Urmasii lui Decebal au cucerit Roma

Masinile luxoase au invadat orasul. Parcarile sint pline de
limuzine cu numar de Torino, Roma sau Bergamo. Terasele
au devenit neincapatoare. De citeva saptamini, in Bacau, dar si
in comunele din jur, s-au intors „italienii”. Toata lumea le
spune asa, desi ei sint romani get-beget. Au plecat la munca
in strainatate, impinsi de somaj, saracie, lipsa unei locuinte si,
adeseori, de dezgustul ca banii capatati in ziua de salariu
ajungeau doar pentru plata intretinerii. Exodul a inceput in
1992-1993, din satele cu populatie preponderent catolica, din
jurul orasului Bacau. Tinta initiala a fost Ungaria, dar banii
cistigati acolo erau relativ putini. Ajutati de preotii catolici,
tinerii au ajuns in Italia. Cum marea lor majoritate sint buni
meseriasi in constructii, s-au „tras” unul dupa altul. Cei care
si-au gasit rapid de munca si-au chemat in peninsula fratii,
cumnatii si, mai apoi, surorile sau prietenele. Exista acum
familii intregi plecate in Italia si care revin acasa doar o data
pe an, in concediul din luna august. O parte din banii cistigati
printre straini se opresc in Bacau, sub forma de gresie,
faianta, case, rochii de mirese sau bani dati la stomatologi.
Dupa un an de munca, sint regi la ei acasa.
Potrivit statisticilor oficiale rezultate in urma Recensamintului
Populatiei, peste 28.300 de bacauani au plecat in strainatate, cu
preponderenta in Italia si Anglia, dar si in Spania. Cu alte cuvinte,
4% din populatia judetului Bacau a luat calea strainatatii. Cifrele
devin si mai relevante, daca luam in calcul populatia activa, adica
cei care ar putea sa munceasca. Cum dintre cei peste 706.600 de
locuitori ai judetului Bacau, jumatate sint buni de munca, proportiile
exodului sint si mai impresionante: aproape 10% dintre bacauanii
activi sint plecati in strainatate.
Fenomenul s-a amplificat de la un an la altul. „La inceput, plecau
numai barbatii. De trei-patru ani, pleaca familii intregi. Femeile isi
gasesc mult mai usor de lucru, ca baby-sitter sau menajere. Se
golesc satele noastre si vara vin toti, cu masini frumoase, si isi
ridica vile”, spune Francisc Imbrea, viceprimarul din Girleni. De
altfel, satele Girleni si Lespezi au devenit renumite pentru numarul
mare de locuitori plecati la lucru in Italia sau Israel. Prin zona sint
cunoscute ca „sate fara barbati”, pentru ca doar pustii de scoala
sau oamenii batrini au mai ramas acasa. Din cei 6.300 de locuitori
ai comunei, 60% cistiga prin straini bani imposibil de cistigat in
Romania, prin munca cinstita. „Sint meseriasi buni: dulgheri,
timplari, fierari-betonisti. Au muncit, in marea lor majoritate, la
Stofe Buhusi, care s-a inchis. Si-au gasit destul de repede de
lucru. Sint excelenti constructori, constiinciosi si harnici. Sintem
catolici si influenta bisericii in viata noastra se resimte. Oamenii au
facut multi copii, pentru ca asa ne-a indemnat religia, si au stiut ca,
daca nu muncesc, nu vor avea ce pune pe masa”, explica
viceprimarul Imbrea micul secret al succesului.
Liberalizarea vizelor a fost un alt pas care a favorizat exodul.
Daca, in primii ani, bacauanii ajungeau in Italia cu excursii, si
ramineau „la negru” acolo, pina obtineau permis de munca, dupa
deschiderea granitelor s-au inmultit cei care au plecat. Nu
intotdeauna cu succes, insa, pentru ca piata muncii din Italia a fost
saturata, intre timp, de mina de lucru din Romania sau Albania.
Cei care au vrut, cu tot dinadinsul, sa gaseasca, s-au descurcat
pina la urma. Desi pentru asta au dormit pe la prieteni si rude sau
pe bancile din parc.
Baia cu gresie si faianta, prima investitie
De o parte si de alta a strazii principale din satul Lespezi, de fapt,
soseaua nationala Bacau – Piatra Neamt, se lucreaza de zor.
Casele mai vechi sint consolidate si renovate. Unele imobile
batrinesti au cazut sub buldozere si, pe locul ramas viran, se ridica
acum vile semete. Toate sint ale „italienilor”.
De citeva saptamini, Elisabeta Piticaru e sef de santier. Isi ridica
locuinta noua si vrea, pina pleaca inapoi la Bergamo, sa termine
constructia. Acum doi ani, s-a despartit de sot si banii pe care ii
cistiga erau total insuficienti pentru a-si intretine cei doi copii. „Am
lucrat in confectii, la firma Ema din Piatra Neamt. Ma trezeam in
fiecare dimineata la ora 3,30, sa prind trenul de ora 4,00, sa ajung
la timp la serviciu. Lucram inclusiv duminica. Dar banii ajungeau
doar pentru mincare. Intr-o luna cumparam ceva de imbracat unui
copil, luna urmatoare, celuilalt. Nu reuseam sa ma descurc cum
trebuie. Am lasat copiii in grija mamei si, in 2001, am plecat in
Italia”, povesteste Elisabeta Piticaru.
Ajutata de o consateanca, a ajuns la o familie din Bergamo. Are
acum patru servicii: de dimineata de la 8.00, pina la 14.00, face
menaj la o familie, care ii plateste darile la stat. Dupa ce termina,
merge la alte doua familii, tot pentru curatenie. De seara, de la
orele 19.00, si pina a doua zi dimineata, ingrijeste o batrina.
„Timpul meu liber este doar o ora si jumatate pe zi, de la 17.30 la
19.00. In rest, muncesc. Visul meu este acum sa imi termin casa”,
spune Elisabeta, care a revenit acum pentru prima data in tara,
dupa aproape doi ani. Si-a imbracat copiii cum se cuvine si s-a
apucat sa-si ridice o locuinta noua. Desi in partea din fata lucrarile
sint in toi, in spate au inceput finisajele. Prima incapere terminata
este baia. Gresie si faianta in culori moderne, obiecte sanitare din
fibra de sticla, boiler electric. „Este un lucru la care tin foarte mult”,
spune Elisabeta. Cind a vazut baia aranjata ca in reviste, a
cumparat si o masina de spalat automata. „Copiii mei spalau la
mina si eu stiu ce inseamna asta. Le-am luat masina de spalat.
Chiar daca eu sint plecata, acum am o mina acasa”, spune
femeia. Nu este singurul lucru pe care l-a facut pentru copiii ei:
pentru ca lucreaza in Italia, Elisabeta Piticaru isi permite sa isi tina
fetita cea mare, de 15 ani, la liceu in Bacau. „Viitorul este
invatatura. Acum nu se prea pune mare pret pe ea, dar sigur se va
schimba mentalitatea asta. Copiii trebuie sa invete, pentru a avea
sansa”, pare convinsa Elisabeta Piticaru, dupa experienta
„italiana”. Ea isi doreste ca, dupa ce isi va pune casa la punct, sa
revina in tara.
„Cu noi, Italia merge inainte”
Casa cea noua a familiei Laslau din Girleni nu este inca gata. Vila
cu etaj a fost ridicata, se lucreaza acum la finisajele interioare si la
cele exterioare. Ioana Laslau, mezina familiei, este singura acasa.
A plecat in Italia acum patru ani, cind abia implinise 13 ani.
Urmeaza o scoala de informatica si una de turism, la Roma. In
timpul liber, dar si in vacanta, lucreaza la o „gelaterie”. „Cu ce
cistig, am tot anul bani de haine sau pentru o plimbare in oras. De
la 16 ani, imi plateste patronul contributiile la stat. Aici se poate
intimpla ca nici la 30 de ani sa nu gasesti o firma unde sa aiba
actele in regula si darile la zi platite. Scoala nu este grea, doar ca
au alt ritm: invatam pina la 16.30. La inceput, italienii te privesc
urit, pentru ca nu toti romanii care ajung in Italia vin sa
munceasca. Ne-a cam mers renumele. Nu de putine ori mi s-a
intimplat ca oamenii sa ramina surprinsi, cind au auzit ca sint din
Romania. Pentru italieni, noi sintem cam cum sint tiganii pentru
romani”, spune Ioana, care ne arata o fotografie cu ea, la gelateria
unde patronul italian nu se teme sa o lase singura.
Si, in timp ce pustoaica isteata ne povesteste despre dificultatile pe
care romanii le au la inceput printre straini, la poarta opreste un
Ford Mondeo, nou. Sotii Laslau incep sa aduca pachetele cu
gresie si faianta proaspat cumparate. Ne invita in vila. Pe jos, pe
holuri, dar si in living si in dormitoare, au fost montate conductele
care vor incalzi pardoseala. Centrala termica asteapta sa intre in
functiune. In casa inca se lucreaza, dar baia de jos este deja gata:
gresie, faianta, instalatie de incalzire a apei. Totul e nou si modern.
„Muncim acolo si construim aici”, spune Ioan Laslau. Are 55 de
ani. A lucrat ca lacatus mecanic, timp de 28 de ani, la Fabrica
„Stofe” Buhusi, si apoi la Industrializarea Carnii Bacau. Dupa
revolutie, si-a facut si o formatie si cinta pe la nunti. Nu se putea
plinge ca moare de foame. A simtit, insa, ca poate cistiga mai mult
cu munca lui. Acum 11 ani, a plecat in Italia. „Stiam meseria mea,
dar acolo m-am recalificat. Trebuie sa te adaptezi modului lor de
lucru, pentru ca altfel nu dai inainte. Daca nu muncesti bine acolo,
te elimini singur. Am invatat vopsitorie industriala in praf. Sintem
trei romani si trei italieni. Munca de jos o facem noi. De altfel, cam
toti romanii fac muncile grele. Cu noi, Italia merge inainte”, spune,
convins, Ioan Laslau.
Desi a plecat in peninsula la o virsta la care, in genere,
mentalitatea omului este mai greu de modelat, Ioan Laslau a
inteles rapid ca munca de calitate inseamna bani si bunastare:
„Nimeni nu-ti da un ban, daca nu este multumit de ceea ce faci.
Avem foarte multe de invatat de la ei. Patronii sint oameni
modesti. Cu salopeta pe ei, lucreaza cot la cot cu angajatii. Te
studiaza, nu-ti acorda incredere de la inceput, dar, cind se conving
ca esti bun, incepi sa cistigi frumos. Timp de opt ore, avem doar
doua pauze de masa. Nimeni nu se opreste sa-si aprinda o tigara,
si inca una, si sa discute despre fotbal. Si, mai sint convins de un
lucru: cine a mers in Italia sa munceasca este imposibil sa nu isi fi
gasit de lucru”.
Plecarea lui Ioan Laslau a fost doar inceputul. Dupa trei ani, si-a
luat alaturi si fiica cea mare, care, intre timp, s-a casatorit cu un
italian si au impreuna un copil. A facut la Roma o scoala de
coafeze si acum lucreaza la un salon. Fata mijlocie a plecat acum
cinci ani si munceste, alaturi de prietenul ei din sat, pentru a putea
sa-si construiasca o casa. Nu s-au hotarit inca unde: aici sau la
Roma. De patru ani, familia s-a reintregit, pe pamint italian, odata
cu plecarea Ioanei si a mamei sale, care si-a gasit un post de
baby-sitter. Fratele lui Ioan Laslau munceste si el in Italia, de 12
ani, si, pentru cei doi copii ai lui, si ei plecati, a ridicat o mindrete
de casa, o vila cu balustrade de inox, termopane si centrala
proprie.
Familia Laslau vine in fiecare vara acasa. Au inceput sa-si
construiasca vila, in fiecare vara au mai pus cite o caramida si vor
sa o vada gata, pentru ca parintii se gindesc sa-si petreaca
batrinetile prin locurile natale. „Sa scrieti acolo, la ziar, ca, nici
macar in Italia nu este posibil ca, din munca cinstita, sa iti poti
ridica o vila in doua-trei luni, asa cum se intimpla in Romania. La
iesirea din Bacau au inflorit vile care anul trecut nici fundatie nu
aveau, si acum sint gata. Cum este oare posibil asa ceva?”, se
intreaba Ioana Laslau, fata de 17 ani, facind referire la cartierele in
care stabii locali, politistii si functionarii publici si-au cladit vile
maiastre.
Ca mentalitatea este alta dupa citiva ani petrecuti printre straini, o
recunoaste omul mai cu experienta: „Poate o sa venim inapoi cu o
alta mentalitate. Fiecare trebuie sa faca o «reciclare» pe pielea lui
intr-o tara civilizata. Daca ar avea toti sansa sa munceasca in
strainatate si apoi sa revina in tara, poate ca altfel ar arata
Romania”, spune Ioan Laslau.
„Italienii nu vor sa investeasca si intr-o afacere”
Francisc Imbrea, viceprimarul de Girleni, e mindru ca, in satele din
care lumea a plecat masiv in strainatate, se construieste „pe
rupte”. Are, insa, o mare suparare: „Ma doare ca sint atitia oameni
plecati si nu se vede nimic pentru comunitatea locala. Vin atitia
bani, si nici o investitie! Nimeni nu vrea sa deschida o firma, sa
ofere locuri de munca. S-ar putea prelucra lemn, s-ar putea face o
firma de constructii. Exista oportunitati, exista si mina de lucru.
Toata lumea investeste, insa, doar in familie: masini luxoase, vile.
Sint locuinte si cu doua bai, cu gresie si faianta, cu instalatii
sanitare moderne, dar nici unul nu a facut nici un efort pentru
comunitate”, spune viceprimarul Imbrea.
Exodul s-a simtit si in Bacau
Din totalul bacauanilor care muncesc in strainatate, cei mai multi
provin din municipiul Bacau: 11.530, ceea ce reprezinta mai mult
de 40 la suta. Raportat la populatia totala a municipiului, peste 6%
dintre locuitorii Bacaului s-au saturat de viata in „centrul economic
al Moldovei” si au ales strainatatea, iar procentul se dubleaza,
daca se ia in calcul populatia activa a municipiului. Mai mult decit
absenta locurilor de munca, imposibilitatea de a-si procura o
locuinta a fost principalul resort al migratiei. Locuitorii orasului au
inceput sa plece, in masa, prin anii ’94 – ’95, cind a fost clar pentru
toata lumea ca orice familie de tineri casatoriti avea drept singura
varianta sa locuiasca impreuna cu parintii. Constructiile de locuinte
au fost inexistente, la fel si posibilitatea de a contracta un credit de
la banca.
Cei care au plecat au avut, in marea lor majoritate, studii medii.
Au existat si cazuri de absolventi de facultate care au facut pasul.
Dana Mocanu a terminat Facultatea de Textile la Iasi. La
absolvire, a revenit in Bacau, pe o piata saturata de ingineri. „Un
an, am stat pe la usi. Nimeni nu avea nevoie de tineri. Locuiam
impreuna cu parintii, intr-un apartament de doua camere. O
prietena mi-a spus ca pleaca in Italia. Am ezitat: atita carte, ca sa
spal batrini la fund? Intr-o clipa de disperare, am luat decizia. Un
an am stat cu o batrina. Din banii pe care i-am pus deoparte, am
inceput o scoala, un fel de colegiu la noi. Acum sint operator pe
calculator, la o firma de arhitectura din Roma”, povesteste Dana,
care, intre timp, s-a casatorit si are un copil. Anul trecut, cind a
venit acasa dupa un an de lucru la birou, le-a montat parintilor
centrala de apartament. Anul acesta, le-a modernizat baia. Gresia,
faianta si apa calda par sa fie un leit-motiv al „italienilor”, si un prim
semn de civilizatie.
„Nici o munca nu e umilitoare, daca cistigi bani cinstit, pentru tine
si ai tai”
Elena Maria Pascu a plecat la 40 de ani. Era functionara la un
birou, divortata, si cu un copil de scoala generala in intretinere.
„Aveam sentimentul ca nu o sa mai tina mult timp «frecatul de
hirtii». Nu aveam bani sa-i cumpar copilului incaltari. Carne aveam
la masa doar o data pe saptamina. Baiatul era in crestere si
plingea noaptea de foame. Eram cazuta psihic, dupa divort, si
nimic nu parea sa-mi mearga bine. Intr-o zi de salariu, m-am
hotarit. Am imprumutat bani de la o ruda, am plecat cu o excursie
in Grecia. Am cules portocale citeva saptamini, cit sa string niste
banuti, apoi am trecut fraudulos granita in Italia”, povesteste
Elena. Singura printre straini, a razbatut greu. Dar a reusit. De sase
ani, de cind e plecata, lucreaza in acelasi loc: are grija de o
contesa. „Am vazut lumea, pentru ca batrina calatoreste mereu. Nu
cred ca apucam vreodata sa ma gindesc macar sa ajung in
Baleare, daca nu plecam. Unii spun ca e umilitor sa ai grija de
batrini. Nici o munca nu e umilitoare, daca cistigi bani cinstit,
pentru tine si ai tai”, crede femeia acum. La inceput, si-a lasat
pustiul in grija mamei si, dupa ce a terminat liceul, l-a luat cu ea, in
Italia.
Citeva din efectele venirii in Tara a celor care lucreaza in
strainatate
40 de milioane de euro au fost „pompate” in Bacau
De pe la jumatatea lunii iulie, in Bacau au reinceput sa soseasca
cei plecati la munca. Ghiseele de schimb ale bancilor comerciale
au fost luate cu asalt, zilnic, de „italienii”, „spaniolii” sau „irlandezii”
veniti in concediu. Banii economisiti afara au fost transformati in
lei, dar, pentru ca au fost cistigati cu multa munca si sacrificii – in
majoritatea cazurilor -, cei care s-au asezat la cozi au facut, in
prealabil, prospectiuni de piata. Oamenii au stat la cozi cu orele,
pentru a beneficia de un curs mai bun, in loc sa se adreseze
caselor particulare de schimb valutar, care ofereau cu citiva lei
mai putin.
Specialisti bancari estimeaza ca, numai in acesta vara, au fost
„pompati” in economia judetului Bacau aproximativ 40 de milioane
de euro, bani veniti exclusiv de la cei care lucreaza in strainatate.
Teoretic, fiecare dintre straini a cheltuit sau a depus in bancile din
Bacau cel putin cite 1.500 de euro.
Pretul apartamentelor a sarit cu un milion de lei pe zi
Dupa ce au plecat din cauza lipsei unei locuinte, bacauanii reveniti
acasa si-au investit economiile in apartamente. Asa cum se
intimpla de citiva ani incoace, piata imobiliara din Bacau cunoaste
o adevarata furtuna in lunile de vara, cind preturile locuintelor
cresc artificial, pe motiv de „italieni”. La inceputul lunii august, cind
cei plecati la munca in strainatate au revenit masiv in oras, pretul
apartamentelor a sarit cu un milion de lei pe zi. Un apartament cu
doua camere care, acum doua luni, costa 300 de milioane de lei,
acum se vinde cu 350 de milioane de lei. O garsoniera s-a vindut
cu 7.500 – 8.000 de euro, si ajunge si la 10.000 de euro, in zona
centrala.
In cartierele bune, un apartament cu trei camere nu coboara sub
30.000 de euro, si chiar mai mult, daca are centrala de apartament
sau alte imbunatatiri. In zone apropiate de centrul orasului
costurile variaza intre 15.000 – 20.000 de euro, cu sanse de urcare
pina la 25.000, daca apartamentul este pus la punct. Preturile atit
de crescute sint explicate de agenti imobiliari si prin faptul ca
bancile au dat liber la credite si, intre autohtoni si „italieni” s-a
creat o concurenta care a dus la scumpirea locuintelor.
Vinzarea de gresie si faianta scumpa a crescut spectaculos
Dupa ce si-au cumparat locuinte noi, sau le-au construit, in cazul
celor de la tara, „italienii” au trecut la refacerea finisajelor
interioare. Magazinele SSAB sint preferate, pentru ca aici se
gasesc gresie, faianta sau instalatii sanitare ultimul racnet,
adeseori produse chiar in tarile in care muncesc cei aflati acum in
vacanta. „Vinzarile noastre la gresie si faianta scumpe au crescut,
in luna august, cu 60 % in Bacau si 80 % in magazinele din judetul
Vrancea. Comercializam gresie si faianta italiene si spaniole si
magazinele noastre sint, de o luna de zile, pline pina la refuz de
cumparatori Toti cei care vin de afara vor calitate”, spune Mihai
Slic, patronul firmei SSAB.
Interesant este ca multi dintre cei care investesc zeci de mii de
euro intr-un apartament, unde pun gresie, faianta, centrala,
parchet si termopane, pleaca inapoi la munca, fara sa-si puna
problema sa recupereze o parte din investitie. Doar o foarte mica
parte dintre „italieni” ofera apartamentele spre inchiriere. Cei mai
multi prefera sa stie, pur si sumplu, ca au unde sa „traga” atunci
cind vin acasa. Nela Dodan a plecat in Italia, impreuna cu sotul.
Si-au lasat acasa, cu rudele, copilul de citiva anisori. Au pus banut
peste banut si s-au sfisiat de dorul celui mic aproape doi ani. Nela
a venit acasa. Si-a luat apartament, l-a aranjat cum se cuvine, a
montat centrala si termopane. Cind totul a fost gata, si-a luat
pustiul cu ea si a plecat inapoi. „De acum, stau linistita. Am acasa
tot ce imi trebuie si, cu banii pe care ii cistigam acolo, putem sa
intretinem si copilul. Daca intr-o zi nu a sa mai avem loc in Italia,
ne intoarcem, dar macar stiu ca avem unde sa venim”, ne-a
marturisit Nela.
Daca acum citiva ani, marea majoritate a celor care au plecat au
facut-o temporar, pina isi string bani de apartament, odata visul
implinit, au vreu mai mult. Cei mai multi tineri doresc sa ramina in
Italia atit cit se poate, dar stiu sigur ca au acasa asigurat un minim
de confort.
Vinzari record la magazinele de rochii de mirese
Bacauanii care muncesc in strainatate nu vin acasa doar sa-si
vada rudele, ci si sa-si rezolve probleme legate de starea civila.
Nuntile si botezurile se fac in Romania. In ultimele saptamini, la
Starea civila din Bacau a fost o asemenea inghesuiala, incit s-au
facut cununii civile si lunea, miercurea sau joia. La bisericile
catolice din oras s-a inregistrat un recors de casatorii: 35 de
cununii religioase numai in ultima luna, in conditiile in care acesta
era numarul ceremoniilor inregistrat in decurs de un an, dupa cum
ne-a declarat preotul Stefan Erdes, decanul romano-catolic de
Bacau. Si magazinele de obiecte de nunta au inregistrat vinzari
record. „Daca pina acum vinzarea a fost de 25 – 20 de milioane de
lei la doua saptamini, acum au crescut la 80 de milioane de lei,
pentru acelasi interval. In august, care inca nu s-a incheiat, am
avut vinzari de 160 de milioane de lei”, ne-a declarat Daniela
Cimpeanu, patronul unui magazin de profil.
Pentru fotografii sau operatorii veniti cu aparatele in curtea Starii
civile, august a fost o luna de vis. Unii dintre ei spun ca au facut
bani cit nu au strins de la inceputul anului pina acum. Patronii
restaurantelor si teraselor de lux din oras au si ei motive de
fericire. Nu doar din cauza nuntilor, ci si pentru ca venirea
„italienilor” le-a marit considerabil vinzarile. Cei care si-au petrecut
concediul in Romania, s-au intilnit cu prietenii ramasi acasa, la
povesti, la o terasa sau la un restaurant. Cei care, acum citiva ani,
gaseau cu greu bani pentru o bere-doua, acum lasa cu usurinta
citeva sute de mii de lei la restaurant, intr-o seara.
Medicii stomatologi si-au aminat concediile
Pentru medicii stomatologi, a devenit o obisnuinta in ultimii ani sa-
si amine concediile pentru luna septembrie sau sa plece in
vacanta in august. Nimeni nu-si permite sa faca abstractie de
„italienii” care vin sa-si repare dantura. „Aici ma costa citeva sute
de euro, ceea ce in Italia m-ar costa citeva mii”, spune Maria
Apostol, o romanca pe care am gasit-o la usa unui cabinet
stomatologic. Medicii cu renume sint si cei mai cautati si lucreaza
cu programari facute cu multe zile inainte. „In august, impreuna cu
sotul meu, si el medic stomatolog, am lucrat de dimineata de la
7.00, pina seara la 23.00. Daca de azi si pina vara viitoare nu mai
am nici un client, nu este nici o problema: am pus bani deoparte
sa traim un an”, ne-a declarat o doctorita tinara.
„Italienii” pot fi vazuti nu doar la stomatolog, ci si la oftalmologi,
orelisti sau ortopezi. Problemele de sanatate care suporta aminare
sint rezolvate in tara, cu mai putini bani decit in strainatate. In
Bacau se vorbeste deja despre un turism de sanatate: italienii
neaosi par sa fi auzit de la romani despre serviciile ieftine si de
calitate de la noi, cel putin in domeniul stomatologic, si au inceput
si ei sa vina sa-si faca dantura.
Vinzarea la bors Magic a crescut de cinci ori
De citeva zile, „italienii” incep sa bata in retragere. Numarul
masinilor de Torino sau Bergamo este tot mai mic. Concediile sint
pe sfirsite si se pregatesc sa plece inapoi, la munca. Nu parasesc
Romania incarcati de pachete, asa cum vin. Si totusi, mamele mai
strecoara prin plase citeva borcane de zacusca proaspata sau
dulceata de cirese amare. Ceva tot cumpara „strainii”: bors Magic,
la pliculet, usor de folosit si inexistent prin tarile spre care pleaca.
„Daca pina acum se vindeau in magazinul Metro 10.000 de plicuri
de bors pe saptamina, acum media este de 50.000 de plicuri”, ne-
a declarat reprezentantul firmei care produce borsul la pachet.
(Nicoleta BICHESCU)