este momentul sa ne decidem daca vrem cu totii acelasi proiect sau avem altceva in cap. (Florea IONCIOAIA)

Publicitate și alte recomandări video