Copilarie ucisa

Desi conceperea unui copil nu se face cu capul, teoretic, fiecare individ are obligatia de a-si creste si ocroti pruncul, macar atit cit o cere simtul matern, macar atit cit sa nu-si transforme copilul intr-un monstru. In alta ordine de idei, nasterea unui copil este vazuta ca un dar Dumnezeiesc, un dar pe care nici macar un parinte dereglat nu-l poate reduce la tacere, desfigurind individul din el, fara a-i da cea mai mica sansa de a trai omeneste. Chiar daca obligatiile principale ale unui parinte sint legate strict de hranirea, ingrijirea fizica si tratarea micutului, chiar daca legile romanesti nu-i pedepsesc foarte aspru pe acei parinti care-si maltrateaza copiii, nimeni si nimic nu permit unui om numit, independent de voia copilului, parinte, sa-si tina odraslele in conditii inumane, tratindu-le ca pe niste bovine, incarcerindu-le ca pe niste animale de povara, in beciuri reci si intunecoase ori in poduri afumate si pline de paianjeni. Este si cazul unei fetite de numai 13 ani, un copil cu handicap fizic si psihic, care a fost tinuta, timp de aproape sase ani, intr-o magazie a podului casei, de catre mama vitrega si tatal natural.
Hranita cit sa nu moara
Cutremuratoarea poveste a micutei Loredana Dona Dragan se inscrie in peisajul febril al fenomenului "dezlegat" de curind in Romania, privind violenta domestica, si intrece orice inchipuire in materie de josnicie umana. Citiva vecini ai familiei Dragan, domiciliata in imobilul cu numarul 309 de pe B-dul. Al. I. Cuza, ne-au sesizat ca, de citiva ani, n-au mai vazut-o pe fiica cea mare a lui Furtuna Dragan (46 de ani, tinichigiu auto) si ca de ceva vreme aud plinsete si tipete infioratoare din podul casei. Reporterii nostri au descins la familia Dragan, dar mama vitrega a Loredanei, Gica Dragan (36 de ani, fara ocupatie), ne-a mintit cu nerusinare: "Copilul este la dentist, cu sotul meu. N-am cheia de la pod." Asta dupa ce noi am reusit sa legam citeva vorbe cu micuta Loredana, care scincea de dincolo de usa unei magazii situata la ultimul etaj al imobilului. Copilul raspundea cind era strigat, dar nu putea sa spuna mare lucru. Am inteles, atunci, ca ne aflam in fata unei situatii fara precedent in Braila, am inteles ca sintem martorii neputinciosi ai unei scene din filmele de groaza si ca nici macar legea nu ne putea deschide usa spre "colivia" in care era tinuta fetita.
Am apelat la cele doua mari institutii abilitate sa apere drepturile celor aflati in dificultate: Directia Generala pentru Protectia Drepturilor Copilului si Inspectoratul Judetean de Politie. O echipa formata din membri ai celor doua institutii si o echipa de reporteri ai "Monitorului" a descins, din nou, luni, in jurul orei 15, la locuinta sotilor Dragan. Barbatul era, intr-adevar, plecat de acasa. Baietelul, Dragos, 12 ani, copilul comun al celor doi, era la scoala. Gica Dragan ramasese singura acasa, exceptind "prezenta" din pod.
"Ce vreti? Cine v-a trimis? N-am cheia de la acea camera. Nu e nimeni acolo. Ba da, este fetita mea, copilul caruia i-am dat nastere", ne-a repezit femeia, demonstrind cu fiecare cuvint ca presupunerile noastre se adeveresc: din pod, la chemarile noastre, Loredana raspundea lesinat. Dupa ceasuri lungi de tipete, motivind ba ca nu are cheia, ba ca in pod nu-i nimeni, Gica Dragan a permis accesul politistilor in cusca Loredanei. Dintr-o busitura scurta, dupa avertizarea copilului sa se fereasca, usa a sarit din titini. Imagini de cosmar. Trupul pe jumatate gol al unui copil, parca de nici sase ani, zacea inert pe un pat putred de atita urina, printre cirpe murdare, carti de la martorii lui Iehova, bete si hirtii roase.
Incaperea de doi pe doi arata exact ca o cocina: plina de cutii, borcane, toale murdare, cearsafuri putrede si ziduri negre de atita fum, tapetate cu pinze de paianjeni, postere sterse si un geam captusit cu nailoane. Mirosul de urina si frigul crincen completau tabloul groazei in care Loredana si-a trait cea mai mare parte a copilariei. Cu miinile vinete, chircite si trupul rigid, fetita zacea intr-o balta de urina, iar corpul ei parea ca se scurge pe podea, in incercarea de a scapa de umezeala patului. Ochii ei ne-au zimbit si albastrul irisului ne-a cuprins pe toti, cu mirare. Copilul n-a mai vazut, de foarte multa vreme, alte chipuri decit cele ale sotilor Dragan. Am incercat s-o invelim, sa-i incalzim trupusorul, pina la sosirea ambulantei, dar corpul ei parea din lemn. Toata pielea de la briu in jos ii era iritata, iar in cap, prin parul castaniu, mai avea si acum solzi din aceia de care au bebelusii. Vorbea sacadat, fara logica, la nivelul unui copil de 4-5 ani si tinea minte ca "mami a ei" este blonda. Ori Gica Dragan este o bruneta sadea. Cum micuta este doar copilul lui Furtuna, dintr-o casnicie anterioara, este posibil ca fetita s-o fi retinut drept mama doar pe cea care i-a dat viata: Ana Postelnicu, acum, de negasit.
Doctorul Florin Stefan, seful Serviciului Judetean de Ambulanta, a luat copilul si l-a dus la Spitalul Judetean: "Este cronica. E caz de neuro-psihiatrie, nu este moarta de foame, dar nici prea hranita", a declarat acesta, vadit scirbit de felul in care era tinuta copila. Ca, din cind in cind, Loredana mai si minca o aratau blidele uscate de pe podeaua incaperii: un vas din metal pastra urmele a ceva slinos, iar intr-un pahar din plastic se mai zareau citeva firimituri de piine imbibate cu lichid.
"Copilul era tinut in viata fiindca tatal, Furtuna Dragan, incasa un salariu de insotitor, in suma de 1.400.000 lei, de la Primarie. Loredana Dona Dragan prezinta handicap de gradul 1. Dupa ce va fi tratata la Spitalul Judetean, ea va fi transferata intr-un centru de plasament destinat copiilor cu handicap. In mod sigur n-o vom mai lasa in familie. Conditiile improprii in care era tinuta ne determina sa demaram procedura de decadere a tatalui din drepturile parintesti, dar acesta, impreuna cu sotia sa, va raspunde penal", ne-au declarat asistent social Cristina Gheorghe si inspector Leo Titi, de la DGPDC Braila.
In luna noiembrie 2000, asistentii Directiei au mai incercat sa verifice starea in care se afla micuta dar tatal acesteia i-a gonit, refuzind sa le deschida cocina in care aceasta era tinuta.
"Parintii" risca 12 ani de puscarie
"Eu n-am mai vazut acest copil de citiva ani. Sa tot fie vreo sase ani. Auzeam mereu tipete din podul casei. Copila plingea, zbiera, facea foarte urit. Nici nu stiu cum arata sau citi ani are acest copil. Credeam ca are numai vreo patru, cinci ani. Nici un alt vecin nu a vazut acest copil. Toata lumea o auzea tipind, si atit. Cred ca o si batea. Vedeam, din cind in cind, haine foarte murdare ale acelui copil si ori de cite ori o intrebam pe Gica ce se intimpla cu fetita, ea ma repezea", sustine una dintre vecinele terorizate de tipetele infioratoare care razbateau din podul casei.
Ca si cum tratamentul inuman aplicat Loredanei n-ar fi fost destul, Gica si Furtuna reusisera sa ridice un adevarat zid intre fetita si Dragos, mezinul familiei. Acesta din urma traieste intr-o incapere extrem de bine intretinuta, isi face temele la un birou modern si nici nu realizeaza ce se intimpla cu sora lui.
Toate institutiile solicitate de noi s-au miscat foarte repede. Dupa ce ca in numai citeva minute au dat curs sesizarii noastre, lucratorii Detasamentului de Politie pentru Interventii Rapide si ai Biroului Politiei Judiciare au demarat, in numai citeva ceasuri, urmarirea penala a sotilor Dragan. "Pe el il vom decadea, intii, din drepturi si apoi, impreuna cu sotia sa, va fi cercetat pentru rele tratamente aplicate minorului", ne-au declarat ofiterii care instrumenteaza cazul. Ieri, Biroul de presa al IPJ Braila ne-a comunicat: "Din verificarile efectuate s-a stabilit ca minora, aflata in stare de invaliditate de gradul 1, era tinuta de parinti in conditii improprii cresterii unui copil. Aceasta prezenta semne specifice unei subnutritii si era tinuta intr-o camera neincalzita. S-a luat masura internarii la Spitalul Judetean si va fi examinata din punct de vedere medico-legal."
Conform articolului 306 din Codul Penal, punerea in primejdie grava prin masuri sau tratamente de orice fel a dezvoltarii fizice, intelectuale sau morale a minorului de catre parinti sau orice persoana careia minorul i-a fost incredintat spre crestere si educare, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 12 ani. Articolul 314 prevede o pedeapsa cu inchisoarea de la 3 luni la 3 ani, in cazul parasirii, alungarii sau lasarii fara ajutor, in orice mod, a unui copil sau a unei persoane care nu are putinta de a se ingriji de catre acela care o are sub paza sau ingrijire, punindu-i in pericol iminent viata, sanatatea sau integritatea corporala.
Sunati la 611053
Ingrijorati de felul in care o parte dintre semenii nostri isi duc zilele, vadit impresionati de modul cutremurator in care copii, batrini, oameni bolnavi si fara ajutor sint exploatati de "cei dragi", instituim, acum, o "linie fierbinte" la care toti cei care pot si vor sa ne sesizeze alte astfel de cazuri, trebuie sa sune: 611053. Cereti cu unul dintre semnatarii acestui articol si, in timp record, in Braila, va scadea numarul "vinovatilor fara vina". Incheiem acest material cu sintagma lui C.G. Jung: "Scopul vietii omenesti este evolutia constientului". Asta in speranta ca-i vom ajuta atit pe cei aflati in dificultate cit si pe "calaii" lor. Cine are ochi de vazut, sa vada, iar cine are urechi de auzit, sa auda! (Nicoleta BUTNARU, Gina PAVLICENCO)