Un preot din Bucuresti a pus pe jar Mitropolia

Stirea care a dat fiori reci clericilor a fost preluata de pe agentia de presa „Rompres”. Aceasta cuprindea o declaratie a preotului de la Biserica „Sfinta Vineri Noua” din Bucuresti, privind faptul ca o parte din moastele Sfintei Cuvioase Parascheva se afla acolo alaturi de particele din moastele altor sfinti, intentionind sa le puna in racle separate. O declaratie similara a fost facuta de preotul Valentin Fotescu si anul trecut, imediat dupa sarbatoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, de pe 14 octombrie. Ca si atunci, Mitropolia neaga vehement afirmatiile acestuia: „Am auzit si eu stirea la radio. Nu poate fi insa adevarat. Eu cred ca preotul respectiv este in eroare si ca nu stie ce particele are de fapt. Este posibil sa aiba fragmente din moastele Sfintei Parascheva Mucenita, care este insa cu totul alta decit Sfinta Cuvioasa Parascheva, din Epivat”, explica arhimandritul Dosoftei Scheiul. Spre deosebire de Sfinta Cuvioasa Parascheva, care a trait la o mie de ani dupa Hristos, Mucenita a trait, dupa scum spune arhimandritul, in secolele III-IV, in Grecia, nu departe de Tesalonic. „A trait in timpul persecutiei pagine si a murit martiric. In icoane este reprezentata tinindu-si ochii intr-o mina. Moastele ei sint raspindite in mai multe locuri si chiar noi avem la Catedrala particele din ele. O vreme au stat la Manastirea Miclauseni, pina cind a fost desfiintata de comunisti”, spune arhimandritul.
Blestemul lui Vasile Lupu
Spre deosebire de moastele Mucenitei, cele ale Cuvioasei – aceasta din urma situata in ierarhia sfintilor cu doua trepte mai jos decit prima, dupa ierarhi -, s-ar afla inca intacte, dupa cum sustin reprezentantii Mitropoliei. „Din moastele Sfintei Cuvioase Parascheva s-au luat – dintru inceput – doar talpile, care au ramas la Patriarhia Ecumenica din Constantinopol si cred ca se afla acum la Biserica «Sfintii Imparati Constantin si Elena» de acolo”, spune marele eclesiarh al Catedralei. Moastele Cuvioasei ar fi ramas la un loc in primul rind blestemului rostit in urma cu 400 de ani de domnitorul Vasile Lupu si mitropolitul Varlaam si care este inscris, dupa cum spun calugarii de la Catedrala, sub forma unui sigiliu pe pinza de in in care sint invelite moastele inca de atunci. Blestemul prin care sint afurisiti cei care ar incerca sa instraineze fragmente din moaste, spun tot acestia, nu poate fi dezlegat nici de mitropolit, nici de patriarh, nici de Sfintul Sinod. Cu toate acestea, chiar si la Manastirea Vatopedu de pe Sfintul Munte un calugar a prezentat un picior ca fiind al Sfintei, el fiind insa atentionat de Mitropolie. „In ce priveste afirmatiile preotului de aici, doar Inalt Prea Sfintitul Daniel poate lua o pozitie”, spune arhimandritul Dosoftei Scheiul.
Vesmintele se pot instraina
Daca moastele Cuvioasei nu pot fi dezmembrate, vesmintele ei se afla peste tot in lume, fiind donate in special bisericilor ce-si au hramul pe 14 octombrie. Un rind se afla la „Trei Ierarhi”, chiar pe locul unde a fost asezata initial racla Sfintei, in total numarul lor ajungind la aproape 20. Vesmintele sint schimbate de trei ori pe an si in afara de aceste momente, ce presupune o ceremonie religioasa ferita de ochii publicului, nimeni nu ar putea umbla in racla, spun calugarii de la Catedrala. De la sase dimineata pina la noua seara, linga aceasta se afla in permanenta cineva, noaptea fiind inchisa cu cheia. Racla este din lemn de chiparos invelit in argint, fiind a treia in care stau moastele de la aducerea lor la Iasi. „Prima a ars la un incendiu la «Trei Ierarhi» pe la 1885, insa moastele au ramas intacte. A doua se afla in vesmintaria Mitropoliei si va fi expus in viitorul muzeu de la subsolul Catedralei”, spune arhimandritul Dosoftei. Alaturi de racla Cuvioasei a fost postata nu demult o alta mai mica in care se afla particele din moastele altor 34 de sfinti, tinute pina acum in diverse locuri. Intre acestea se afla si moastele a trei apostoli (Filip, Barnaba si Bartolomeu), ale Sfintului Dionisie Aeropagitul si ale Sfintei Mucenite Parascheva, celebrata in calendar in luna iulie.
(Mirela CORLATAN)