Un sut ei, ioc noi!

Romania: Lobont – Contra, Tamas, Goian, Rat – Nicolita, Cocis (’63 – Codrea), Radoi (‘90^3 – Dica), Chivu, Mutu (’78 – M. Niculae) – D. Niculae. Antrenor: V. Piturca.

Franta: Coupet – Sagnol, Thuram, Gallas, Abidal – Ribéry, Toulalan, Makelele, Malouda – Benzema (’77 – Nasri), Anelka (’72 – Gomis). Antrenor: Raymond Domenech.

Cartonase galbene: D. Niculae, Contra, Goian – Sagnol.

Arbitru: Manuel Mejuto Gonzalez (Spania).

Spectatori: 30 508.

Traditia, palmaresul, statutul – de partea Frantei. "Compozitia" mixturilor aruncate pe teren (triplete de la Chelsea ori Lyon contra uneia de la Steaua, tandemuri de la Barcelona sau Bayern contra unuia de la Auxerre) – de aceeasi parte. Cind mai incepe si "Marseilleza" si vezi narile lui Thuram la un pas de explozie iti aduci aminte ori de datorii, ori de cei opt ani fara doua saptamini de absenta a tricolorilor de la turneele finale… Si totusi! Prestatia lui Lobont si Chivu de la "Desteapta-te romane" stirneste pe acasa, pe linga unele lacrimi de emotie, si incredere. Ultima se transmite si in tribune, unde "Pe ei, pe mama lor" bate "Allez les bleus!".

Cam asa incepe si meciul, Mutu si Contra vrind sa arate, prin citeva intrari asupra lui Thuram si Anelka, ca nu stiu ce e aceea teama. Brusc insa, rigoarea tactica intra in rol. Din plin! Romania aduce aminte, prin joc, de Guadalajara ’70 ori Pasadena ’94: aparare "beton" si incercari de contre. Din pacate, D. Niculae nu e Raducioiu si nici macar Neagu, Mutu nu s-a ridicat la nivelul lui Hagi sau Dembrovschi, asa ca din registru ramine doar prima parte. Si cum Franta arata si in joc ca doar indisponibilitatile lui Vieira ori Henry au salvat-o la mustata ca media sa de virsta sa nu aiba prefixul "3", prima repriza se termina cu un scor incredibil, alb, la raportul suturi cadrate, pentru ca devierea pe poarta a lui Cocis (’43) a fost la buturile proprii!

Cine a crezut ca primul act a fost linistea dinaintea furtunii s-a inselat, startul mai ritmat al reprizei secunde inducind in eroare. Reluarea lui Malouda "peste" (’49) ori singurul sut pe poarta al meciului (!!!), semnat Benzema (’57), nu s-au ridicat ca grad de periculozitate nici macar la nivelul "capului" lui Anelka (’33), trimis peste poarta, asa ca 0-0 a fost singurul scor logic ce putea fi trecut ca epilog al partidei de ieri.

O partida care imparte microbistii romani in doua tabere: fericitii de faptul ca am fost egalii vicecampioanei mondiale si nemultumitii, ce cred ca trebuia mai mult curaj in fata unei echipe care a facut mai mult pe-a cocosul decit a fost alcatuita din "cocosi". De altfel, comparatia Ribery – Zidane a parut o gluma proasta, iar multi "albastri" au jucat mai mult cu numele de pe tricouri decit cu ce a fost sub echipament.

Simionas: "Fara Ribery si Benzema, Franta ar fi o echipa oarecare"

Vicepresedintele FC Politehnica, Vasile Simionas, a fost singurul care a raspuns apelurilor noastre de a comenta intilnirea de debut a nationalei Romaniei, la EURO 2008: "Meci de lupta, nespectaculos, in care factorul fizic si tactic au primat. Nu-mi aduc aminte ca in istoria turneelor finale sa fie un raport al suturilor pe poarta de 1-0 iar faptul ca, in momentul schimbarii, Cocis alergase opt kilometri spune multe. Am obtinut un rezultat bun, pe baza nucleului defensiv central exact, cu cei patru fundasi centrali folositi. In plus, Franta a construit lent, previzibil si nu ne-a pus mari probleme iar fara Ribery si Benzema cred ca ar fi o echipa oarecare. Ramine regretul ca nu am urcat mai mult in atac", a spus Simionas