Un guvern care miroase prea bine

  Se spune ca a prezenta opiniei publice, inainte de vreme, componenta Guvernului dorit de un partid oarecare in fruntea tarii e un gest hazardat. Atit presa, cit si adversarii politici capata suficient timp pentru a descoperi punctele slabe ale ministrilor virtuali. Iar daca totusi nu exista asa ceva, au destul timp la dispozitie ca sa le inventeze.

Tocmai de aceea merita apreciata indrazneala lui Crin Antonescu – un politician mai degraba palavragiu – de a-si face cunoscuta echipa preferata de ministeriabili. Iar daca demersul liberalului se doreste si sincer – adica cei nominalizati si nu altii vor prelua functiile in cauza -, dar si onest, adica nu se urmareste compromiterea unor persoane, atunci este clar ca presedintele PNL vrea sa transmita electoratului, si nu numai lui, citeva mesaje pline de miez.

In primul rind, Antonescu da semnalul intoarcerii catre elite. Daca Tariceanu a improvizat imprudent, indeosebi dupa excluderea PDL de la guvernare, si a lasat mina libera lupilor tineri din partid, care s-au cam facut de ris, liderul PNL cere ajutorul specialistilor. De la Andrei Marga, la Educatie, pina la Mariana Campeanu, la Munca, Cabinetul Antonescu este unul al tehnocratilor. Nu e neaparat rau, ba chiar s-ar putea sa fie bine, daca specialistii vizati de presedintele PNL inteleg diferenta dintre a preda si a conduce.

In al doilea rind, nu toti cei aflati pe lista lui Antonescu sint membri de partid. In acest mod de a pune problema, liderul liberalilor lanseaza ideea ca politica de gasca este depasita. In teritoriu, unde prea multe functii importante sint la cheremul politicului, organizatiile locale de partid au umplut institutiile statului cu ipochimeni care nu se pricep la nimic. Baieti buni, in principiu, dar nuli ca pregatire, clientii partidelor s-au remarcat prin uimitorul talent de a risipi banii contribuabililor fara a avea si rezultate.  
Apoi, Antonescu arata ca tine la imaginea PNL ori ca doreste macar sa salveze aparentele. Disparitia din ultima formula de guvern a lui Varujan Vosganian si a lui Relu Fenechiu mascheaza si marcheaza totodata vulnerabilitatile de partid. Legaturile periculoase ale celor doi alesi ieseni – a senatorului cu Vintu si a deputatului cu statul – nu reprezinta cea mai buna recomandare pentru demnitatea de ministru.  

Dar cel mai important mesaj este transmis de Crin Antonescu propriului partid. Tupeul liberalului tinde sa devina provocare si presupune, pentru viitorul apropiat, o obligatorie demonstratie de forta pentru impunerea punctului de vedere. Caci Antonescu le da oarecum peste nas «baronilor» din PNL, propunind un alt tip de politica. Mai putin clientelara. Schema ultraredusa a Cabinetului din umbra si, mai ales, numele vehiculate devin, in aceste conditii, premisele declansarii unui veritabil razboi intern.

Ca politician cu state vechi de plata, Crin Antonescu stie ca principalii lui dusmani nu sint nici in PSD si nici in PDL. Prin mutarea sa, pe care o socotim, pina la proba contrarie, sincera si cinstita, presedintele PNL anunta ca vrea altceva de la politica romaneasca. Dar liberalii? Drept raspuns, s-ar putea ca ei sa doreasca nu altceva, ci pe altcineva in fruntea partidului. Poate chiar, din nou, pe Calin Popescu Tariceanu.