Hirtia care salveaza Rafo

Palma pentru tranzactia cu 600.000 de tone de titei pentru Rafo a fost batuta efectiv ieri, 18 mai. Reprezentantii firmei cu sediul in Anglia, Claymore Distribution Company, au ajuns la Onesti si au pus la punct ultimele detalii cu administratia rafinariei, dupa ce Mircea Ciumara a semnat scrisoarea prin care Guvernul garanta ca titeiul si produsele rezultate nu vor fi confiscate in contul datoriilor pe care le are Rafo. Firma s-a angajat, dupa discutii intermediate de ministrul secretar de stat Mircea Ciumara, sa aduca cel putin cantitatea de titei angajata in contractul semnat cu circa o saptamina in urma cu Rafo Onesti.
Rafinaria are nevoie de scinteia cu care sa demonstreze ca functionarea ei este benefica atit pentru furnizorul de titei, cit si pentru Rafo Onesti. Rezultatele discutiilor de ieri nu au fost facute publice, dar in acest moment sintem in masura sa dezvaluim travaliul pe care firma engleza a trebuit sa-l faca in Romania pentru a fi sigura ca ce aduce poate sa si iasa. Adica, firma Claymore aduce petrolul, Rafo il proceseaza, Claymore preia produsul si incaseaza banii. Rafo ramine, evident, cu un frumos comision pentru procesare, din care incepe o noua odisee pentru a supravietui. Nu pentru ca ar fi una dintre cele mai performante rafinarii din lume (cu un indice Nelson de circa 9%, adica apropiat de cel al rafinariilor americane), ci pentru ca multi au interes sa vinda rafinaria, probabil si la fier vechi.
Ce au cerut englezii
Dupa semnarea contractului de procesare de titei, firma furnizoare, documentata cu ceea ce s-a mai intimplat in Romania cu alti furnizori, a cerut o garantare a titlului de proprietate asupra titeiului si asupra produselor de rafinarie. Pentru ca aceasta garantare nu a fost data in timp util, Rafo a ratat deja primul vas de titei in perioada 15 – 20 mai, de 70.000 de tone, dar si pe al doilea in perioada 29 mai – 3 iunie 2000. Cel putin pina la data cind Claymore a cerut garantarea asupra proprietatii produselor rezultate, livrarea de petrol nu a fost facuta. Contractul a fost redactat numai in limba romana, tocmai pentru a nu fi folosit de terti in scopul obtinerii de cote de titei cu preturi avantajoase, pentru a fi vindut pe piata libera, asa cum se practica de obicei de mafia petrolului, experienta nefericita reclamata chiar de furnizori. Prin urmare, Claymore spune ca titeiul nu va fi folosit decit in procesare la Rafo.
Convinsi ca afacerea e pe drumul cel bun, furnizorii au dat aviz favorabil partenerului lor financiar inca din 5 mai. Acesta urma sa precontracteze cu Slavneft (Rusia) intreaga cantitate de titei necesara acoperirii contractului pe toata perioada, conditie obligatorie pentru inceperea pomparii spre portul Tuapse.
Scrisoarea de garantare a fost ceruta pentru ca afacerea sa nu fie confiscata de un organism statal roman sau strain. Cei de la Claymore erau constineti de situatia in care se afla Rafo, ca si de amenintarile sindicatului ca va scoate salariatii in strada. Astfel, firma a cerut administratiei Rafo "sa explice persoanelor responsabile din Guvernul Romaniei ca nu va aduce nici o picatura de titei inainte de a avea scrisoarea de garantare a statului asupra proprietatii". Erau, deci, cunoscute datoriile imense ale Rafo la buget, catre furnizori interni si externi, si posibilitatea confiscarii de tip "Basescu" a produselor rafinate.
"Daca o simpla scrisoare este asa de greu de obtinut, cine ne poate convinge, fara document scris, ca dupa livrarea titeiului la rafinarie vom mai primi produsele rezultate?" – s-au intrebat reprezentantii firmei britanice intr-o scrisoare adresata conducerii Rafo. (Petru DONE, Cristian BIBIRE)

Publicitate și alte recomandări video