Tara de dupa criza

Din pacate, se produce o confuzie de fond: in loc sa ne intrebam cum va arata Romania dupa criza, discutia se rezuma doar la interogatia "ce va fi dupa alegeri"? Cele doua planuri au foarte putin in comun. Procesul electoral este bine determinat tehnic, ca durata si etape, criza poate fi imprevizibila ca tempo si desfasurare. Criza afecteaza procesul electoral intr-o masura mai serioasa decit pot determina mersul ei jocurile electorale. Cu alegerile prezidentiale este mult mai simplu decit pare. Partidele se vor intelege pentru reconfigurarea unei majoritati parlamentare, indiferent de rezultat: infringerea sau victoria lui Basescu. Dar, intr-un al doilea mandat al lui Basescu sau al oricarui alt presedinte, vor surveni aceleasi probleme.

Se spune ca de pe urma unei perioade de criza economica au de cistigat extremistii si populistii. De citeva luni, paralela 1929-1933 si 2007-2009 le vine ca o manusa celor care propovaduiesc aparitia vremurilor tulburi. Teoreticienii gasesc ca, automat, milioanele de oameni aruncati acum in saracie vor fi un suport excelent pentru politicieni rapaci si fara scrupule, gata sa imbratiseze ideologii menite sa-i ridice in prim-plan. Cu alte cuvinte, compromiterea democratiei, atit cit este, va fi consecinta aproape sigura a acestei crize. Sa ne asteptam, prin urmare, la mai rau: fragilizarea institutiilor si practicilor democratice, alaturi de cautarea solutiilor salvationiste, resuscitarea discursurilor radicale sau xenofobe.

Un asemenea model isi afla, aparent, o excelenta confirmare. Sondajele, oarecum contradictorii, regasesc PRM pe radar, dupa doi ani de disparitie, iar pe Vadim Tudor si Gigi Becali ii urca spectaculos, in urma impactului mediatic al arestarii ultimului. O buna parte a sustinatorilor lui Traian Basescu, prinsi din 2004 in discursul justitiar si anti-sistem al presedintelui, revin, se pare, la matca lor initiala.

In acelasi timp, tacerea presedintelui si mai ales lipsa de reactie la hartuielile contracandidatilor au intetit speculatiile unei posibile retrageri. Si ce n-ar face unii pentru repetarea scenariului Constantinescu?! Coalitia anti-Basescu isi inchipuie ca ar fi finala de vis. Oare? Acest fapt ar fi periculos si pentru ea. Daca, prin absurd, o asemenea retragere s-ar produce, ar lasa descoperit si debusolat peste o treime din electorat. Si nimeni nu are nici cea mai mica idee catre cine se vor indrepta suporterii ostilizati, ani de-a rindul, impotriva PNL sau PSD. In ecuatie ar mai fi de adaugat scaderea accelerata si fara precedent in incredere a Guvernului, ca urmare a inghetarii salariilor si a convulsiilor sociale. Un calcul responsabil arata ca nemultumirea este prea generalizata pentru a fi lasata din nou la voia intimplarii, precum in 2000.

Pe de alta parte, coalitia anti-Basescu (cu tot ce presupune ea: Patriciu, Voiculescu, Vintu, Hrebenciuc, Nastase, trusturi media) nu a avut in proiect vreodata si in nici un caz nu-si propune intarirea statului de drept. Dimpotriva, scenariul unei anumite instabilitatI, cultivata si manipulata – ar putea crede ei – ar fi de natura sa-i avantajeze in vinatoarea de oportunitati. Acest conglomerat trans-partinic nu este insa unit, sincronizat, cum se crede. In lupta pentru o prada picata de la stat, rechinii s-au muscat singeros in ultimii ani. Vezi cazul Petrom, piata energiei, afacerile imobiliare etc. Odata indepartata tinta comuna, Traian Basescu, scena politica poate fi retensionata spectaculos de reimpartirea resurselor. Nimic nou. Un asemenea moment ar surveni insa intr-o tara despre care nu se stie cum va iesi din criza.