Runda invinsului

Runda Seattle s-a incheiat la sfirsitul saptaminii trecute fara a fi fost semnat un document final. Considerata a fi una dintre cele mai importante evenimente ale acestor ani, intilnirea de la Seattle a reprezentantilor tarilor membre ale Organizatiei Mondiale a Comertului a fost, din acest punct de vedere, un esec. Liberalizarea comertului mondial ramine inca un obiectiv indepartat. Mai mult insa decit diferendele dintre delegatiile oficiale, consumate in general in culisele impenetrabile ale conferintei, opinia publica a fost martorul unei confruntari dramatice pe strazile metropolei americane.
Luptele de strada dintre manifestanti si politie, care au intirziat cu circa sase ore inceputul Conferintei si au oferit un decor tensionat discutiilor propriu-zise, au lasat impresia ca exista un fel de prapastie intre ce vor delegatiile oficiale si ce vor cei care se afla in strada, veniti si ei din mai multe colturi ale lumii. De altfel, presedintele Clinton insusi a incercat sa ofere garantii ca exigentele sale vor fi luate in considerare. Manifestatiile de la Seattle au fost insotite de iruptii la fel de violente si de neinteles pentru multa lume in alte parti ale globului.
Televiziunile s-au intrecut in a ne oferi imagini de cosmar cu manifestantii care ataca violent fortele de politie, pentru ca apoi sa fie transformati pe post de colete de agentii de ordine. Poti intelege de ce se opun responsabilii politici unor acorduri de liber-schimb, dar de ce organizatiile civice? Ce face din OMC un pericol atit de grav pentru umanitate?
Oricine poate observa ca, desi agenda acestor proteste este profund contradictorie, exista ceva ce le apropie: teama de mondializare. Fie ca este american sau britanic, elvetian sau francez, cetateanul se teme. Mondializarea ii da fiori. El are dreptate. Lumea noastra este pe cale sa se schimbe radical si schimbarea este pentru oricine greu de suportat. Confortul securitar este amenintat profund. Liberalizarea nu mai pare sa fie pe placul individului. De aceea, se poate spune ca runda Seattle a fost cistigata de invinsi. Sau mai bine spus de cei care se vad a fi victimele mondializarii.
Acest simptom nu este lipsit de motivatie. Inainte de a fi fost o mare batalie intre interesele diverselor componente ale economiei mondiale, runda Seattle pare a fi pretextul unei mari ciocniri ideologice. Dar de ce este inacceptabila mondializarea, iar raul poate fi prevenit sau macar atenuat?
Mondializarea nu este neaparat efectul liberalizarii comertului mondial, ci mai curind liberalizarea comertului este efectul mondializarii. De fapt, mondializarea este un fenomen obiectiv, care nu are o legatura stricta cu liberalizarea schimburilor comerciale. Ea s-a produs ca urmare a mai multor cauze. Prima este accelerarea istoriei, data de revolutia mediatica si informationala. Oamenii de azi traiesc aproape intr-un sat virtual. Un eveniment in Australia poate fi trait, gratie sistemului mediatic, simultan de aproape toti ceilalti locuitori ai planetei. Aceasta inseamna ca distantele geografice si diferentele temporale dispar.
Mai mult, tehnologia informationala de astazi distruge granitele politice. Este greu sau chiar poate imposibil astazi pentru o tara sa se mai inchida in spatele frontierelor. Nu stim ce se petrece in Coreea de Nord, dar stim ca in Iran industria antenelor parabolice este infloritoare. Dar sa ne imaginam ce se va intimpla cind iranienii vor putea face apel in masa la internet. De aceea, prima reactie contra mondializarii apartine statelor conservatoare. Informatia elibereaza individul cel putin de tirania statului, daca nu si de propriile fantasme.
A doua sursa majora a mondializarii este economia. Primatul economiei in fata diverselor proiecte si viziuni politice, un fenomen tot mai vizibil astazi, duce la necesitatea unor politici pragmatice, dar mai ales la deschiderea granitelor pentru schimbul international. Asistam astazi la un val de liberalism care a pornit din incapacitatea statelor de a prospera in autarhie, fara relatii cu lumea exterioara, deci si din observatia, veche de doua secole, ca schimbul este cea mai buna cale pentru progresul economic si prosperitatea tuturor.
Liberalizarea poate accelera, asadar, mondializarea. Dar oare va aduce aceasta prosperitatea pentru toti? De aici incep angoasele. Este cert ca liberalizarea schimburilor va aduce mai intii o prosperitate statistica si nu una distribuita "social", potrivit regulilor statului-providenta. De fapt, liberalizarea, respectiv mondializarea, pune in discutie de o maniera radicala mitul statului providenta.
Liberalizarea comertului mondial are nevoie de un stat mai slab, mai putin interventionist, mai putin redistributiv. Aceasta avantajeaza marile corporatii in dauna micilor producatori, patronatul in dauna salariatilor. Va aduce o accelerare a competitiei economice. Nu vor mai exista ramuri sau domenii "nationale", la adapost de concurenta. Cel care va produce mai ieftin, mai bun si va avea o strategie de piata mai buna va cistiga. Ceilalti vor merge la azil.
Nu este obligatoriu o lume mai buna sau mai rea. Dar nu exista alternativa. Este greu de vazut cum guvernele pot rezista acestei revolutii care porneste din inima sistemului nostru tehnologic si cultural. Deocamdata, umbla vorba ca ar putea fi umanizata. Adica? Nimeni nu stie. De aceea toata lumea este panicata si reactioneaza nevrotic. Statele dezvoltate se tem ca produsele agricole din Sudul sarac vor distruge agricultura, iar statele sarace se tem ca marile companii din Nord le vor distruge bruma de autonomie economica si proiectul de dezvoltare propriu, iar cetatenii sai vor deveni doar servanti, niciodata stapini. Ecologistii se tem de instaurarea productivismului absolut, sindicatele – de fuga capitalurilor si a locurilor de munca catre tari unde sindicalizarea este slaba si pretul miinii de lucru mai mic etc.
O imagine neagra. Fiecare se teme de ceva. Putini vad avantajele. Mondializarea este adevaratul virus al mileniului urmator. Vom trai poate mai bine, dar mereu in preajma spitalului de nebuni. Dar oare nu civilizatia a inventat nebunia? (Florea IONCIOAIA)