Buncarul femeilor

Femeia vorbeste printre suspine, incercind sa puna accent pe amanuntele care i-au schimbat definitiv viata. Maria (n.r., nume fictiv) a ajuns in Centrul Social pentru Ocrotirea Femeilor Victime ale Violentei Domestice din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Iasi dupa ce sotul ei a incercat sa o omoare in fata propriilor copii. A batut-o si a injunghiat-o. Starea grava in care a ajuns la spital si faptul ca cei doi copii ai sai au fost martori ai agresiunii, au determinat-o pe femeie sa incerce sa isi schimbe viata.

Ea este una din cele 5 femei care locuiesc in prezent impreuna cu cei 11 copii ai lor la Centru. Sediul institutiei este tinut in mare secret, la fel si numele angajatilor care le consiliaza pe victime. Totul pentru a le proteja in fata bestiilor care le-au distrus o parte din viata si de care uneori bietele femei au impresia ca nu mai pot scapa vreodata. 

Nimeni nu stie cite victime ale batailor in familie avem la Iasi. Statisticile sint incomplete. Putine sint femeile care decid sa isi ia viata in miini. De multe ori, femeile batute sint din medii sarace si depind de banii sotului. In alte cazuri, ele ramin cu sotii agresivi din teama de a nu fi urmarite si omorite sau din teama de a nu-si pierde copiii.

"De obicei, agresorul isi santajeaza victima, propria sotie. O ameninta ca nu-si va mai vedea copiii sau ca-si va duce planurile de bataie la bun sfirsit. Multora le e frica sa ia viata de la capat, mai ales daca au copii si nu mai sint la prima tinerete", a declarat coordonatoarea centrului.

Asa ca isi asuma bataile cu resemnare. Motivele care genereaza conflictele aproape ca nici nu mai conteaza. Casnicia devine ca o relatie victima-calau. La Maria, din cei 13 ani, 10 s-au scurs in acest fel. Primii trei ani au fost fericiti, plini de planuri de viitor si de speranta. Nu a durat mult. O palma azi, una miine, pina ce femeia s-a trezit alergata prin curte cu toporul. "Ne-am despartit de mai multe ori, dar de fiecare data reusea sa ma convinga sa ma intorc. Ori ma mintea ca totul va fi bine, ori ma obliga sa merg cu el", a povestit Maria, pe fata careia inca se mai pot observa semnele "dragostei" sotului: un ochi rosu si vinatai.

Principala problema a barbatului pare a fi gelozia. Chiar daca sotia nu i-a dat niciodata motive sa fie gelos, a acuzat-o mereu. Ultima data a fost prea mult pentru Maria. "Daca nu as vorbi aici cu psihologul, cred ca as ajunge la Socola. Nu mai pot sa dorm, iar daca reusesc sa fac asta ma trezesc din cauza cosmarurilor. Nici nu ma pot orienta pe strada. Nici nu mai stiu cum am putere sa lupt", mai spune plingind femeia.

Cu toate acestea Maria a reusit sa-si trasese cit de cit planurile de viitor. Cu ajutorul DGASPC a intentat deja actiunea de divort si a depus reclamatii pentru ca sotul ei sa fie urmarit penal. "Atit vreau, sa faca puscarie. Eu nu iert nimic, pentru ca am fost la un pas de moarte", spune, de data asta incrincenata.

De asemenea, vrea sa cistige custodia celor doi copii, de 10 si de 11 ani, sa-si gaseasca un loc de munca si sa poata lua viata de la inceput. Cum a mai fost plecata in strainatate, se gindeste ca ar putea sa faca asta din nou, de data asta sa-si ia si copiii cu ea. Sotul a cautat-o deja, insa nu i s-a spus unde o poate gasi. "A venit la spital sa vada daca a reusit sa-mi scoata ochii. Trebuie sa plec, sa nu-l mai vad niciodata. Mi-a dat toata viata peste cap", a incheiat Maria.

"Am avut miinile si picioarele rupte"

Printre femeile care au avut curaj sa o ia de la capat se numara si o tinara de 25 de ani, Elena (n.r., nume fictiv), care a indurat sapte ani de suferinte si umilinte de neimaginat.

Daca in cazul Mariei fericirea dragostei a mai durat trei ani, la Elena problemele au inceput imediat dupa nunta. Nu de putine ori i s-a intimplat sa fie trezita din somn pe la ore tirzii in noapte si sa fie data afara din casa cu cei doi copilasi, desculti si dezbracati. "Mi-am dorit intotdeauna sa am o familie frumoasa, cum au parintii si surorile mele. Am vrut sa am si eu parte de armonie si intelegere, cum am vazut in casa in care am crescut. N-a fost sa fie. N-am primit decit vorbe grele si batai", si-a inceput marturisirea, plingind, Elena.

In timp ce deapana amintiri pe care ar fi preferat sa le uite, isi fringe miinile pe care le mai duce din cind in cind la ochii mari si albastri, din care curg lacrimi fara incetare. "Fugeam noaptea la mama si ne urmarea cu o bita prin tot satul. Unde ma prindea, acolo dadea in mine. Daca tipam de durere, dadea si mai tare", mai spune Elena.

"Sper sa intre la puscarie"

De altfel, barbatul nici macar nu-si recunoaste cei doi baietei, de sase si trei ani, acuzindu-si sotia ca i-a conceput cu propriul tata si cu un vecin. Copiii au parte de acelasi tratament ca si mama lor. Nu de putine ori au fost alungati de acasa in ploaie sau ninsoare. De obicei fug la parintii Elenei, pentru ca vecinii nu s-au implicat niciodata.

De altfel, Elena a incercat mereu sa ascunda celor din jur chinurile prin care trecea, sperind ca la un moment dat problemele vor inceta. "Nimic nu ma durea mai mult decit acuzatiile ca sint cu alti barbati. Daca intirziam cinci minute la biserica duminica spunea ca ma culc cu preotul. Mi-a batut si parintii. Am avut miinile si picioarele rupte", a adaugat.

De multe ori, cei mici nu erau lasati sa manince, iar la televizor nici atit. Pe la inceputul lunii aprilie, Elena n-a mai suportat si a fugit de acasa, luindu-si copiii cu ea. Acum se afla in centrul DGASPC si a inceput sa-si faca planuri.

Principala ei grija este sanatatea si educatia copiilor. Din toamna, baietelul cel mare trebuie sa mearga la scoala si deja se gindestela asta. Speranta ei este ca sotul sa fie luat la inchisoare, pentru ca ea sa se poata intoarce in sat la parintii ei. "Copiii sint agitati acum, citeodata nici nu ma mai pot intelege cu ei. Sint calmi cind vorbesc cu psihologul, dar dupa ce ies de acolo se schimba complet. Se bat cu ceilalti, vorbesc urit. I-a stricat de tot", spune ingrijorata mama.

A intentat si ea divort, dar se roaga ca sotul ei sa nu apara la Tribunal. In ochii mari, plini de lacrimi, se citeste inca spaima. "E bine in centru, iar psihologul ma ajuta foarte mult, insa nicaieri nu e ca acasa. Sper sa intre la puscarie, sa ma pot intoarce la parintii mei. Vreau sa-mi vad copiii bine si sa fie liniste si sanatate", mai spune femeia.

Centrul le ajuta sa se puna pe picioare

Toate femeile care ajung in centru sint ajutate sa-si ia viata de la capat si sa uite astfel motivele pentru care au apelat la acest ajutor. In centru se poate sta pina la 180 de zile, dar de obicei femeile pleaca atunci cind le sint rezolvate problemele.

"Incercam sa facem in asa fel incit ele sa redevina independente, asa ca ele stau aici pina la remedierea situatiei: definitivarea divortului, incheierea procesului de incredintare a a minorilor, identificarea unui loc de munca si a unei locuinte. Totusi, foarte multe femei refuza ajutorul nostru si se intorc in familia largita. Hotarirea le apartine", a declarat coordonatoarea centrului.

De altfel, exista un protocol de colaborare intre centru si Politie pentru a preveni eventualele scandaluri cauzate de sotii agresivi. Pina acum nu au fost probleme din acest punct de vedere. Tot in centru femeile primesc sprijin pentru a urma un curs de calificare profesionala. De asemenea, centrul intermediaza relatia victimelor cu alte institutii care le-ar putea ajuta: Politia, Institutul de Medicina Legala, Primaria, Serviciul de Stare Civila, Inspectoratul Scolar, Tribunalul.

"Din totalul victimelor violentei domestice, predomina cele din mediul rural. In ceea ce priveste nivelul de educatie, in cadrul adapostului au fost asistate persoane cu diferite grade de educatie si din toate clasele sociale. Cu toate acestea, categoria predominanta a fost cea a persoanelor cu studii generale", a adaugat coordonatoarea centrului.

Femei simple, de la tara, obisnuite cu un anumit stil de viata, convinse de inferioritatea lor in raport cu barbatii -reprezinta "portretul robot" al victimelor violentei in familie. Porunca vietii lor este "indura si taci". Frica de barbatii lor le-a anihilat vointa si increderea ca ar putea avea o alta viata.

Centrul le ajuta sa isi intocmeasca acte sociale si sa isi cistige increderea. De multe ori, viata lor din centru se imparte intre discutiile prelungite cu psihologul si activitatile casnice. Sint incurajate sa participe la activitatile de zi cu zi ale centrului, la bucatarie, spalatorie. De altfel, ingrijirea propriilor copii cade tot in seama lor. Aceste activitati le asigura intr-o anumita masura o iluzie a normalitatii. O normalitate ce nu include insa si bataia.

Statisticile infricosatoare ale violentei domestice

Povestile Mariei si Elenei pot fi considerate exemple pozitive. Maria este una dintre putinele femei batute care au avut curaj sa puna punct si sa incerce sa o ia de capat.

"In 2006 au fost asistate aici 33 de femei victime ale violentei domestice, iar in 2007 au fost alte 34 de persoane. De la inceputul acestui an am avut deja 13 cazuri. Sintem constienti ca numarul lor este mai mare, insa nimeni nu poate avea o evidenta clara pentru ca nu exista un control asupra fenomenului. Acest lucru este o cauza a faptului ca multe dintre femeile batute nu se pling, nu depun reclamatie si prefera sa se intoarca in familie", a declarat coordonatoarea centrului.

La nivel national, conform unor statistici ale Agentiei Nationale pentru Protectia Familiei, in 2007 s-au inregistrat 8.787 de cazuri de violenta asupra femeilor, 1.076 dintre acestea fiind in regiunea nord-est a tarii. 69 de femei au murit in 2007 in urma agresiunilor. Numarul cazurilor de violenta in familie a scazut totusi fata de anul 2006, cind s-au inregistrat 1.318 astfel de evenimente, 67 de femei pierzindu-si viata in urma agresiunilor suferite.

Cum se poate ajunge la centrul secret?

Femeile agresate de sot nu pot ajunge direct la Centru, locatie fiind de altfel una necunoscuta persoanelor din afara sistemului de asistenta sociala.

Sotiile care ajung la Politie sau cer ajutorul altor institutii pentru violentele fizice din familie sint indrumate la asistentii sociali din localitati, prin acestia cazul ajungind in atentia Directiei Judetene de Asistenta Sociala. Aici femeile au parte de asistenta psihologica, in cadrul careia ele pot decide sa fie ajutate prin serviciile Centrului, in cazul in care sint decise sa rupa relatia cu sotul agresor.