Trei firme din Romania, SUA si Canada se bat pentru Rafo

Trei societati comericiale au prezentat garantia bancara de 25 de miliarde de lei si au primit acordul Autoritatii pentru Privatizare – APAPS pentru efectuarea expertizelor si a stadiului de fezabilitate in vederea privatizarii societaii Rafo Onesti. Totodata, pentru a avea acces la datele puse la dispozitie de specialistii Rafo, reprezentantii celor trei firme au semnat cite un acord de confidentialitate. Una dintre cele trei societati este cu capital mixt romano-canadian, iar celelalte sint Petrolexportimport SA, care a dorit sa cumpere si pachetul de actiuni majoritar de la Midia Navodari dar s-a retras in fata lui Dinu Patriciu, si Reno Imperial Oil, la care unul dintre actionari este Corneliu Iacobov si care detine deja Rafinaria Darmanesti.
Daca pe 1 august va fi cunoscut numele firmei care a cistigat licitatia pentru Rafo, noul proprietar va intra, practic, in posesia pachetului de actiuni abia dupa 90 de zile. Una dintre conditiile pe care APAPS le va impune societatii cistigatoare este ca acestora sa fie ca dovada intr-un an de zile, ca dispune de un capital de lucru de 100 de milioane de dolari in 90 de zile. In caz contrar, dupa trei luni de zile contractul de vinzare-cumparare se anuleaza. De fapt, cele 70 de milioane de dolari este suma necesara repornirii Rafo. Nu intimplator aceasta cifra este egala cu creditul pe care ar fi trebuit sa-l acorde Standar Bank Londra. Ramine de vazut daca societatea care va prelua pachetul de actiuni dispune de acesti bani sau va reusi sa beneficieze de garantia promisa de Guvern pentru creditul de la londonezi. Desigur, aceasta varianta ramine o simpla speculatie cel putin pina cind se va sti numele noului proprietar al Rafo Onesti.
Pe linga existenta acestor bani soarta privatizarii Rafo depinde, intr-o oarecare masura, si de cuvintul pe care il va avea de spus sindicatul. Ion Marian, liderul sindical de la Rafo, va trimite in aceste zile la APAPS o lista cu solicitarile sindicatului in ce priveste privatizarea. Acestea se refera in special la componenta sociala. Ion Marian va solicita sa fie de fata la negocierile ce vor avea loc la Bucuresti, iar cerintele sindicatului sa reprezinte clauza rezilitorie, adica nerespectarea acestora sa duca automat la anularea contractului de vinzare-cumparare. Ion Marian urmeaza, astfel, exemplul liderilor de sindicat de la Midia Navodari care au reusit sa impuna ca cerintele lor in ce priveste soarta salariatilor dupa privatizare sa fie litera de lege pentru noul patron. (Cristian BIBIRE, Petru DONE)