GM: „Sorry, nu mai vindem Opel!”

Dar cum s-a ajuns aici? Iata, pe scurt, istoria unei afaceri care nu s-a mai incheiat:

De ce au vrut sa vinda

In martie 1929, o delegatie General Motors a vizitat uzina Opel din Germania. Linia moderna de asamblare i-a impresionat asa de tare, incit au hotarit pe loc sa cumpere 80% din actiunile Opel. La scurt timp au cumparat si restul de 20%.

Dupa 80 de ani, in 2009, General Motors s-a vazut in situatia ingrata de a fi fortata sa vinda marca germana. Concernul american avea probleme majore inca de dinainte de criza, iar ulterior problemele s-au agravat dramatic. A fost nevoie de interventia statului pentru a salva de pe buza prapastiei fostul producator numarul unu mondial, una dintre acele corporatii despre care analisti autosuficienti declarau ca "sint prea mari ca sa cada".

Guvernul american a preluat asadar friiele si a inceput o restructuare majora. Saab si Opel, subsidiare GM in Europa, au fost puse pe lista de marci scoase la vinzare.

Pentru Opel au aparut foarte repede pretendenti. Paradoxal: in vreme ce GM dorea sa scape de Opel ca de un cui din talpa, firma germana era in crestere de imagine pe piata. Noul Opel Insignia primise doar aprecieri elogioase din partea specialistilor, Astra era din ce in ce mai dorita de publicul tinar gratie designului reusit si a performantelor dinamice, iar intreg brandul migra inspre zona premium a pietei auto. E usor de inteles de ce pretendentii au inceput sa roiasca imediat in jurul lui Opel.

Dupa un proces de selectie lung si complicat, au fost agreati doi competitori (Magna International si Sberbank), care, intr-o alianta special constituita pentru aceasta afacere, urmau sa preia 55 % din actiunile Opel. General Motors urma sa ramina cu 35%, iar angajatii pastrau 10%.

O componenta importanta a intregii afaceri era si statul german, care urma sa-si dea acceptul asupra intelegerii finale – la urma urmei uzinele Opel sint in Germania, iar un plan de restructurare cu prea multe disponibilizari putea crea probleme sociale grave.

Guvernul federal german a fost de acord pina la urma cu preluarea pachetului majoritar de catre Magna si Sberbank, iar afacerea parea in proportie de 99,99% ca se va incheia. Ce-i drept, aparuse o mica aminare, dupa ce Comisia Europeana isi exprimase ingrijorarea in legatura cu o potentiala incalcare a unei legi europene. La mijloc era un ajutor de 4,5 miliarde de euro, promis de catre guvernul german in cazul in care GM vindea marca Opel celor de la Magna International si Sberbank. Aceasta aminare insa i-a dat ragazul suficient firmei General Motors pentru a reveni asupra deciziei de vinzare. Gata, GM nu mai vinde Opel!

De ce s-au razgindit

Situatia de la General Motors s-a schimbat de la inceputul negocierilor si pina acum. Concernul american se afla acum intr-o situatie financiara mult mai stabila. In plus, costurile in SUA au fost reduse substantial prin inchiderea marcilor Saturn si Pontiac. 

Restructurarea companiei Opel ii va costa pe cei de la General Motors circa trei miliarde de euro, bani pe care sint dispusi sa ii investeasca, avind in vedere situatia relativ favorabila din Europa. Un plan strategic global al unui mare fabricant auto nu are cum sa omita tocmai Europa, iar GM chiar se afla cu un picior destul de ferm asezat pe solul batrinului continent. Cum sa-l urneasca de-acolo de buna voie?

Cine-s cumparatorii ramasi cu buzele umflate

Parteneriatul pentru preluarea Opel era format, asa cum am precizat, din concernul canadiano-austriac Magna International si banca rusa Sberbank.

Magna International, o firma construita de la zero de un austriac ce a emigrat cu multi ani in urma in Canada, este un jucator de talie mondiala pe piata auto. Fabrica piese si subansamble auto si are contracte cu toti grei industriei auto: de la Mercedes si BMW, pina la General Motors si Chrysler. In uzina sa de la Graz, Austria, asambleaza o multime de modele ale unor marci diferite, de te si intrebi cum de incap sub acelasi acoperis: Jeep Grand Cherokee, BMW X3, Chrysler Voyager. Dupa anuntul preluarii Opel, mai multe marci (Volkswagen, BMW, Porsche, Chrysler si Fiat) au declarat ca in viziunea lor Magna isi schimba statutul din cel de furnizor de piese in cel de competitor direct, asa ca vor rezilia contractele deja existente. Acum, ca preluarea nu mai are loc, ramine de vazut daca marcile mentionate vor reveni asupra deciziei de intrerupere a colaborarii.

De mentionat ca Magna a mai avut doua tentative de a cumpara si alte marci auto, ambele  esuate: in 2007 a intentionat sa preia Chrysler, iar in 2008 Aston Martin Lagonda.

Cu banca rusa, lucrurile sint mai complicate. Ce sa faca o institutie bancara cu un fabricant auto, fie el si german? De fapt, cel care a tras friiele afacerii din partea rusa a parteneriatului a fost chiar premierul Rusiei. Producatorul auto rus GAZ are nevoie disperata de retehnologizare, iar planurile Rusiei de a investi banii cistigati din vinzarea de gaz si petrol in tehnologie de ultima ora pica la fix. GAZ insa n-are de unde sa dea banii, asa ca premierul Putin insa le-a trasat sarcina celor de la Sberbank (banca de altfel controlata de stat) sa vina cu banii. Banca ar fi devenit, in urma perfectarii tranzactiei, detinatoarea actiunilor Opel, iar GAZ urma sa fie "partener industrial" al Opel.

GM s-a mai razgindit si alta data

Din afacerea Fiat, General Motors a iesit c-o gaura de 2 miliarde de dolari. Ati mai auzit vreodata sa platesti ca sa nu cumperi ceva? Ei bine, General Motors a avut o asemenea contra-performanta.

In 2000 GM a achizitionat un pachet de actiuni de la Fiat, iar contractul dintre ei prevedea ca Fiat avea dreptul de a-si vinde si restul de actiuni catre GM. In cazul in care GM nu ar mai fi dorit sa cumpere, producatorul american trebuia sa plateasca o amenda de doua miliarde de dolari. Ceea ce s-a si intimplat – in 2005 Fiat a vrut sa-si vinda restul de actiuni catre GM, iar acestia au preferat mai degraba sa plateasca amenda. Cu alte cuvinte, GM a platit 2 miliarde de dolari ca sa NU cumpere Fiat.

Lucrurile deja scirtiiau la General Motors inca din 2005, iar managementul a hotarit ca preluarea Fiat ar ge-nera cheltuieli mult mai mari decit cele 2 miliarde amenda. In 2009, Rick Wagoner a fost concediat din functia de CEO General Motors de catre Barack Obama. La finalul mandatului sau, actiunile GM scazusera cu 95% fata de anul 2000, cind el preluase functia respectiva!

Cu aceeasi Volga s-a plimbat si Bush

Volga cu care Putin l-a plimbat pe patriarhul Kiril este aceeasi masina cu care se plimbase si George W. Bush, atunci cind presedintele american a vizitat Rusia. Bush a avut voie de la Putin chiar sa o conduca, spre deosebire de patriarh, care a sezut cuminte pe locul din dreapta (poate si din cauza ca sofatul este una dintre acele indeletniciri lumesti cu care PreaFericitul nu-i familiar).

Modelul detinut de Putin este un Gaz 21 (model cunoscut mai bine la noi sub denumirea de "Volga "), fabricat in 1960. E singura masina care apare in declaratia sa de avere, fiind mostenita de la tatal sau.  Nu este inscrisa in circulatie, dar asta se pare ca nu-l impiedica sa se plimbe cu ea (ce-i drept, prin curtea palatului prezidential din Moscova). Masina a fost reconditionata impecabil. Intre timp, Putin si-a mai cumparat o masina – anul trecut, pentru a impulsiona vinzarile de masini autohtone, a achizitionat o Lada Niva 4×4, preparata special pentru off-road. Modelul e "incaltat" cu anvelope americane, BF Goodrich All Terrain.

–––

Sovieticii au avut o fabrica Opel

Dupa al doilea razboi mondial, Uniunea Sovietica a rechizitionat, drept compensatie de razboi, si una dintre fabricile Opel, din Brandenburg. Intreaga uzina a fost demontata, apoi incarcata in 56 de vagoane pe tren si mutata linga Moscova (inclusiv toaletele pentru muncitori au fost "rechizitionate" si carate cu trenul).

Apoi, cu mici modificari, fostul Opel Kadett a fost fabricat sub numele de Moskvici 401 (foto sus), intre 1945 si 1951 (se pare ca lui Stalin nu i-a placut designul farurilor, dar nici faptul ca avea doar doua portiere, asa ca a ordonat ca masina germana sa fie redesenata).