Batrinete ciopirtita de un personal aglomerat

Alexandru Butuc, de 80 ani, din satul Haret, nu a cerut cine stie ce de la viata. De aceea poate ca nici nu a fost rasfatat. Dupa ce a muncit pamintul CAP-ului s-a ales cu o pensie de 380.000 de lei. Din acesti bani a ramas singur sa-si intretina fiica, Dita, majora si ea, dar fara vreun serviciu stabil. Ajuns pensionar, mai facea si el pe unde putea cite-un ban, ca viata era grea si abia se descurcau. Obisnuit cu munca la cimp, a trudit in continuare la sapa sau coasa, indiferent unde i se cerea. In spatele casei avea o gradina de vreo jumatate de hectar. Primavara mai punea niscaiva porumb pentru cele citeva gaini din curte. Cind mai era ceva timp, isi mai prasea rindurile de buruieni, ca nu avea bani sa dea ingrasaminte.
Si olog, si sarman
Cel de Sus nu s-a indurat nici macar de batrinetile lui mohorite si in 1995 a ramas fara ambele picioare. Era in gara Marasesti si a incercat sa se urce intr-un tren personal ce urma sa-l duca acasa. Pentru ca era aglomerat, l-a imbrincit lumea si s-a trezit agatat de tren. De atunci viata i-a devenit un iad. Dupa ce a iesit din spital a incercat sa-si reia munca, dar lucrurile devenisera ingrozitoare. La inceput il dureau rau cioturile si nu se putea obisnui cu suferinta. Cel mai greu ii era toamna cind era umezeala si ploaie. Apoi se obisnuise cu durerea si stia cum sa se calmeze. Isi facuse doua minere de lemn cu care incet-incet invatase sa se deplaseze peste tot. Daca fata nu era acasa, trebuia sa se tirasca chiar pina la fintina de la trei-patru case mai departe. Acolo astepta pina cind aparea vreun consatean mai milos si il ajuta macar sa-i umple galeata goala si sa-si potoleasca setea. Acum fata si-a gasit si ea pe cineva. Nefiind nimic sigur de lucru si fiind amindoi la fel de amariti, nu au avut curajul sa se casatoreasca legal. Au insa o fetita pe care barbatul a recunoscut-o si a trecut-o in acte pe numele lui. Acum traiesc toti patru doar din alocatia copilului, pensia lui de la fostul CAP si pamintul din spatele casei. Ginerele mai are grija de stinile oamenilor si se mai lipeste de cite ceva de mincare sau chiar bani.
O raza de speranta
Intre timp, Ghita Panta, consilier local in Marasesti, impresionat de soarta omului, a obtinut de la medicii de familie biletul lui de iesire din spitalul focsanean. Alexandru Butuc nu are bani nici macar pentru o deplasare cu un taxi la comisia pentru persoanele cu handicap de la Focsani. Cu pozele de fata si fisa lui medicala, batrinul incearca sa convinga comisia Serviciului Judetean de Asistenta Sociala ca trebuie sa primeasca macar indemnizatia cuvenita gradului sau de handicap. Macar acesti bani daca nu si ingrijirea cu un asistent personal ar trebui sa-i mai indulceasca batrinetea amara. „Toata lumea are probleme, nu indraznesc sa apelez la nimeni. Poate s-o indura bunul Dumnezeu si de mine, ca altceva nu mai astept de la viata asta amarita”, ne-a spus batrinelul. (Doina DAMIEAN)