L-am descoperit pe Simirad ascuns in Primarie

In umbra Palatului Roznovanu se afla o cladire darapanata, lunga si mizera. Aspectul de mahala interbelica ar face-o ideala ca decor pentru filmele cu Paraipan si comisarul Moldovan. Pentru multi ieseni, acesta este locul in care iau contact cu oamenii Primariei. Multi isi fac cruce cu limba-n gura inainte de a-i trece pragul, si nu doar de teama ca s-ar putea prabusi peste ei. Acesta este locul care le maninca timpul, banii si nervii. S-a numit, pe rind, Administratia Financiara Iasi, Finantele Publice Locale, iar mai nou Directia Economica si de Finante Publice Locale. Se afla in subordinea Primariei si aici vin iesenii pentru a-si rezolva problemele cu fiscul local. Decorul, drumul hirtoagelor si functionarii apatici au ramas aceiasi ca pe vremea lui Simirad, care folosea calculatorul din biroul sau pe post de afisier, lipind pe ecran programul zilnic. Reporterii „Ziarului de Iasi” au intrat pentru o ora in incubatorul din Primarie si va relateaza ce au observat.
Un caz concret
Sa spunem ca ma numesc Ion Popescu, un cetatean iesean si contribuabil-model. Momentan, am nevoie de o hirtie care sa ateste tocmai acest lucru, anume ca mi-am platit la timp si integral impozitele. Lucru necesar la intocmirea unui contract de vinzare-cumparare a unei locuinte. Urc prin urmare, plin de optimism, scarile abrupte, spiralate si mizere ale „Finantelor Publice”. La etaj gasesc o intersectie de holuri, iar undeva la dreapta, stinghera, o chiuveta. Urmez constiincios indicatorul, spre camera 3. „O treaba de trei minute”, imi spun, inainte de a patrunde intr-un fel de sauna finlandeza, cu o masa si banci lungi la mijloc. Doar fisetele burdusite cu hirtoage si ghisee pe lateral imi spun ca am ajuns unde trebuia. Cozile mici imi dau sperante ca totul se va termina repede. La ghiseul 6 ma recomand, functionara imi da un formular, il completez repede si dau sa i-l inapoiez. „Nt! Nu aici. Mergeti la camera 10”, imi taie avintul femeia.
M-a costat 35.000 lei si o ora sa dovedesc ca sint un bun contribuabil
Descopar camera 10 la parter. Este intunecoasa si are tavanul jos. Aceeasi caldura sufocanta. Incap pe miinile unei alte functionare, care ma verifica, se convinge ca sint bun-platnic, apoi ma trimite de unde am venit. Inapoi, la camera 3. Aici sint instiintat ca „nu e in regula”. Panicat, aflu ca de fapt imi cere buletinul. Il am, i-l dau, ma mai verifica o data. Imi da o hirtie cu care sa ma prezint la ghiseul alaturat, cu numarul 7. Fac doi metri la stinga, platesc 35.000 de lei, primesc o chitanta, cu care ma intorc la ghiseul 6. Functionara imi schimba chitanta pe o hirtie mai mare, cu care trebuie sa merg la camera 15. Camasa mi se lipeste de spate, arunc o privire la ventilatorul incremenit, apoi la linoleumul jerpelit care pare si el ca se topeste. Strabat un hol tapetat cu dosare, cobor alte scari spiralate si ajung intr-o incapere curata, vopsita recent si ceva mai aerisita: Registratura. Aici aflu ca „sefa lipseste”. La ghiseu se formase deja o coada maricica. Dupa citeva minute apare si sefa, care intra in birou, lasa usa intredeschisa, dar intirzie sa ridice geamlicul. Dupa alte doua minute, cineva isi ia inima in dinti si o someaza, prin deschizatura: „Intram noi sau deschideti geamul?”. „Intrati, doar de aceea am lasat-o deschisa”, vine natural raspunsul. In fine, primesc viza, apoi sint trimis – natural – la ghiseul alaturat, unde stau la aceeasi coada, formata din cei care se perindasera deja pe la sefa. Citeva minute mai tirziu string in pumn, inca nevenindu-mi sa cred, certificatul de neurmarire fiscala. M-a costat 35.000 de lei si o ora ca sa dovedesc ca sint un bun contribuabil.
7 semnaturi pentru un balcon
Cele povestite mai sus s-au intimplat cu adevarat. O pot confirma zecile de ieseni care strabat zilnic acest traseu, pentru un amarit de certificat, adeverinta sau viza. Fiecare dintre ieseni se afunda la un moment dat in jungla birocratica din Primarie, fie ca are de platit o chirie, fie ca vrea sa-si construiasca o vila sau doar sa-si extinda balconul. De multe ori, hirtia cu pricina nu este plimbata doar de solicitant, ci si de personalul Primariei. De exemplu, pe un contract de concesiune a unui teren de 4 metri patrati, in vederea extinderii balconului, isi pun semnatura nu mai putin de 7 functionari, in frunte cu primarul. Semneaza in primul rind functionarul de la Directia de Patrimoniu, cel care intocmeste contractul, apoi superiorul sau direct. Hirtiile ajung apoi la „Finante”, unde sint controlate preventiv si vizate. Un jurist certifica apoi legalitatea contractului, apoi semneaza si seful Directiei Economice. Pina sa ajunga la primar, contractul trece si pe la secretara Consiliului Local. In cele din urma, si primarul parafeaza contractul. „Este o practica introdusa de fostul primar, Constantin Simirad, in ideea ca toti semnatarii vor raspunde in solidar in cazul unui abuz. De fapt, existenta mai multor semnatari nu mareste responsabilitatea lor. Dimpotriva, creste superficialitatea, considerindu-se ca din toti functionarii macar unul a citit cu atentie actul”, a declarat ieri Lacramioara Vernica, secretara Consiliului Local.
6 luni pentru actele de construire a unei case
Impactul informatizarii asupra serviciilor din Primarie este minim. De exemplu, la „Urbanism” birocratia s-a complicat spectaculos in ultimul an. Daca inainte un cetatean putea obtine toate avizele necesare construirii unei case in 4 luni, acum are de asteptat chiar si jumatate de an. Potrivit functionarilor din Primarie, la originea acestei situatii sta o „recomandare” a Guvernului. Initial, iesenii trebuiau sa faca „doar” patru drumuri pina la Primarie: pentru a depune cererea pentru certificatul de urbanism, pentru a ridica certificatul de urbanism, pentru a depune proiectul de executie a lucrarii si pentru a ridica autorizatia de construire.
Potrivit noilor uzante, dupa obtinerea certificatului de urbanism cetatenii vor trebui sa faca si un drum la Consiliul Judetean, pentru a obtine „acordul unic”, act pe baza caruia va cere eliberarea de la Primarie a unui „plan urbanistic detaliat” (PUD). Mai mult, PUD-ul va fi studiat de o comisie tehnica a Primariei, apoi supus aprobarii Consiliului Local. Pornind de la hotarirea CL, Primaria va emite un al doilea certificat de urbanism, iar de aici procedura este similara cu vechile uzante. Daca totul merge „snur”, cetateanul se va putea apuca de construit la sase luni dupa ce a inceput sa adune hirtiile. Daca insa intervin complicatii, procedura ar putea dura si un an. „Cetateanul trebuie sa aiba temele foarte bine facute ca sa obtina autorizatia intr-o luna, doua”, a subliniat la rindul sau Constantin Tundrea, seful Serviciului de Urbanism.
Arhitectul-sef, Iulian Vagner, sustine ca majoritatea „timpilor morti” care intervin se datoreaza nu atit birocratiei, cit pasilor care trebuie parcursi in mod obligatoriu. „In plus, serviciul este subdimensionat, iar documentatiile pe care trebuie sa le parcurgem sint foarte consistente. Mai ales in sezonul incepind din martie si pina in septembrie sintem bombardati cu cereri”, a aratat Vagner. Acesta le recomanda petentilor sa inceapa sa umble dupa hirtii si avize cu un an inainte de a se apuca de construit. „Ar fi bine ca petentii sa-si intocmeasca documentatiile incepind din toamna si iarna anului precedent pentru ca in primavara – vara sa poata demara constructia”, a spus Vagner.
Contactat aseara telefonic, primarul Gheorghe Nichita a admis ca masurile luate pina acum n-au dat rezultatele scontate. „Relatia cu contribuabilii ramine o prioritate pentru mine. Nu va fi usor. Trebuie restructurat si instruit personalul de la ghisee. In plus, in citeva luni voi aduce un om care va supraveghea calitatea serviciilor oferite de Primarie. O solutie ar fi si o firma de consultanta care sa regindeasca intreg traseul hirtiilor”, ne-a declarat primarul.
Si primarul a fost socat de privelistea de la „Finante”
Cind a venit la cirma Primariei, Gheorghe Nichita a avut un soc la vederea modului in care sint tratati cetatenii. „Scari intortocheate, inghesuiala, aer inchis, nici nu poti sa respiri. Functionarii nostri lucreaza la niste birouri vechi, intre maldare de hirtoage, iar oamenii aproape ca li se suie pe masa”, declara Nichita in luna ianuarie a acestui an, la putin timp dupa ce a devenit primar interimar. El declara atunci razboi birocratiei si promitea schimbari radicale in organizarea relatiilor cu publicul. Ba chiar recent l-a sapunit pe adjunctul de la „Pasapoarte”, subcomisarul Ioan Simionescu. „I-am reprosat modul defectuos in care se lucreaza acolo si i-am sfatuit sa-si revizuiasca atitudinea”, a subliniat Nichita, la sfirsitul spataminii trecute. Pe de alta parte, acesta pare sa nu stie ce se intimpla acum, vara, la mai putin de 100 de metri de biroul sau, pentru ca schimbarea anuntata la „Finante” nu s-a produs. (Mihai POPA)