1.000 de copii ai nimanui

Pentru ca, la noi, e o stare de fapt oarecum de inteles: pentru multi dintre romani, bataia e rupta din rai. Afectati de acest lucru sint insa copiii. Drumul de la suportarea unui abuz pina la o copilarie normala e lung si plin de greutati. O stiu autoritatile din statele dezvoltate, unde parintii ajung in fata acestora chiar si atunci cind pe pielea copilului e descoperita doar o mica vinataie. Un copil abuzat are nevoie de interventia "celor mari" pentru a-si putea reveni. De cele mai multe ori insa problemele unui copil abuzat sint rezolvate la noi doar la nivel birocratic, prin pedepsirea vinovatilor. De copil insa nu se ocupa nimeni, in afara cazurilor extreme. Trauma psihica nu preocupa in mod serios pe nimeni: ramine sa macine copilul chiar si cind a ajuns la maturitate. Stiati ca peste o mie de copii din judetul Iasi sufera in fiecare an diferite tipuri de abuzuri? Practic, in fiecare zi, trei copii ieseni capata sechele psihice adesea pe viata. Si nimeni nu pare dispus sa faca deocamdata ceva eficient pentru ei. ce ar fi totusi de facut?

In familie, in comunitatea in care traiesc sau in unitatea de invatamint, abuzurile se petrec de multe ori cu acordul tacit atit al parintilor, cit si al autoritatilor locale.

Daca in tarile civilizate persoana care a agresat sau a abuzat intr-un alt mod un copil este trasa la raspundere imediat, la noi ajung in atentia autoritatilor doar cazurile foarte grave. Chiar si in cazul acestora, terapia care este aplicata exista doar la nivel scriptologic de cele mai multe ori, iar soarta reala a copilului abuzat se pierde printre munti de hirtogaraie.

Reprezentantii Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) Iasi spun ca ei fac tot ce este de datoria lor in astfel de cazuri, insa recunosc ca mai sint multe lucruri de facut. De cealalta parte, medicii psihiatri acuza faptul ca rezolvarea cazului unui copil abuzat se face doar la nivel birocratic, de starea psihica a acestuia neingrijindu-se nimeni.

Victima la doi anisori

O fetita de nici doi ani a fost abuzata de catre concubinul mamei sale si in urma sesizarii DGASPC a ajuns in grija unui asistent maternal. Dupa aproximativ un an, fetita a ajuns impreuna cu asistentul maternal la Spitalul de Psihiatrie Socola. Scopul nu a fost cel de a apela la ajutorul medicilor pentru rezolvarea unor tulburari psihice pe care copilul le avea in urma traumei la care a fost supus.

De la medic s-a vrut doar un certificat care sa ateste necesitatea incadrarii fetitei intr-un grad de handicap, situatie in care s-ar primi o anumita suma de bani de la stat. Ce s-a facut totusi pentru ca acel copil sa redevina un copil normal, fara a i se pune eticheta de "handicapat" de dragul banilor? Medicii psihiatri dau vina pe sistemul birocratic si pe lipsa de interes atit din partea parintilor, cit si din partea autoritatilor.

De asemenea, este blamata lipsa colaborarii intre institutii, in special cele care au datoria de a proteja interesele copiilor. De cealalta parte, conducerea DGASPC recunoaste ca nu de putine ori orgoliile au impiedicat respectarea anumitor protocoale care ar fi dus la o mai buna gestionare a cazurilor copiilor abuzati.

Institutiile lucreaza cu acte, nu cu oameni

"Din cite am inteles de la asistentul maternal, fetita abuzata ar fi fost trimisa pentru ingrijire psihiatrica la un cabinet medical privat. La mine a ajuns doar pentru ca era nevoie de certificatul de handicap, care nu poate fi eliberat in sistem privat. Copilul are un grad temporar de dizabilitate cu manifestari comportamentale si emotionale care nu-i permit adaptarea, insa nu este un copil cu handicap. Cu o terapie specifica acestor tipuri de cazuri, copilul poate fi ajutat fara sa-l stigmatizam", a declarat dr. Adriana Panaitescu, medic psihiatru pediatru.

Desi pentru a trata un copil care a fost supus unor abuzuri, mai ales daca este vorba de abuz sexual, este nevoie de interventia unei echipe de specialisti formata atit din medici psihiatri, cit si din asistenti sociali, psihopedagogi, asistent maternal, educator, in momentul de fata in foarte putine cazuri se procedeaza astfel. "Relatia noastra de colaborare autentica cu DGASPC este redusa la niste formalitati. Din punct de vedere birocratic, lucrurile merg aparent bine. Ceea ce mi se pare mie deficitar in aceste situatii complexe este faptul ca nu exista o colaborare reala intre noi, medicii care diagnosticam, si ingrijim copilul pentru o perioada in spital sau intr-un centru ambulatoriu si echipele de la DGASPC. Colaborarea s-ar putea realiza foarte bine prin programarea unor discutii pe caz, in care sa fie analizata situatia si metodele de tratament. Totul este redus la un certificat medical, in contextul in care nu este intotdeauna nevoie de el", a mai spus dr. Panaitescu.

Conducerea DGASPC recunoaste ca aceasta situatie exista intr-o anumita masura, insa spune ca se vor lua totusi masuri pentru a fi schimbata. "Exista un protocol intre institutii, insa nu stiu in ce masura este respectat. Colaborarea cu spitalul nu a fost foarte buna, din cauza mai multor orgolii, si de o parte, si de alta. Fiecare spune ca specialistii lui sint cei mai buni. Aceste lucruri se vor schimba insa, pentru ca vom face niste proceduri de lucru in care sa fie implicati specilisti din toate domeniile necesare, proceduri care vor duce la rezolvarea concreta si eficienta a cazurilor cu care ne confruntam", a precizat Marian Serbescu, director adjunct in cadrul DGASPC.

Cifre ingrijoratoare

Pina la punerea in practica a protocoalelor, exista copii care au nevoie de ajutor acum. De la un an la altul, numarul copiilor abuzati nu scade, ci dimpotriva. O statistica realizata de DGASPC pentru anul 2006 arata ca, in 12 luni, 745 de copii au fost victime ale diferitelor abuzuri. Astfel, 100 dintre copii au suferit un abuz fizic, 323 s-au inscris la capitolul "neglijenta", 30 de copii au fost supusi unui abuz sexual si alti 25 unor abuzuri psihice. Alti copii au fost lipsiti de supraveghere, au fost pusi la munci nerecomandate pentru virsta lor sau au comis acte de delincventa. In urma acestor abuzuri, 77 de copii au fost scosi de autoritati din familiile lor si au ajuns fie in centre de plasament, fie in grija unor asistenti maternali.

Numarul copiilor abuzati a crescut in urmatorii ani. In 2007, Serviciul pentru Situatii de Urgenta din cadrul DGASPC a inregistrat 718 cazuri de abuz, cu 1.127 de copii implicati. Exceptind minorii delincventi, cei mai multi, respectiv 332 de copii, au suferit din cauza neglijentei familie. Urmatorii in "top" au fost copiii abuzati fizic, 122 de micuti fiind agresati in propriile familii. 48 dintre acesti copii au mers in centre de plasament, alti 31 au intrat in grija unor asistenti maternali si inca cinci au fost luati de familia largita.

Situatia nu cunoaste mari schimbari nici in anul 2008 cind au fost 1.195 de copii abuzati. "881 de copii au fost victime ale abuzurilor si neglijentelor in familie, in timp ce 314 copii au savirsit infractiuni pentru care nu raspund penal. 53 de copii au mers in centre de plasament si 28 de copii au mers catre asistenti maternali", a declarat Gabriela Catana, sefa Serviciului pentru Situatii de Urgenta.

Situatia din anul in curs arata ca se merge in aceeasi directie: crescatoare. Pina in luna septembrie, peste 700 de copii intrasera in atentia DGASPC, dintre care 85 de copii abuzati fizic si alti 305 neglijati. Ceilalti copii s-au intors in familiile lor, parintii primind avertismente din cauza problemelor semnalate. Asta arata ca finalul anului se va incheia cu circa 1.000 de copii abuzati.

Cauzele abuzului

"Dreptul primordial al copilului este acela de a avea o familie. Noi luam copiii din familie doar in cazuri foarte grave, daca e vorba despre un abuz sexual sau abuzul are un caracter repetitiv. Daca parintele e la prima abatere, se da o perioada de proba, in care e monitorizat, iar daca totul decurge normal copilul ramine in familia sa", a spus Serbescu.

Abuzurile asupra copiilor au mai multe cauze, conform specialistilor in domeniu. Pe primul loc se afla consumul de alcool, care ii face pe parinti sa fie violenti sau neglijenti cu propriii copii. Urmeaza lipsa de educatie, in continuare multi parinti fiind de parere ca cel mic trebuie "sa-i stie de frica". Saracia duce de foarte multe ori la conflicte puternice intr-o familie, deseori cei mai afectati fiind copiii.

"Profilul familiei abuzatoare contine doi parinti fara loc de munca, consumatori cronici de alcool si ale caror venituri sint reprezentate doar de alocatiile copiilor sau de ajutorul social de la stat pentru care oricum nu vor sa munceasca. In familii monoparentale, abuzurile sint intilnite mai rar", a adaugat Serbescu.

In alte tari insa, chiar daca familiile traiesc in aceleasi conditii, abuzurile asupra minorilor sint tolerate mult mai greu. "In strainatate, societatea intervine mult mai rapid; la prima vinataie, situatia ajunge in atentia autoritatilor. La noi, bataia inca e vazuta ca fiind ceva normal, si de aici vine si lipsa de reactie. E vorba de cultura si de societatea in care traim", a spus prof.dr. Vasile Astarastoae, presedintele Colegiului Medicilor din Romania.

Terapiile folosite

Terapiile folosite pentru a ajuta copiii abuzati difera in functie de mai multe criterii. Psihologii spun ca este mai usor de discutat cu un copil comunicativ, dar sint putine aceste cazuri.

"Mai ales in cazul copiilor mici, se recurge la joc, nu se poate vorbi direct despre abuz. Te joci cu acel copil, povestesti nimicuri, pina ajungi la ce te intereseaza fara ca el sa-si dea seama. Mai sint teste specifice pe care psihologul le interpreteaza si isi da seama care e situatia. Copilul abuzat are nevoie de o familie care sa fie pregatita pentru situatia lui. Daca minorul a fost abuzat mult timp fara a beneficia de consiliere, exista riscul sa devina el insusi abuzator la un moment dat", a declarat Elena Filip, psiholog in cadrul DGASPC.

Asta ar putea fi, probabil, si explicatia pentru care, daca autoritatile nu intervin eficient asupra copiilor, numarul abuzurilor nu doar stagneaza sus ca numar, ci creste in continuare ingrijorator de mult.