Viata de parinte

De citiva ani buni, batrinul Ion Botezatu poate fi vazut la orice ora din zi si din noapte patrulind pe aleile strandului Letea. Sprijinit intr-un baston, matura, schiopatind, aleile, coseste iarba, mai repara cite o teava sparta pe la bazine, face orice este nevoie, asa cum ar face pentru casa lui. Pentru ca de vreo noua ani, strandul Letea asta si este pentru el: casa lui. Locuieste impreuna cu nevasta sa, Catrina, femeie frumoasa si acum, harnica si apriga la minie, in ghereta de poratar de la intrarea in strand. Incaperea, nu mai mare de doi metri patrati, le este batrinilor sufragerie, dormitor si bucatarie. Doua scinduri late de doua palme, tari de-ti amorteste spatele daca stai mai multa vreme intins pe ele, o masa la cap si un resou la care isi incropesc ceva de mincare inseamna toata averea ce o au acum batrinii.
Cind incepe sezonul estival si se deschid portile strandului, cabina devine casa de bilete, asa ca batrinii isi string in doua-trei cutii de carton toate lucrurile si se muta in "locuinta de vara", o alta magazie a strandului, cu mult mai mica decit ghereta de portar. Povestea lor te poate face sa intelgi de cite sacrificii este in stare sa faca un parinte din dorinta a-si salva viata propriului copil. Sotii Botezatu au o singura fata, ce are acum 44 de ani. Inaintea ei, familia Botezatu a mai avut un baiat, care nu a reusit sa traiasca decit trei luni si a carui pierdere le-a lasat un mare gol in suflet. Dupa un an, nasterea fetitei a reusit, oarecum, sa le aline suferinta. Doar pentru putina vreme. Fetita s-a dovedit a fi de mica foarte bolnavicioasa. In 1986, cind era deja casatorita si avea si doi copii, o problema grava de sanatate i-a pus in pericol viata.
Singurul remediu oferit de medici a fost un vaccin din Franta, greu de procurat pentru acea vreme si care costa vreo 50.000 de lei. Suma imensa pentru posibilitatile de atunci ale familiei, asa ca sotii Botezatu n-au mai stat mult pe ginduri, au vindut casa si au platit tratamentul fetei, care i-a salvat viata, dar nu a reusit sa o faca sanatoasa pe deplin. La scurta vreme dupa aceea, s-a pensionat pe caz da boala si i-a luat pe parinti sa locuiasca la ea. Un apartament de doua camere, confort trei, care a devenit neincapator dupa ce in familie a mai aparut un al treilea copil, iar nepotul cel mare s-a casatorit si si-a adus nevasta acasa.
Prin 1991 Ion Botezatu a aflat ca se cauta un ingrijitor pentru strand si, ca sa mai faca rost de un ban in plus pe linga pensie, " tot pentru fata, sa o mai ajutam cu ceva ca tare se mai descurca greu ", s-a angajat aici in conventie. Ii placea pentru ca se intilnea mai des cu fostii sai colegi de munca din fabrica de hirtie, unde a lucrat si el vreo 30 de ani. Si-a chemat sotia sa-l ajute si, cum ii prindea de multe ori seara cu treaba neterminata, mai ramineau sa innopteze in ghereta de la intrarea in parc. Asa le-a venit ideea sa-i roage pe cei din conducerea sindicatului, care administreaza acum strandul, sa-i lase sa locuiasca pentru o vreme aici. Au incercat deseori sa-si gaseasca o camera la caminul de nefamilisti al fabricii, dar nu s-a gasit niciodata un loc liber. Singura dorinta ce o mai au acum batrinii este sa capete de undeva o bucata de pamint unde sa-si poata ridica, dupa posibilitatile lor modeste, o casa, sa poata sa inchida ochii, linistiti, in patul lor. ( Elena SOLOMON)