Bacauanul care a inventat trandafirul albastru

luni, 24 aprilie 2000, 23:00
3 MIN
 Bacauanul care a inventat trandafirul albastru

Daca ajungi la Radeana, un sat din comuna Stefan cel Mare, intreaba de Ghita Ieremia si vei fi indrumat imediat pe un drumeag obisnuit de tara, care pleaca din soseaua Onesti – Adjud pe mina dreapta. Nu trebuie sa mergi mult: unde drumul se burica pe un dimb cu pretentie de deal, vezi, tot in dreapta, poarta unei pepiniere horticole, iar in fata, ca intr-o gura de rai, printre copaci inalti si un gard tufos, o casa cu alura de conac boieresc. Intri pe o poarta vesnic deschisa, bati o alee pina in buza casei si din ograda cit palma nici nu ai nevoie sa mai pui alta intrebare ca il poti zari pe nea Ghita in gradina lui.
Iti apare in fata un om mic la stat, un batrinel vioi, pus parca numai pe sotii de cind deschide gura si te cerceteaza cu ochi mici, furisati, sa-si aduca aminte de unde te cunoaste. Despre acest om se spune ca ar fi reusit sa inventeze trandafirul albastru, o raritate si la noi si in lume.
Flori cu nume de inventatori si amante
Ghita Ieremia este cunoscut de toata lumea pentru pasiunea pe care a facut-o toata viata pentru flori si pomi. La cei 80 de ani pe care ii are, omul iti apare aproape la orice ora din zi dintre plantele pe care le ingrijeste nu doar cu dragoste, dar si cu o stiinta pe care a capatat-o de mic. A inceput sa lucreze in pomicultura de la 13 ani, dar prima livada adevarata a plantat-o in 1940, inainte de a pleca la razboi. Cind s-a intors, in scurt timp a pierdut tot: lumea se schimbase, erau alte rinduieli, iar pe locurile natale, in lunca Trotusului aveau sa fie construite combinatele chimice. Omul nu si-a abandonat insa pasiunea si chiar in timpul colectivizarii s-a apucat de horticultura care, spune el, nu are culoare politica. "Nu am facut niciodata politica – spune nea Ghita -, dar mi-a fost dat sa cunosc toate marimile vremii, la mine acasa, unde aveam iaz de peste si livada si unde acestia veneau mereu dupa luat".
Urmele iazurilor de peste si a livezii se mai vad si acum, ca transeele in care s-au dus batalii de mult uitate. Peste ele sint cimpurile cu trandafiri si arbusti ornamentali, pe care Ghita Ieremia ii vinde in toata tara si chiar ii exporta prin Occident. Peste o suta de specii de trandafir, aduse de la Iasi, Cluj, Bucuresti sau Timisoara, dar si din Germania, in colectii cu nume ciudate si reci, ale unor horticultori de renume. "Le-am pus la fiecare eticheta potrivita, cu nume si numar de catalog – precizeaza nea Ghita. Poarta nume dupa inventatorii lor sau dupa ale amantelor pe care le-au avut ei, nume de femeie care se potrivesc la flori".
Pasiunea pentru flori i-a lasat un spine in suflet
Povestea trandafirului albastru este, insa, una aparte. "Totul a inceput acum 25 de ani – isi aminteste Ghita Ieremia. M-am gindit: de ce sa nu fac ceva deosebit? Auzisem despre incercarile unora, prin lume, si am trecut la treaba. Aveam doua cai: ori sa fac o selectie prin seminte, ori prin altoiri repetate. Am ales-o pe cea din urma, dar nu a fost usor. Insuccesele m-au coplesit, dar am insistat an de an. De vreo doi-trei ani m-am oprit. Am insa plantele mama si voi relua lucarea, pentru ca am ajuns la o culoare ca a cerului senin".
Ghita Ieremia a folosit cu precadere, la incrucisari, culorile foarte inchise, rosul grena cu crem, de exemplu. Ceea ce rezulta era un boboc negru, dar floarea tot deschisa la culoare era. "Visul meu este sa ajung la trandafirul negru – spune nea Ghita. Nimeni in lume n-a reusit. Ma gindesc ca cei din Germania sau din Olanda, daca n-au reusit cu posibilitatile lor, eu ce pot face? Ar trebui sa mai ajung odata pe la ei sau sa pot colabora cu cineva".
Trandafirii albastri pe care i-a obtinut i-a vindut pe la amatori de flori rare. Asteapta, peste o luna, o noua "promotie". Nea Ghita spune ca ii mai lipsesc "trei-patru pasi" pina sa-l obtina pe cel negru, insa mari cit lumea. Nu se gindeste la timpul care trece. Are insa un spine in suflet, pentru ca nimeni din familie nu-i prea urmeaza pasiunea. Si totusi, isi pune toata nadejdea intr-un stranepot, un baietel de 12 ani, pe care il simte mai aproape de el. (Petru DONE, Cristian BIBIRE)

Comentarii