Neadaptarea la Europa face deja ravagii printre romani
Capsunarii dau navala la „Socola”

Una dintre pacientele recent intoarse din Italia si care a avut nevoie de ajutorul psihiatrilor a fost o femeie de 37 de ani. Dupa ce a ingrijit doi ani si jumatate o batrina care locuia in Padova, viata Ilincai a fost data peste cap de un eveniment nefericit. Batrina de care avea grija a decedat tocmai cind incerca sa coboare scarilei vilei sale. Odata cu moartea batrinei, au inceput si procesele de constiinta. Desi nimeni nu a acuzat-o vreodata de nimic, femeia s-a invinovatit pentru tristul incident. „Nu imi venea sa cred. Avusesem grija de femeia asta ca ochii din cap. Cinci minute cit am lipsit din camera au fost suficiente pentru ca toata munca mea sa fie stearsa cu buretele. Ma uram pentru lipsa mea de competenta. Imi ziceam ca nu sint buna de nimic, ca nu valorez nimic. La scurt timp, aceste ginduri luasera o amploare neobisnuita in sufletul meu. Imi era frica sa ma mai apuc de ceva. Ma simteam vinovata pentru tot ce se intimpla rau in lume. Viata mea se transformase intr-un calvar, nu mai puteam fi de folos nimanui”, a relatat Ilinca despre trairile din urma cu o luna. De aici pina la ginduri suicidare nu a fost decit un pas. „Credeam ca, daca mor si eu, atunci nimeni nu va mai suferi. Simteam viata ca pe o povara, ca pe un pacat pe care trebuie sa il ispasesc. Atunci am incercat si eu sa ma arunc de pe scari. Insa am fost prinsa la timp de unul dintre membrii familiei de italieni. Probabil ca Dumnezeu mi-a mai dat o sansa la viata, sa o iau de capat aici, in tara, alaturi de familia mea”, a incheiat Ilinca.
„Sentimentul de culpa a coplesit-o”
La aceasta viziune mai optimista asupra vietii femeia a ajuns dupa ce, timp de doua saptamini, a fost tratata si consiliata de psihiatrii Clinicii I Femei din cadrul Spitalului de Psihiatrie „Socola”. „Pacienta suferise o depresie adevarata, cum rar mi-a fost dat sa vad in ultima vreme. Femeia facea adesea crize in care delira cum ca este responsabila pentru tot raul din lume. La baza acestei depresii a stat intimplarea tragica prin care a trecut. Sentimentul de culpa a coplesit-o in cele din urma”, a precizat doctorul Virginia Marinescu, purtator de cuvint in cadrul spitalului. La toate acestea se adauga stresul vietii din Occident, diferita de cea din Romania. Ca urmare, alte paciente ajung la „Socola” tocmai datorita stresului prin care au trecut cit au lucrat in strainatate. „Anul acesta au fost internate multe femei intoarse din strainatate care sufereau, spre exemplu, de mania persecutiei. Aveau impresia ca tot timpul sint urmarite ba de mafie, ba de politie, ca toata lumea le vrea raul. Multe dintre ele aveau trairi din acestea halucinatorii. Exista o diversitate de reactii legate de cei care se intorc din strainatate si ajung sa fie internati aici. Din fericire, si procentul celor care si-au revenit in urma tratamentului este mare”, a adaugat doctorul Virginia Marinescu.
Gelozia face ravagii
O alta categorie de ieseni care a apelat la psihiatru este formata din cei ramasi in tara, dar cu rudele in strainatate. Ceea ce ii face sa ajunga sa se trateze este gelozia, teama ca cei plecati i-ar parasi pentru o situatie mai buna. Marturie in acest sens stau trairile unui astfel de pacient externat recent din spital. Este vorba de Mihai T. (49 ani), a carui sotie este plecata in Italia de peste doi ani. Problemele au aparut dupa un an. „Noaptea ma gindeam mereu la ea. Desi vorbeam la telefon, simteam cum distanta ne transforma in doi straini care din bun simt intreaba unul despre celalalt, copilul fiind singura noastra legatura”, isi retraieste Mihai sentimentele. Mioara, femeia cu care era casatorit de aproape 20 de ani, nu putea reveni in tara pentru a-si vedea familia intrucit astepta sa obtina permisul de munca si de sedere legala in Italia. Neincrederea in persoana iubita si-a lasat amprenta in timp asupra comportamentului acestuia. „Constant imi trecea prin cap ca ea are pe altcineva acolo si din acest motiv nu vrea sa mai vina sa ne vada. Dragostea enorma pe care i-o purtam se transformase in ura. Nu mai vedeam altceva in fata ochilor decit tradarea ei. Ajunsesem sa simt ura fata de tot ce tine de ea. I-am aruncat hainele din casa, am intrerupt orice relatie cu socrii mei. Iar relatia cu fiul s-a deteriorat intr-atit incit acesta s-a mutat la bunicii sai. Gelozia imi luase mintile. Nu ascultam de nimeni si de nimic, desi dovada era in fata ochilor mei. Chiar daca auzise de comportamentul meu, Mioara trimitea in continuare bani pentru noi”, a realizat Mihai in urma propriei introspectii. Urmatorul pas menit a incheia definitiv legaturile cu Mioara a fost divortul, pentru ca „nu mai suportam sa traiesc cu gindul ca ma insala”.
Cazuti in patima alcoolului
Potrivit medicilor, Mihai nu este primul pacient care dezvolta un delir motivat de sentimentul geloziei. „In ultimii trei ani, am intilnit din ce in ce mai frecvent barbati care, dupa o perioada lunga de absenta a sotiilor plecate la munca in strainatate, au avut nevoie de ajutor psihiatric. O parte au suferit deliruri din teama ca femeia cu care si-au impartit o parte din existenta nu ii mai iubesc sau ca si-au gasit un alt iubit. Cealalta categorie de pacienti, victime ale Ocidentului, sint barbatii care au cazut in patima alcoolului. Ajung aici sa se trateze dupa ce ani de zile au lucrat pe santierele de constructii din strainatate. Prin bautura consumata zilnic au devenit dependenti de alcool. Multe familii s-au distrus in ultimii ani odata cu plecarea masiva in strainatate. Este o realitate trista, dar care trebuie semnalata”, a declarat prof. dr. Petru Boisteanu, directorul Spitalului „Socola”.
„Efectele separarii de parinti depind mult de virsta copiilor”
Lipsa indelungata a parintilor plecati in strainatate ii afecteaza atit de mult pe unii adolescenti incit, fara dubiu, acestia se transforma in „copii problema”. Povestea lui Bogdan este una de acum obisnuita pentru medicii de la „Socola”. Cu tatal plecat in Spania de aproape 5 ani, baiatul de 14 ani s-a simtit abandonat. Durerea l-a coplesit intr-atit, incit Bogdan a ajuns sa fure ba un lantisor de aur de la vecini, ba sume mari de bani de la rude. Spre norocul lui, cei pagubiti l-au inteles si nu au depus plingere la Politie. In prezent, acesta e elev in clasa a X-a si l-a lasat de mult in urma pe acel Bogdan care nu se regasea pe sine. „Ceea ce faceam era ca un strigat disperat sa vina acasa si sa-si aminteasca ca are undeva un fiu care il iubeste si o familie care de Craciun si Revelion nu asteapta alt dar decit intoarcerea lui. E drept ca situatia noastra financiara s-a imbunatatit considerabil. Dar eu nu mai aveam cu cine sa vorbesc sau sa joc fotbal. Cu banii pe care ii trimitea simteam ca parca vrea sa ma cumpere ca si cum as fi un obiect care lunar trebuie intretinut”, a sintetizat Bogdan etapa perioadei zbuciumate din viata sa de adolescent.
Cazurile de acest gen ajung la „Socola” doar atunci cind tulburarile de comportament nu mai pot ascunde o afectiune de natura psihica. „Efectele separarii de parinti depind mult de virsta copiilor. La copiii mici, in special in mediul rural, apar tulburari emotionale: devin anormal de fricosi si timizi, au somnul agitat si au cosmaruri. La cei trecuti de zece ani, mai ales in mediul urban, pot aparea tulburari de conduita care se manifesta printr-un comportament agresiv fizic si verbal, minciuna, abuz de alcool, fumat, absente de la scoala si rezultate slabe la invatatura. Copiii ai caror parinti sint plecati in strainatate au adesea sume mari de bani de buzunar, iar acest lucru ii propulseaza in grupuri de copii cu probleme de comportament si care ajung chiar sa comita fapte penale. Astfel de copii ajung sa nu mai respecte valorile capatate prin educatie vazind ca parintii lor, oameni cu studii universitare, ajung sa isi cistige existenta la cules de capsuni”, a explicat doctorul Adriana Panaitescu, seful Sectiei de Neuropsihiatrie a Copilului si Adolescentului. (Ada GRAJDEANU)