Un tinar in carut si-a ridicat singur o casa

Am plecat spre Barati insotiti de Dorina Poinaru, presedinta Societatii Handicapatilor Fizic (SHF) din Bacau. Cum am iesit din Bacau, spre Moinesti, am facut la stinga pe un drum de tara. Ploaia din ultima vreme a lasat pe ulitele satului numeroase balti. La citiva metri dupa ce am parasit asfaltul, drumul de tara a devenit anevoios. Masina ne facea tot mai des probleme si, chiar cind sa ne dam batuti, am respirat usurati. Am zarit casa tinarului pe care il cautam, aflata la o distanta nu prea mare de drumul principal.
Robert Potroghiru, un tinar care se sprijea in cirja, ne-a iesit in intimpinare si, cu zimbetul pe buze, ne-a poftit in casa. Despre el stiam ca si-a ridicat singur o casa. Impresionat de povestea lui, dar mai ales de faptul ca a incercat, in ciuda handicapului, sa traiasca ca orice om normal, am vrut sa-l cunosc.
Ma asteptam, totusi, ca, in ciuda curajului sau de a lua viata in piept si sa-si depaseasca conditia, sa se rusineze cind va fi nevoit sa discute despre el. N-a fost asa, pentru ca Robert s-a dovedit o fire foarte comunicativa. Incet, incet aflu de la el ca are 26 de ani si, pe cind avea 16 ani, a suferit o fractura de coloana. A fost inregistrat la Inspectoratul pentru Handicapati ca asistat cu gradul I de handicap, motiv pentru care beneficiaza permanent de insotitor.
"Am ametit deodata si am cazut jos din picioare. Cind am vrut sa ma ridic am picat din nou si mi-am fracturat coloana. Nici astazi nu am aflat de la ce mi s-a facut rau atunci. Un an de zile am stat imobilizat la pat. Apoi am fost obligat sa merg doar in carut. Ani intregi am urmat tratamente si terapii ca sa pot merge acum cu ajutorul cirjelor", si-a inceput Robert povestirea.
Tinarul, caruia prietenii ii mai spun si Romica, a renuntat la scoala din cauza acelui accident. Urma atunci cursurile de sculptura la o sectie de la Liceul Letea din Bacau si a fost nevoit sa se transfere mai tirziu la o scoala profesionala. A izbutit sa termine acea scoala, dar examenul de Bacalaureat nu l-a sustinut deocamdata.
Multa vreme dupa accidentul care i-a schimbat destinul, Romica n-a mai vrut nimic de la viata. Cu timpul, insa, dupa ce a inteles ca trebuie sa traiasca, tinarul si-a luat inima in dinti si a inceput lupta cu propriul destin. Incet, incet a inceput sa-si faca si planuri de viitor. Asa i-a intrat in cap ca trebuie sa-si ia o masina. Era o sansa sa-si usureze deplasarea. "Pentru masina aveam strinsi vreo 400 de dolari, dar intr-o zi, datorita unor reprosuri ale tatalui meu, m-am hotarit sa-mi fac casa mea. M-am gindit ca ar fi bine sa locuiesc singur. Si am demarat lucrarile. Am taiat toata bolta de vie din curte, unde vara jucam table, dupa care am inceput sa-mi procur materialele necesare pentru constructie. Am cheltuit pina acum 140 de milioane de lei, fara sa pun la socoteala munca, plata celor care m-au ajutat si banii pentru timplarie", ne explica Robert. Tinarul ne-a marturisit ca isi doreste o casa nu cu foarte multe incaperi. Locuinta ideala in acceptiunea lui trebuie sa aiba doar un dormitor, baie si bucatarie, dar sa fie foarte spatioasa.
Robert a inceput sa lucreze la casa acum trei ani, iar rezultatele se vad. "La sapat si la turnat fundatia nu m-am putut baga. Dar, in rest, am muncit singur. Caram singur galeata de 15 kilograme cu nisip din strada. Reteaua electrica a fost facuta de mine in intregime. Am varuit, am tencuit, mobila am facut-o cu mina mea din bucati de pal. La fel stolaria. Nu am avut flex si masina de gaurit, asa ca am utilizat un fierastrau de mina si surubelnite", ne creioneaza el rapid munca asidua pe care a facut-o in tot acest timp. Proiectul casei a fost realizat tot de Robert, in colaborare cu un verisor. Prima camera a fost una subterana, pe care proprietarul vrea sa o faca in stil american, desi nu are prea mult spatiu. "Tot ce imi doream era sa fac o casa accesibila, cu o singura treapta la intrare, rampa pentru carut si sa fie rezistenta la cutremure. Stiti voi, in caz de cutremur nu pot fugi asa de tare", glumeste amar tinarul.
Daca pina acum Robert a muncit de zor, de o vreme a lasat-o mai moale cu constructia. Motivul pauzei sale temporare este lipsa banilor. El spera insa sa se redreseze financiar si, cel mai tirziu anul viitor, casa sa fie gata. Mai are de tencuit bucataria si baia, si sa puna gresie si faianta. Casa lui Romica a fost ridicata in prelungirea celei parintesti. Despre eforturile sale stie toata lumea din sat. Cei care il stiu il apreciaza mai ales pentru indirjirea lui. Pentru stradania lui de a stringe fiecare leut si de a-l transforma intr-un bun pentru casa mult visata La fel de uimiti au ramas toti cind au vazut cum a strins din dinti tinarul cu handicap si a muncit din zori si pina in seara pentru proiect, la caratul materialelor si la constructia in sine.
In sat, Robert este recunoscut ca un bun depanator. "Lucrez pe comenzi: electronica, vopsitorie si timplarie. Am invatat si repar orice prind. Nu ma bag la televizoare. Iau tarife mai joase decit restul meseriasilor si am mai multe comenzi", ne descrie tinarul mica lui afacere. El este si un pictor talentat si veniturile lui se rotunjesc si din acest hobby. O alta pasiune de-a lui este muzica, motiv pentru care in toata casa si-a montat boxe. Spune zimbind ca-i plac si fetele frumoase. De doi ani are o prietena, Nicoleta, alaturi de care spune ca a invatat sa fie fidel si responsabil.
"Marele meu noroc a fost Societatea Handicapatilor Fizic. Aici am cunoscut persoane asemeni mie sau cu probleme mai dificile, lucru care m-a motivat sa iau viata in piept asa cum este", spune optimist tinarul. Dorina Poinaru, presedinta asociatiei care i-a schimbat viata lui Robert, il va inscrie pe tinar la Liceul Anghel Saligny, la cursurile serale, pentru ca el sa-si poata lua diploma de Bacalaureat. (Claudiu TANASESCU)