Povestiri din lumea de apoi

Exista sau nu ceva dupa moarte ? Unde merge sufletul dupa ce trupul ajunge in tarina: in Rai sau in Iad ? Sint intrebari pe care si le pune oricine, dar foarte putini pot raspunde. Multi cred ca sufletul vede trupul in timp ce se ridica la cer, ca drumul spre Rai este un tunel cu o lumina feerica la capat, insa foarte putini pot spune exact ce se intimpla dupa ce inima nu mai bate si nici nu mai respiri. Sint cei care au pornit pe drumul spre acel loc dar au fost opriti cu putin dincolo de linia subtire ce desparte viata de moarte si au fost readusi la viata de medici. Desi simpla intilnire cu o persoana din familie, intr-un loc ce aminteste de copilarie, ar putea demonstra ca totusi exista un loc unde merg toti dupa ce mor si povestirile de acest gen nu sint simple fabulatii, adevarul este cunoscut doar de cei care au trecut prin asa ceva. Unii dintre putinii "morti" inviati isi aduc aminte intimplari stranii din timpul cit au fost in stop cardiorespirator, cei mai multi au avut senzatia ca zboara insa cei mai multi nu au vazut nimic. Trei ieseni care au fost cu un pas "pe lumea cealalta" povestesc cum este drumul pina "acolo". Ei spun ca au fost in lumea umbrelor si numai printr-un miracol s-au intors in cea reala.
Un barbat s-a intilnit cu tatal sau mort pe stadionul din Mizil
Psihologii si psihiatrii cred ca aceste "amintiri" sint trairi de ordin subiectiv pentru ca doar persoanele in cauza le-au simtit si perceput asa cum povestesc. "Nu exista o modalitate de a obiectiva aceste trairi, fie ca sint imagini, sunete sau senzatii tactile" , spune dr. Gabriel Crumpei , medic psihiatru la Centrul de Psihiatrie, Consiliere si Psihoterapie din Policlinica nr.1.
Neculai Constantin are 63 de ani si isi aminteste foarte amanuntit tot ce a vazut sau isi inchipuie ca a vazut in perioada cit a fost in moarte clinica, pe 7 august 2001. Spune ca isi aminteste detaliile ca si cind totul s-ar fi petrecut aievea, acesta putind fi un argument ca exista totusi ceva dincolo de hotarul intre fiinta si nefiinta. "M-am intilnit cu tata pe stadionul din Mizil unde am copilarit. Era imbracat cu pantaloni gri din stofa englezeasca si un sacou in carouri. Si eu si el eram mai tineri cu vreo 20 de ani. La inceput nu l-am vazut, era in multimea din tribuna, iar in stinga sa era un loc liber. Exact in fata lui, dar in tribuna opusa, era preotul, iar alaturi, primarul, toti avind palarii negre pe cap", povesteste Neculai Constantin. Barbatul spune ca s-a dus linga tata, s-a asezat linga el si, la un moment dat, a auzit o voce din multime care il avertiza: "Uite, vezi, nu ai respectat ce ti-a spus taica-tu. Cind o sa te faci bine, o sa te intorci acasa". Imediat, tatal meu mi-a spus pe un ton parintesc: «Pentru ca nu m-ai ascultat, meriti doua palme. Primeste-l pe popa, ca vrea sa-ti vorbeasca». Eu am refuzat categoric explicindu-i ca nu am timp si trebuie sa plec. Apoi am vazut ca toata lumea incepe sa danseze ca la o serbare cimpeneasca si in timp ce plecam de pe stadion m-am intilnit cu mama, care are 81 de ani si este in viata. Tin minte ca ultimele cuvinte cu care m-am despartit de tata au fost «Fa-te bine si discutam dupa aceea». Dintr-o data m-am trezit in sala de operatie si simteam ca sint in Paris. Tin minte ca eram foarte suparat pe cadrele medicale pentru ca ma chinuiau si pe unul il amenintam ca-l rad si pe altul ca-l tund. La un moment dat am simtit arsuri si taieturi pe piept. Abia dupa un timp am aflat ca erau rezultatul celor patru socuri electrice care mi-au repornit inima" , isi aminteste Neculai Constantin, ce s-a intimplat in cele 20 de minute cit a fost in moarte clinica. In trei zile a avut cinci stopuri cardiace. A fost vorba de un caz mai greu deoarece stenoza aortica (valva era obturata aproape total) a generat grave disfunctii in functionarea ventriculului sting. Operatia a mers bine, insa au urmat trei zile in care medicii Clinicii de Chirurgie cardiovasculara au luptat si nu l-au lasat sa moara.
"Imi amintesc ca dadeam din miini ca si cum as fi zburat"
Gheorghe Ungureanu are 65 de ani si este fericitul pacient care, dupa 40 de minute de moarte clinica, a fost readus la viata pe 22 iulie 2001 de medicii de la Unitatea de Primire Urgente a Spitalului "Sf. Spiridon". "Cred ca a fost cea mai lunga perioada de resuscitare a unui pacient si ceea e este foarte important nu a ramas cu sechele. A fost un caz fericit deoarece alte cazuri similare nu pot fi salvate intotdeauna. Cauza principala o constituie faptul ca sint adusi prea tirziu, sau daca se reuseste resuscitarea, pacientul nu-si mai revine cerebral deoarece creierul a fost lipsit prea mult timp de oxigen. Daca ne opream dupa 20 de minute, timpul recomandat de tratatele de medicina pentru resuscitare acum nu mai era in mijlocul familiei" , ne-a declarat dr. Diana Cimpoesu , medic primar in medicina de urgenta, coordonatorul UPU. Barbatul povesteste ca a auzit tot timpul voci si i se parea ca pluteste. "Imi amintesc ca dadeam din miini si foarte rar din picioare ca si cum as fi zburat. Nu-mi amintesc sa fi vazut tuneluri, verdeata sau ingeri. Mi-am revenit putin cind am coborit din Salvare. Atunci am simtit ca ma duc in jos, ca alunec intr-un hau fara sfirsit. A doua zi ma durea pieptul de la socurile electrice si cind respiram simteam ca piriie ceva in mine" , isi aminteste Gheroghe Ungureanu care multumeste medicilor ca l-au adus de pe lumea cealalta. Cumnata sa, Aurica Lefter a murit de inima la 43 de ani, la citeva luni dupa ce avusese si ea un stop cardio respirator. "Pe patul de moarte a povestit ca vede cerul senin ca atunci cind fusese in moarte clinica. Spunea ca atunci se intilnise cu bunicul intr-un loc superb unde era o liniste si o frumusete de nedescris. Peste tot era verdeata si foarte multe flori. A discutat cu bunicul despre ce s-a mai intimplat in familie si s-a intilnit cu inca doua persoane care murisera dar nu a apucat sa vorbeasca cu ele pentru ca o voce i-a spus «intoarce-te» si dupa asta si-a revenit" , a povestit Elena Ungureanu , sora celei care fusese in moarte clinica.
Insotit de fulgere si trasnete pe drumul catre lumea cealalta
Tot pe 22 iulie, Vasile Asofiei , tata a trei copii, fost strungar la Nicolina a fost resuscitat timp de 10 minute dupa ce a intrat in stop cardiorespirator in UPU. Barbatului i s-a facut rau in casa si sotia sa a chemat salvarea. Ulterior, medicii i-au explicat ca daca mai statea jumatate de ora acasa nu ar mai fi avut ce sa-mi faca. "La spital
mi-au dat o pastila, mi-au facut injectii si cind voiau sa-mi faca EKG am simtit ca ma duc. Am inceput sa simt ca nu mai am picioare si m-a luat cu frig cumplit. Am strigat disperat «Vreau acasa la copii mei!». Dupa asta imi amintesc ca pluteam dar mi s-a spus ca am fost mutat de pe o targa pe alta si probabil asta a fost motivul senzatiei simtite atunci. Nu mai stiu daca era real sau asta s-a intimplat acolo, pe drumul spre lumea cealalta, dar imi aduc aminte un fulger stralucitor si un trasnet cumplit dupa care s-a facut intuneric aproape ca noaptea" , isi aminteste Vasile Asofiei. El crede ca a ramas in viata pentru ca s-a gindit la copiii lui si Dumnezeu a vrut sa nu-i lase orfani. Din pacate nu toate persoanele resuscitate au o evolutie favorabila in timp pentru ca ajung tirziu la medic. "Gheorghe Potinga, de 48 de ani a fost adus la noi pe 13 octombrie 2001 si l-am resuscitat 30 de minute. A inceput sa respire fara ajutorul ventilatorului abia dupa 4 zile, starea de constienta i-a revenit foarte greu iar de vorbit a inceput dupa 14 zile. Interesant este ca a devenit constient dupa ce a fost vizitat de preot. Din pacate a murit in luna decembrie. Boala de baza care provoaca aceste accidente cardiace poate reveni oricind si sansele de a salva din nou bolnavul scad foarte mult" , a explicat dr. Cimpoesu.
Senzatiile de plutire apar cind urechea interna are de suferit
Psihologii si psihiatrii considera ca cele relatate de persoanele care au fost in moarte clinica sint trairi de ordin subiectiv. "Doar ei le-au simtit si perceput asa. Nu exista o modalitate de a obiectiva aceste trairi, fie ca sint imagini, sunete sau senzatii tactile. Unii spun ca au senzatii de plutire, de miscare ca vad tunele, aspecte vizuale mai mult sau mai putin exotice dar absolut nimic nu poate fi verificat" , explica dr. Gabriel Crumpei. Din punct de vedere stiintific se stie ca din mometul in care simtul echilibrului care se gaseste in urechea interna are de suferit atunci apar tot felul de senzatii de plutire, de ameteala si cind cineva este in moarte clinica se manifesta acest fenomen care da senzatia de zbor. Astfel de trairi se gasesc nu numai in moartea clinica. "Chiar daca o persoana nu respira si nu ii bate inima, metabolismul cerebral mai functioneaza deci este o activitate cerebrala la fel ca in somn sau stare de coma care poate fi manifestata prin imagini, senzatii sau trairi. Uneori, ele pot fi tinute minte dar nu intotdeauna si pentru ca este o stare de constiinta modificata este foarte greu sa le iei in considerare ca atare. Este de fapt o reprezentare deformata a unei realitati traite intr-un anumit moment sau a unei realitati amintite" , considera dr. Crumpei.
Unele persoane povestesc pasaje din carti, ca pe fapte reale
Specialistii mai cred ca multi dintre cei care relateaza astfel de trairi pot sa se inspire, fara sa vrea, din ce au citit pe aceasta tema. Ei
si-au format o anumita viziune si cind trec prin asa ceva nu mai stiu nici ei daca au vazut intr-adevar acele imagini sau doar au presupus ca au vazut. "Am avut cazuri in care pacienti veniti la noi pentru hipnoza au povestit in aceasta stare exact ce au citit in revistele lasate intentionat la dispozitia lor inainte de sedinta de tratament. Este clar ca in aceste situatii ei au povestit ce le-a ramas in minte dupa ce au citit materiale respective" , a explicat psihologul Marcel Nedelcu .
Cert este ca stiinta nu poate patrunde in acest domeniu ceea ce inseamna ca din punct de vedere strict stiintific acest fenomene nu pot fi explicate sau controlate si ca urmare stiinta nu-si poate spune parerea. Dar asta nu inseamna ca ele nu exista cu adevarat. (Cristian Donose)