Aici este capatul judetului

In Romania secolului XXI hotarul dintre saracie si bogatie, dintre un capat de lume si celalalt, e atit de noduros, incit e nevoie de tractoare pentru a-l nivela. Cei aproximativ 35 de oameni din catunul Porcarie, ultima asezare ieseana de la granita cu Suceava, stiu ca sint membri UE, insa nu inteleg de ce nimeni nu le niveleaza drumul pentru a putea si ei sa comunice cu lumea. Acolo Salvarea nu ajunge, postasul nu trece, iar pentru ca popa sa asculte ultima spovedanie a unui muribund trebuie adus cu sareta, caruta sau cu tractorul, daca vremea a stricat bruma de carare pe care satenii o denumesc "drum". Ultimii ieseni din judet locuiesc la aproximativ 150 de kilometri de oras, intr-o zona foarte frumoasa, pe care o pot parasi, pentru a ajunge in municipiu, doar dupa ce merg 2,5 kilometri pe jos, iau din Tatarusi un microbuz spre Pascani si de acolo un altul sau un tren spre Iasi. Aici este, pe harta judetului, punctul cel mai departat de Iasi.

Ultima reduta

"Drumul pe care o luati este o porcarie", ne descrie o profesoara din Tatarusi situatia. Am intrebat-o pe unde ar trebui sa mergem pentru a ajunge in satul Porcarie, ultima reduta ieseana, catunul aflat la granita cu judetul Suceava. I-am dat ascultare si am urmat indicatiile sale spre catunul al carui nume nelinisteste strainii dornici sa afle cum isi duc existenta cei care traiesc in Porcarie. Drumul e greu. Taie un deal acoperit pe trei sferturi de padure si e plin de gropi. Masina se balanseaza, soferul incerca sa taie cit mai abil gropile imense. Nu poti sa nu te intrebi ce fac oamenii aceia de sus, din virful dealului, pe care inca nu ii zaresti, cind ploua. "Aici cind ploua nu intra nimic. Murim cu zile si cind ploua si cind nu ploua. Sintem izolati. Dar, vorba primarului: ce sa faci pentru cele 35 de suflete care oricum nu conteaza la alegeri", spune Maria Pantiru rizind cu gura pina la urechi, fericita ca in sat au intrat straini dornici sa ii intrebe de sanatate. De la ea am aflat ca denumirea satului vine de la o crescatorie de porci, pe care ar fi detinut-o pe la sfirsitul secolului trecut un boier prin zona respectiva. "Nu pot sa cred ca pe noi ne cautati! Ce va poate aduce pina in acest colt uitat de lume?", se intreaba femeia nedumerita, dar in acelasi timp dornica sa ne povesteasca despre drumul acesta impracticabil si despre faptul ca nimeni nu face nimic pentru ei. "Cica sintem in UE. Halal Uniune. Primarul nu face nimic. L-am rugat de atitea ori sa puna si la noi citeva masini de pietris, sa putem duce copiii la scoala, sa putem si noi iesi din acest sat cind ploua. Dar ce poti rezolva cu un om care nu a mai calcat pe aici de vreo doi ani, cind a venit sa ii aduca o sticla de apa lui taica-meu, care este paralizat. I-a adus si tatalui lui Liviu", spune Ioan Ipatele, aratind spre Liviu Pantiru, nepotul de 41 de ani al Mariei, la fel de multumit ca isi poate spune pasurile. "E greu aici. Eu lucrez la Remat Pascani. In fiecare zi ma trezesc la 5. O iau pe jos, indiferent daca e zapada sau e glod, si merg pina in centrul Tatarusului, de unde iau un microbuz care ma lasa la Pascani", isi descrie el experientele cotidiene.

"A facut saraca infarct si, pina sa vina Salvarea, a murit"

"De fiecare data cind ma duc sa vorbesc cu primarul, imi zice «ia-o inainte, ca in urma ta vine si masina cu balastru». Dar asa cum dumneavoastra nu aduceti balastru, asa nici el nu a venit. Fiul cumnatei mele mi-a zis ca isi va cumpara un elicopter sa aterizeze in saptele curtii, ca si asa si-a distrus doua masini", spune Maria, aratind spre cumnata, Maria Lazaroaia. 

Toti patru au fost la Iasi anul trecut, fiecare cu treburile lui, insa nu merg des in municipiu pentru ca le este foarte greu. "Aici nici Salvarea nu intra. A venit cind am chemat-o pentru tata, care este paralizat. Soferul de pe ambulanta mi-a zis ca, daca stia ca este asa de greu drumul, nu mai intra", spune Ioan Ipatele. Vorbele sale sint intarite si de Maria, care povesteste patania unei vecine. "A facut saraca infarct si, pina sa vina Salvarea, a murit. Nici pompierii nu pot intra. A ars garajul la unul dintre noi pina in temelii, ca ei nu au putut urca", isi aminteste ea.

Merge in judetul vecin pentru a-si face nevoile

Ioan Ipatele isi cara tatal, cind e nevoie de mers la spital, cu caruta pina in sat sau cu tractorul, daca a plouat. El este ultimul iesean de la granita de nord-vest a judetului. Casa lui se afla la doar 2-3 metri de linia de hotar care desparte Iasul de Suceava. "Eu sint ultimul cum vii din Iasi si primul cum vii din Suceava", spune amuzat tinarul de 35 de ani, care s-a mutat in Porcarie dintr-un alt sat din Tatarusi. Un unchi de-al lui ia dat o casa aici. Ultima casa din judet. O darapanatura in care, pina sa se mute el cu tatal paralizat, fost miner in Valea Jiului, era grajd. Casa lui este cea mai saracacioasa dintre cele aproximativ 10 gospodarii din catun. Are doua odai, dintre care doar una este locuita. Aici are trei paturi. Intr-unul sta tatal paralizat, in altul el cu nevasta, iar in celalalt fiul, care este in clasa a V-a. Cea de-a doua odaie este plina cu fel de fel de cioveie, obiecte necesare pe linga casa, printre care si un calculator. L-a cumparat cu banii jos si doreste sa isi traga si internet, "prin wireless". Are televizor si canale multe, insa nu are vece. Isi face nevoile fie in judetul vecin, ca doar padurea e la patru metri de casa sa, fie la budana. "Voi face si o buda, dar cind voi avea cu ce. Pina atunci sa repar macar cite oleaca casa asta, ai carei pereti sint plini de purici si paduchi", spune Ioan Ipatele.

Doar cinci copii in tot satul

Pe linga cele de linga casa pe care trebuie sa le rezolve, Ioan, care este de meserie tehnician horticultor, insa a lucrat citiva ani la mina cu tatal sau, isi doreste, ca toti cei din sat, sa aiba un drum. "Imi duc copilul pina in buza satului in fiecare dimineata. Sa vedeti ce bine ne este iarna, cind iti taie vintul obrajii", spune el.

Cu totii isi doresc un drum, insa batrinii satului sint de multi ani resemnati. "E un sat care moare. Sintem aproape toti batrini. Pacat de astia tineri, care au copii", spune Maria Lazaroaia. In sat sint doar cinci copii: doi de virsta gradinitei si trei de scoala, care fac naveta la Tatarusi. Cel mai mare este Ionut Paval. "Noi venim zilnic asa, pe drum de la scoala. Nu ne este frica", spune Ionut Paval, care tocmai urca agale spre casa, insotit de fratele mai mic, Alexandru, de cinci ani.

Nici unul dintre cei doi pusti nu era lamurit daca ar pleca sau nu din acest sat. Au zis cind da, cind nu. Maria Lazaroaia a subliniat clar ca vor pleca si ei, asa cum le-au plecat si copiii, si nu se vor intoarce nici macar in vizita, pentru ca nu vor mai avea unde. "Totul se duce, moare", incheie intelept femeia, care face anul acesta 70 de ani. Costel Iosub, primarul din Tatarusi, comuna de care apartine catunul, nu a putut fi gasit nici in ziua cind am mers in sat, nici la telefon in zilele urmatoare. De altfel, nimeni altcineva nu a fost de gasit la primarie. Dar, vorba satencei Maria Pantiru: 35 de suflete oricum nu conteaza la alegeri.

La Iasi, un kilometru de drum judetean din sase este de pamint

Nici macar jumatate din drumurile cu statutul de DJ nu sint asfaltate n din cele asfaltate, doua treimi au durata de viata expirata n

Infrastructura judeteana de transport este la pamint nu numai in catunul Porcaria, ci in tot Iasul. Potrivit statisticilor Serviciului Public de Administrare a Drumurilor Judetene, la nivelul acestui an lungimea totala a drumurilor judetene este de 1.050 de kilometri, din care 16,5% sint de pamint, 36% sint pietruite, iar 3,8%, adica 40 de kilometri, sint drumuri de beton, Datele oferite de SPADJ mai arata ca doar 43,7% din drumurile judetene sint asfaltate, iar doua treimi din ele au durata normata de viata expirata. Totodata, o mare parte din drumurile judetene sint din pamint. Astfel, in 2009 Iasul se "lauda" cu o contraperformanta la capitolul drumuri judetene: cele mai multe sint pietruite, lungimile lor insumind 377 de kilometri. La capitolul drumuri asfaltate, SPADJ raporteaza un total de 459 de kilometri, din care 347 cu perioada de serviciu expirata. Procentul de 16,5% pe care il reprezinta drumurile de pamint din judet este dat de cei 174 de kilometri, ceva mai putini decit in 2004, cind erau 224 kilometri.