10 ani pe tobogan, in economia judetului

Mica "avere" pe care au reusit s-o agoniseasca in 10 ani multi romani se rezuma in general la un televizor color si o masina romaneasca, de multe ori la mina a doua. Exista insa si o categorie privilegiata, care a reusit sa stringa in 10 ani averi cum nu si-ar fi putut imaginea inainte de 1989. Unii au obtinut-o prin munca cinstita, altii prin frauda si coruptie.
In sfirsit exista si o alta categorie de romani, defavorizata de soarta, care nu a reusit sa tina pasul cu transformarile din economia romaneasca, si-au pierdut locul de munca si au ajuns la limita saraciei.
Partea vizibila a reformei: somajul
Aceasta situatie se datoreaza fara indoiala faptului ca, dupa 10 ani, economia romaneasca nu si-a gasit inca fagasul normalitatii.
Nici nu este de mirare ca s-a intimplat asa, atita timp cit privatizarea in industrie nu s-a incheiat nici in 1999, iar in agricultura nici nu a inceput.
Mai mult decit atit, reforma in economie a insemnat in primul rind somaj.
Concedierile masive, denumite mai sofisticat restructurari, au afectat toate firmele, lasind pe drumuri sute de mii de oameni. De unde a plecat economia romaneasca in urma cu 10 ani si unde a ajuns, o spun intr-o oarecare masura datele statistice. Dupa 10 ani de economie postcomunista avem o moneda nationala de aproximativ 1.000 de ori mai slaba, preturi de peste 800 de ori mai mari si peste un milion de someri.
Desi liberalizarea cursului de schimb al leului si desfiintarea controlului preturilor au eliberat cererea si oferta si au readus pe piata marfurile care lipseau, romanii nu se pot bucura prea mult de aceste beneficii, atita timp cit puterea de cumparare a scazut fata de 1989 cu peste 50%.
Cuponiada, mina de aur pentru speculanti
Privatizarea "in viteza", prin sistemul cupoanelor, a avut drept rezultate negative obtinerea de active prin coruptie si specula, o criza manageriala si, deseori, paralizarea activitatii economice. La rindul lor, salariatii deveniti peste noapte actionari nu au reusit sa se acomodeze cu noua calitate si stiu prea putin sa o foloseasca.
Economia vrinceana, ca si cea din restul tarii, s-a confruntat in ultimii 10 ani cu transformari mai mult de forma decit de fond.
Reducerile de personal au fost masive iar unele societati vrincene, renumite inainte de 1989, exista acum doar cu numele. Este cazul celor doua filaturi focsanene, Milcofil si Efectofil, in care – dupa privatizare – mai lucreaza doar in jur de 100 de salariati. Cele doua societati asigurau, inainte de 1989, citeva mii de locuri de munca. Marile lichidari de firme au afectat in Vrancea doar Laminorul Focsani, care a lasat fara loc de munca, in 1997, peste 1000 de oameni. Laminorul a fost insa un caz fericit de privatizare prin lichidare, in care activitatea a fost reluata dupa numai un an, dar cu numai jumatate din personal.
La SC Romseh SA lucrau, in decembrie 1989, 6700 de salariati. Acum, dupa 10 ani, aceeasi firma mai poate asigura de lucru doar pentru 880 de oameni. Reduceri masive de personal au avut loc si la SC Uniplast, SC Insta Electric, SC Mopaf etc.
Absorbtia fortei de munca disponibilizate din domeniul industriei usoare a fost posibila prin aparitia de noi firme private in acest sector: Prodconf, Rosca Conf, Sorste etc. De altfel, domeniul acesta este unul dintre putinele care tin in viata o economie a judetului lipsita de vlaga.
Un alt fapt care a "tinut", in judetul nostru, rata somajului la cote ceva mai mici decit in alte zone ale tarii, este procentajul mare de vrinceni plecati sa munceasca in alte tari, in special in Italia. Este deja de notorietate ca, din totalul romanilor aflati actualmente in peninsula, o parte semnificativa sint din judetul nostru.
Salarii mai mici decit in alte judete
Nu acelasi lucru se poate spune si despre industria prelucratoare, domeniu in care nu s-a reusit sa se puna aproape nimic in loc. Cu toate ca rata somajului in Vrancea a fost in permanenta sub cea inregistrata la nivel national, somajul ramine o problema nerezolvata pentru vrinceni. In plus, nivelul salarizarii in judetul nostru s-a situat in mod constant sub cel inregistrat la nivel national. Lipsa unei perspective certe si acum, dupa 10 ani, este fara indoiala cea mai mare suferinta a romanilor. Din aceste motive, nu este de mirare ca, dupa 10 ani de postcomunism, vrincenii aproape au uitat sa se bucure de libertatile dobindite dupa 1989, libertati dupa care oamenii tinjesc doar atunci cind le lipsesc. (Sandica FILOTE)