Uluitor numar de magie pus la cale de seful Politiei

Magie nu se intilneste doar in lumea lui Harry Potter, ci si in lumea reala. Si nu oriunde, ci fix la Politia Iasi. Dupa ce ani de zile politistii au dus in circa mii de dosare nerezolvate, numite AN-uri (n.r. – infractiuni cu autor necunoscut), la sfirsitul lui 2004 s-a intimplat minunea. Din cele peste 3.500 de AN-uri adunate in ultimii ani, bagheta magica a sefului IPJ, comisarul Stefan Alexa, a facut disparute 2.580 de cazuri. Adica, dintr-o data, au fost gasiti mii de hoti si tilhari. Au devenit dintr-o data mai harnici politistii? S-au prostit hotii dintr-o data si s-au lasat prinsi ca niste giga? Sau AN-urile au fost bagate pe git hotilor carora oricum nu le pasa, nici lor, nici altora, daca fac puscarie pentru o oaie furata sau pentru toata turma? Indiferent care ar fi raspunsul, disparitia peste noapte a 80% din AN-uri i-a ridicat la fileu lui Alexa o imensa bila alba, care ar putea cintari greu la ora de bilant. Mai ales ca, odata cu schimbarea guvernului, se vorbeste si de schimbari la virf de institutii.
AN-urile, adica dosarele de furt, tilharie sau chiar omor in care nu se gaseau faptasii, au existat dintotdeauna. Daca pina in 1989 acestea erau foarte rare, isi amintesc avocatii, dupa ’90 numarul acestora a explodat. Fisierele politistilor erau pline adesea de dosare peste care stratul de praf devenea din ce in ce mai gros. In regimul comunist, AN-urile erau o raritate, ne-au povestit avocatii, pentru ca hotii care trebuiau dati ca exemplu erau obligati, adesea prin bataie, sa recunoasca si furturi pe care nici nu le-au imaginat vreodata. Schimbarea regimului comunist a anulat, in parte, practicile batause ale politiei, dar a inmiit AN-urile. Fenomenul a cuprins toata tara, nu numai Iasul. In ultimii ani, statistica politiei iesene cuprindea mii de AN-uri care erau predate an de an ca o neagra mostenire. In 2002, de exemplu, s-a constatat ca AN-urile au crescut cu 122% fata de anul anterior. La sfirsitul anului 2004, Alexa s-a transformat insa in celebrul magician Harry Potter.
Cum a scos Alexa „sabia” din teaca
„In 2004, din aproximativ 3.500 de cazuri aflate in evidentele Politiei cu A.N., au fost rezolvate 2.580 de dosare. Dintre acestea, aproximativ 1.300 au fost rezolvate de oamenii legii de la Politia Municipiului Iasi si de la Sectiile de Politie, restul la tara. La nivelul municipiului au fost solutionate in cazul dosarelor cu A.N.-uri 650 infractiuni de furturi, 73 de tilharii, 4 violuri, 3 omoruri si doua infractiuni de vatamare grava. Restul dosarelor cu autori necunoscuti solutionate in 2004 fac parte din alte categorii de infractiuni sau au fost prescrise”, ne-a prezentat inspectorul Madalin Taranu, ofiter de presa la IPJ Iasi, statistica AN-urilor in anul care s-a incheiat. Referitor la metodele prin care s-a ajuns la performanta de solutionare a 80 la suta din dosarele cu AN, parerile sint impartite. Unii politisti spun ca Alexa „a scos sabia de lupta”, impulsionindu-i sa fie operativi fie prin sanctiuni, fie prin premieri. De partea cealalta a baricadei sint agentii de politie, care sustin ca Alexa le-a impus o „norma” de lucru de care trebuiau sa se achite cu orice pret. Indiferent de ritmul adoptat, alert sau prin directive, rind pe rind, anchetatorii s-au descotorosit de miile de dosare cu AN care le atirnau ca niste ghiulele de git. Se pune insa intrebarea: au facut acest lucru corect, sau abuzind de slabiciunea unor hoti carora le-au bagat cu forta, pe git, furtisaguri cu care nu aveau nici o legatura.
„Ni s-a impus o norma de lucru. Vrem, nu vrem, executam”
Dosarele care au fost rezolvate, potrivit statisticii, se refereau la furturi de casetofoane din masini, de bicicletele din boxe sau de tefoane mobile atirnate de git. „Ni s-a impus de catre sefi o norma de lucru. Vrem, nu vrem, executam”, s-a confesat un agent de la o sectie de Politie. „Cei care spun ca s-au ordonat norme de lucru sint politistii lenesi”, a contrareplicat alt judiciarist iesean. Comandantul IPJ Iasi infirma insa metoda impunerii „normelor” si sustine o varianta mai ciudata: cea a reclamatiilor „direct la virf”. „Nu am dat dispozitie sa se lucreze dupa norme. Am primit foarte multe persoane in audienta, care au reclamat furturi sau tilharii si care au sustinut ca politistul care se ocupa de caz nu-si face treaba. In cazurile respective am chemat lucratorul care instrumenta dosarul si am cerut situatia. Au fost si cazuri in care lucratorii au primit avertizari, insa numarul mare de A.N.-uri rezolvate in 2004 s-a datorat in principal operativitatii politistilor si bunei organizari”, a explicat Alexa rezolvarea la foc automat a AN-urilor.
Cum recunosc hotii mai mult decit au furat
Pe linga metodele oficiale de inchidere a AN-urilor, sustin politistii, mai exista si citeva variante mai putin ortodoxe. Una dintre acestea se refera la „incarcarea” cu AN-uri a unor hoti prinsi in flagrant delict. Creduli si fara a cunoaste legea, unii infractori accepta sa recunoasca mai multe furturi de cite au facut, in schimbul promisiunii ca se vor alege cu o pedeapsa mai usoara datorita „colaborarii cu organele de ancheta”. De pe urma naivitatii infractorilor marunti, oamenii legii culeg apoi laurii victoriei. „Am auzit de practicarea acestei metode, de a incarca infractorul cu mai multe spete. E ca un fel de negociere. Mai complicat este sa demonstrezi cumva si cu probe. Nu in toate cazurile se poate. Iar in ceea ce ii priveste pe infractorii mai versati, acestia stiu ca nu ar avea credibilitate in fata instantei, si nu accepta negocierea”, ne-a confirmat un politist cu vechime.
„Un stimulent a fost si premiile”
La nivelul sectiilor de politie ni s-a spus ca eliberarea birourilor de dosare a avut stimulente financiare. „Explicatia pentru solutionarea atitor spete este ca s-a manifestat un interes mai mare, iar sefii de unitati si subunitati si-au mobilizat mai puternic oamenii. Un stimulent a fost si premiile acordate politistilor care au rezolvat cazuri mai complicate cu ocazia Zilei Politiei, de Ziua Unirii, sau la sfirsit de semestru”, ne-a explicat comisarul sef Ioan Cauneac, seful Sectiei IV Tatarasi. Desi nu contesta profesionalismul cu care lucreaza anchetatorii, alti politisti confirma si o alta metoda de rezolvare a cazurilor. „La nivelul Sectiei V Politie s-au rezolvat in anul 2004 peste 80 la suta din cazurile cu AN. Dintre dosarele solutionate a existat si o suita de infractori care s-au autodenuntat din Penitenciar. Chiar daca a fost condamnat pentru alte smecherii, un infractor s-a autodenuntat pentru omorirea bunicii sale. Cind iese de dupa gratii poate spune oricui «Buna ziua». Oricum, trebuie sa ai probe solide pentru a lua in considerare autodenuntul”, a comentat comisarul in rezerva Marin Ciubotaru, fost adjunct al Sectiei V Politie.
Ce spun avocatii
n „In fata instantei, politistii erau demascati”
Maria Bizdira a reliefat practica rezolvarii mai multor cauze la un loc de catre politisti ca fiind foarte utilizata inainte de 1989. „Mi-aduc aminte ca, inainte de anul 1989, erau foarte multe cazuri in care acuzatii erau batuti pina cind recunosteau orice alte acuzatii. Ajunsi in fata instantei, unii politisti erau demascati, pentru ca erau situatii in care faptele puse in spatele unor acuzati nu puteau fi probate in nic un fel. In ultimii ani, am auzit mai rar de asa ceva”.
„O mina spala pe alta”
Radu Oana a descris aplicarea intre politisti, procurori si judecatori a zicalei „o mina spala pe alta”. „Avind in vedere ca sint foarte putine achitari in instanta, se poate spune ca in cazurile in care judecatorul se indoieste de vinovatia acuzatului, de multe ori ii da ceva, chiar daca foarte putin. Il condamna pentru ca o achitare a acestuia ar atrage raspunderea tuturor celor care l-au tirit in fata instantei. Practic este vorba de zicala „o mina spala pe alta”.
„Ii pacalesc cu o reducere de pedeapsa”
Alfred Tapliuc si-a amintit de astfel de practici folosite inainte anul 1989, si nu baga mina in foc ca nu se mai intimpla si acum. „Inainte de 1989, am avut multe cazuri in care politistii ii incarcau pe unii acuzati si cu alte fapte pe care nu le comisesera. Acum le este mai frica sa mai faca asa, dar tot mai pacalesc cite unul caruia ii promit o reducere de pedeapsa. Pe care oricum nu au cum sa o onoreze, pentru ca in sistemul nostru de drept nu exista intelegeri, ca la americani”. (Anca TELEOJAN)