Sute de miliarde de lei azvirlite pe conductele Termica

Cum este an electoral, este posibil ca guvernantii sa fie darnici si toate cerintele sa fie satisfacute. Asta nu ne opreste totusi sa nu ne punem din nou o mai veche problema. Cele 133 de miliarde de lei sint de fapt bani aruncati, care nu aduc nici un fel de folos, nu produc nimic, ci doar acopera o diferenta uriasa dintre costul real al unei gigacalorii, de aproape 800.000 de lei si pretul pe care il achita populatia, in jur de 300.000 de lei. Evident, pina la urma guvernul se va plictisi sa arunce cu bani in botosaneni si va inceta subventionarea, moment care este foarte aproape, nu demult directorul general al Ministerului de Finante, Ioan Cristea, amenintind ca este ultima oara cind statul mai plateste subventiile in intregime.
Nu ne putem astepta ca pretul mondial al petrolului, si deci cel al pacurii romanesti, sa scada in citeva luni atit de mult, incit Termica sa inceapa sa lucreze in profit, la fel cum nu ne putem astepta ca iarna sa fie ca vara. Desi optiunile par a fi numeroase, in realitate nu exista decit doua trei variante viabile de imbunatatire a vechiului sistem, si alte citeva variante de creare a unui sistem de incalzire de alt tip. Conducerea CET, cu sprijinul primariei, a ales deocamdata sa imbunatateasca vechiul sistem. In octombrie va fi dat in functiune primul grup cogenerativ Comoti, un fel de microcentrala care produce prin arderea combustibilului si energie electrica pe linga cea termica. Calculele brute ne arata ca in prima faza, prin cresterea randamentului, costurile ar scade cu aproximativ 10%. Incintati de perspectiva responsabilii au contractat deja instalarea a inca unui grup Comoti, cindva anul viitor, pentru un pret de peste 20 de miliarde de lei. Dupa asta ar urma o reparatie capitala la retelele de distributie, in acelasi timp cu instalarea de schimbatoare de placi in fiecare punct termic de cartier. Combinate, toate aceste masuri ar duce la o micsorare a costurilor de productie cu cel mult 50%. Din prima observam ca si in noile conditii, ideale cum ar veni, tot ar mai fi nevoie de subventii, ce-i drept nu atit de mari. Apoi, pina la acest stadiu, este nevoie de investitii imense, pe care deocamdata nimeni nu le poate face, cu exceptia unor finantari internationale. Hiba majora va ramine in continuare incasarea prestatiei, ca sa nu mai vorbim despre faptul ca reaminarea sistemului de incalzire centralizat nu il va face sanatos. O grava eroare de marketing ii face pe cei de la Termica sa creada ca daca pe ei producerea unei gigacalorii ii va costa 400.000 in loc de 800.000, toti botosanenii se vor inghesui sa plateasca datoriile. Ideea este eronata bineinteles, pentru ca cetateanul ar plati exact ca pina acum, cind nu plateste deloc. Nici argumentul calitatii serviciilor nu rezista, deoarece scopul investitiilor nu este de a creste neaparat gradele din apartamente, care si in anii trecuti au fost suficiente atunci cind centrala a functionat in parametrii optimi, ci reducerea costurilor de productie care nu ne intereseaza direct.
Ceea ce da rezultate la nivel micro, instalarea de centrale termice de scara sau de bloc pe gaz metan, ar putea fi eficient si aplicat la nivelul intregului oras. Doar cu subventia de anul acesta s-ar fi putut realiza nu mai putin de 2000 de astfel de centrale, adica in 25% din apartamentele tirgului. Montarea unei centrale de scara este o solutie usor de pus in practica, caci spre deosebire de centralele de apartament, nu mai trebuie modificate instalatiile interioare, operatiuni care reprezinta in jur de 30% din costurile instalarii unei centrale. Ginditi-va ca centrale de apartament si de scara existau si in 1990 si acum fiecare dintre noi am fi avut dotate standard apartamentele cu centrala termica. Pacat ca democratia a inceput cu Lambada si Coca-Cola, lucrurile mari si importante strapungind mai greu barierele mentalitatii. Asta nu inseamna ca acum este prea tirziu. Pe linga durata relativ mare de implantare a unui sistem descentralizat, mai exista un obstacol important. Magistrala de gaz metan care aprovizioneaza Botosaniului este subdimensionata si nu poate asigura cantitatea de combustibil necesara functionarii concomitente a citeva mii de centrale autonome. Iarasi este o falsa problema, de vina fiind de fapt aceeasi mentalitate plus o doza mare de birocratie. Aberant de economicosi, comunistii nu au instalat o conducta mai groasa (problema noastra in definitiv) pentru ca le era frica sa nu consumam prea mult. Toti spun sus si tare ca traim intr-o societate, moderna, cu economie de piata, in care problema nu este sa producem, ci sa vindem. Ori, noi botosanenii vrem sa cumparam cit mai mult gaz iar Romgaz, Distrigaz, etc, ar trebui sa se dea peste cap sa ne vinda cit mai mult. Mai exact, mariti conducta. Oricit de mare ar parea o asemenea investitie, ea s-ar amortiza foarte repede fara a lua in calcul si celelalte beneficii. Cum Romgaz este proprietatea statului, bugetul acestuia ar economisi in perspectiva subventiile care nu sint dintre cele mai mici. Apoi, investitia in sine ar da de lucru la sute de oameni, citeva firme si-ar vinde marfa, adica banii ar fi bagati in circuitul economic si nu aruncati in gaura neagra de la Termica. Singurul dezavantaj al sistemului ar fi ca nu s-ar putea face decuplarea individuala a celor care nu platesc de pe scara fara ca cei buni platitori sa sufere. Daca problema asta ar fi rezolvata si presupunem ca va fi deoarece sumele de plata ar fi mult mai mici s-ar putea discuta despre schimbare.
Numai ca o asemenea schimbare nu se mai poate face doar cu efortul celor de la Botosani, implicind decizii la un nivel mai inalt. Cu toate acestea, cei de la Botosani trebuie sa fie motorul care sa puna in functiune intreg angrenajul birocratic ce domneste si in administratia centrala. (Catalin ALISTARI)