Eurotrip agentie de turism
mesterescu

Un cunoscut bioenergetician: "Larisa traieste"

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +
    „Fata mea traieste“. Acesta este gindul de care se agata cu disperare Liliana Chelaru, mama fetitei care a disparut in urma cu aproape o luna. Este convingerea ei interioara, chiar daca politistii nu au reusit inca sa-i aduca pace in suflet. „Cred cu incapatinare ca Larisa traieste“, isi repeta zilnic femeia. Doza de optimism si incredere si-a luat-o renuntind sa-i mai astepte pe politisti. S-a mutat pe un „tarim“ al sperantelor. „Am fost la citiva preoti care mi-au spus ca fata mea traieste“, arata femeia de unde ii vine siguranta ca isi va mai stringe copila la piept. A batut si la usa clarvazatorilor energoterapeuti, metoda controversata, dar folosita si de politisti, in cazuri disperate. A obtinut aceleasi raspunsuri. Ieri, reporterii nostri au insotit-o la Maria Cobilianschi, bioenergetician si clarvazator cunoscut in toata tara. Ce i-a spus aceasta, unde s-ar putea afla Larisa, cine a rapit-o, cititi in rindurile care urmeaza.
    „Fata sufera de frig si foame“
    „Larisa inca mai traieste“. Acestea au fost primele cuvinte ale Mariei Cobilianschi, dupa ce a analizat timp de citeva minute fotografia fetitei. Brusc, in ochii lipsiti de expresie ai mamei se aprinde lumina sperantei. Inca citeva clipe de concentrare profunda asupra pozei Larisei, inchizind apoi ochii. „Cu siguranta traieste!“, spune din nou cu o voce sigura Maria Cobilianschi. Animata de un nou suflu, cea care i-a dat viata Larisei cere mai multe detalii. „Este bine?“, intreaba cu infrigurare. „Aura fetei este de culoare albastra, ceea ce inseamna ca e in viata. Pare a fi lovita la cap, caci in aceasta zona imi apare ceva ca o pata neagra...“, spune bioenergeticianul, dupa alte citeva clipe de concentrare asupra pozei. Privirea nelinistita a mamei face ca aceasta sa isi continue relatarea cu privire la semnalele pe care le primeste uitindu-se in fotografie. „Nu va pot minti, fata sufera, e posibil chiar de frig si foame, insa nu imi apare ca fiind supusa altor abuzuri fizice. Este intreaga si nu pare a fi imbracata gros. Viata pilpiie in ea, dar Larisa mi se arata fara vlaga, fara putere. Pare a fi pe ultima suta de metri. Nu stiu cit o sa mai poata rezista“, surprinde concis clarvazatoarea. „Va rog, spuneti-mi unde se afla! Este aproape de mine? Unde sa imi mai caut copilasul?“, intreaba mama Larisei, ramasa aproape fara voce.
    „E prin zona comunei Grajduri. Este posibil sa fi fost lovita la cap chiar in ziua rapirii“
    Urmeaza alte citeva minute de tacere, in care Maria Cobilianschi incearca sa stabileasca un contact cu spiritul fetei. „O vad stind intr-un spatiu asemanator unei suri, situat intr-un loc mai putin populat, pe linga care trece o apa. Sta singura. Nu se afla prea departe de Lunca Cetatuii. As putea spune ca e incolo, prin zona comunei Grajduri. Este un copil care traieste cu o teama coplesitoare in suflet. Nu poate sa spuna nimic si nici sa ceara ajutor, intrucit este amenintata“, adauga clarvazatorul, pe masura ce pare a primi noi informatii in urma concentrarii asupra fotografiei Larisei. Nici nu a fost nevoie sa fie intrebata despre identitatea celui care ar fi putut face asa ceva, caci femeia continua vrind parca sa dea la o parte ceata care de aproape o luna s-a asternut asupra acestui caz. „Fata a fost rapita. Este posibil sa fi fost lovita la cap chiar in ziua rapirii. Vad doi barbati care au furat-o din interes. Dar nu pentru a o obliga sa cerseasca. Este vorba despre altceva. Pare ca un fel de razbunare“, apreciaza Maria Cobilianschi.
    „Doi barbati ce par a fi de etnie rroma“
    Tensiunea din camera in care ne aflam crestea pe masura ce confesiunile clarvazatorului se apropiau de un posibil indiciu. „Da...la fel ca si prima data. Impresia mea este ca fata a fost furata de doi barbati. Par de etnie rroma. Pe unul dintre ei il pot descrie. Imi apare ca fiind un barbat tinar, pina in 25 de ani, mai degraba scund si corpolent, cu ten inchis. Pe celalalt nu il pot vedea, dar a participat si acesta la rapirea fetei“, a detaliat femeia despre ceea ce ii apare in fata ochilor atunci cind se conecteaza pe aceeasi lungime de unda cu Larisa. „Cum pot fi atit de rai? Nu se gindesc... chinuie un suflet nevinovat. Ce a facut fata mea ca sa treaca prin asemenea clipe de groaza?“ se intreaba din nou, mai mult ca pentru sine, Liliana Chelaru. Ca intr-un moment de reculegere fata de suferinta fara margini a mamei, toti cei din camera am tacut. „Cine este? Daca as sti, as fi in stare sa il omor cu mina mea“, rabufneste mama cu un strigat surd. „Asta e tot ce va pot spune... Mi se arata doi barbati ce par a fi de etnie rroma“, spune din nou Maria Cobilianschi. „Nu stiu ce sa zic... rromii nu prea aveau acces in zona in care locuiam noi, caci ciinii din fata blocului sareau pe ei. Dar poate ca altcineva sa o fi dus pe Larisa la acestia. Ma simt tare neputincioasa ca nu o pot ajuta“, a adaugat Liliana. „Dar de ce nu o aduc inapoi?“, se intreaba ea.
    „Imi apare ca fiind intr-un loc unde sint mai multi copii“
    „Sincer, deduc ca nici ei nu stiu cum sa mai procedeze. Ii simt speriati, nu se asteptau ca acest caz sa devina atit de mediatizat in atit de scurt timp. Ar vrea parca sa o si aduca inapoi, dar nici nu vor sa fie prinsi. Stau pe ginduri, par ca nici ei nu stiu ce sa mai faca“, a punctat Maria Cobilianschi. Atunci a fost momentul in care Liliana Chelaru era cit pe ce sa se prabuseasca, sleita de forta si ducind pe umeri durerea disparitiei singurei sale fetite. Dupa ce a fost „energizata“, Liliana si-a revenit. „Citeodata simt ca nu mai pot. Toti o cautam. Si noi, si Politia, dar nimic. Sint zile in care o visez. Imi apare ca fiind intr-un loc unde sint mai multi copii, insa, cind vreau sa o string in brate, Larisa dispare dintre acestia. Apoi, chiar am visat-o ca era prin casa, insa tot asa, cind eu si sotul meu am vrut sa o sarutam, ea a disparut“, povesteste femeia prin ce calvar trece noapte de noapte. „Nu prea pot dormi noaptea. Iar atunci cind atipesc pentru citeva minute, ma trezesc si ma intreb cum de mi-am permis sa adorm“, se mustreaza aceasta cu gindul ca, atit timp cit Larisa nu e in siguranta, nici ea nu isi poate „permite“ un trai normal.
    „Preotii mi-au spus acelasi lucru“
    Cu o astfel de viata in care toti par a alerga dupa o himera, parintii simt nevoia intensa de speranta. Cum politistii nu sint prea deschisi la confesiuni, Liliana nu a ezitat sa se adreseze unor preoti cunoscuti pentru puterile lor de clarvazatori, inainte de a veni la Cobilianschi. „Am fost pe la citiva preoti cunoscuti in Iasi. M-am rugat pentru Larisa si mi-au spus aceleasi lucruri. Cum ca Larisa este in viata. De asemenea, mi-au zis ca este furata de niste oameni „negri“ si ca a suferit o lovitura la cap“, a confirmat Liliana. Cum tot ce auzise pina acum poate fi pus cap la cap, Liliana Chelaru a plecat din cabinetul Mariei Cobilianschi cu credinta de neclintit ca fiica sa traieste. „Si eu am convingerea ca Larisa va scapa cu viata. De altfel, in partea de sus a fotografiei ii vad ingerul pazitor. Culoarea albastra din aura imi indica ca fata se roaga si crede aproape obsesiv ca parintii o vor gasi. Practic, acesta este motivul pentru care Larisa este vie“, a incheiat Maria Cobilianschi.
    Politistii ieseni au apelat la energoterapeuti in cazul crimei de la Cub
    Intr-un material aparut anul trecut in ziarul nostru, bioenergeticianul Eugen Radulescu recunostea ca pina si oamenii legii ajungeau sa ceara ajutorul unor clarvazatori ca Valentina. „De la medici militari, oameni de stiinta si pina la politicieni, ofiteri SRI etc., toti i-au incercat harul prin experimente. Putea sa vada pacientul printr-un perete de BCA, daca era barbat ori femeie sau daca femeia era insarcinata. Valentina a intrat chiar si in atentia Interpolului si a CIA, care voiau sa o solicite pentru a-si folosi capacitatile in rezolvarea unor cazuri. A fost si in SUA“, povestea Eugen Radulescu despre o anumita perioada din trecutul Valentinei Cobilianschi. Desi nu recunoaste oficial, Politia apeleaza in cazuri disperate si la ajutorul clarvazatorilor, asa cum se intimpla frecvent, de exemplu, in SUA. Surse neoficiale din Politie admit ca, atunci cind nu apar indicii timp indelungat, clarvazatorii bioenergoterapeuti pot fi de folos. „Chiar anul trecut, in cazul crimei de la Cub, atunci cind dupa aproape sase luni de la comiterea crimei nimeni nu reusea sa descopere autorul faptei, a fost consultat si un clarvazator. Acesta a spus despre criminal ca se afla nu departe de casa in care locuia fata si ca ii era foarte apropiat. Si in cazul Adrian Cutca, baiatul de 15 ani, violat si omorit in padurea Caprita in 2000, politistii au consultat un astfel de specialist. In cazul Larisei Chelaru, deocamdata, nu am auzit de asa ceva“, a declarat un politist care a lucrat la aceste cazuri. (Ada GRAJDEANU)
    Comentarii Facebook

    Ultima ora

    editorial

    Na, na, PSD!

    Cătălin ONOFREI

    Na, na, PSD!

    Comisia Nana şi marele jaf pesedist.

    Filmuletul zilei

    opinii

    „Oameni ai nimănui”

    Bogdan CREȚU

    „Oameni ai nimănui”

    Dumitru Crudu încearcă să sensibilizeze o lume din ce în ce mai impasibilă la răul din jur. Tocmai din această cauză piesa sa este un extrem de directă, simplă, dar nu simplistă, în ceea ce priveşte procedeele.

    Ne-alţii

    Stelian DUMISTRĂCEL

    Ne-alţii

    Dar, de fapt, şi ne-altele din limbajul publicistic reprezintă obiectul observaţiilor - numai de început - al articolului de astăzi. Căci dispunem de însemnări de-a dreptul copleşitoare privind întrebuinţarea neadecvată a adjectivului pronominal nehotărât de tipul alt, altă, alţi şi alte, în funcţie de gen şi număr, o categorie gramaticală al cărei rost, punct cu punct, nu credem necesar să-l reamintim, deoarece logica lucrurilor ne scuteşte de aşa ceva.

    Actul brut al apariţiei...

    Ghenadie NICU

    Actul brut al apariţiei...

    Îi putem amenda stângăciile, inventaria gafele (destule, apropo), îi putem imputa păcate de concepţie ş.a.m.d. La ce bun însă o acribie meschină? Dacă într-un oraş de provincie, peste care prostraţia apasă mai greu în capitală, nişte oameni se pot coopera în vederea editării unei cărţi, critica e pur şi simplu obligată să celebreze umanul din subsidiar. Actul brut al apariţiei (editoriale) e aici şi o sforţare valorică.

    Propunerea redactorului sef

    Robert Turcescu nu trebuie să iasă aşa din scenă

    Toni HRITAC

    Robert Turcescu nu trebuie să iasă aşa din scenă

    Ar trebui să calculeze ravagiile făcute în breaslă şi să încerce o cât de câtă “acoperire” a acestora. Trebuie să meargă cu mărturisirile până la capăt.

    Caricatura zilei

    Bundiţă de la tîrg

     

    Editia PDF

    Intrebarea zilei

    Mergeţi la alegerile prezidenţiale?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2013 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.