Uriasii din padurea de la Birnova

Ca sa ajungi acolo trebuie s-o iei pe Drumul Doamnei, un drum podit cu razlogi de stejari pusi de-a curmezisul. Este un drum tainuit, un drum ascuns care trece prin Curmatura Hudumanului si pe la Trei Chedici si se opreste intr-o poiana larga cu stejari. Intr-un colt al poienei se afla un pilc de mesteceni, despre care se spune ca sint cei mai batrini copaci din padure. Inainte de 1989, poiana se afla pe raza comunei Scinteia. Acum, a fost trecuta la Ocolul silvic Grajduri. Ideea de a face cunoscuta zona in toata tara apartine fostului primar al comunei Scinteia, Liviu Muscalu. Asta se intimpla prin anii ’80.
Aici este tara de dincolo de negura de care vorbeste Sadoveanu
Localnicii spun ca in poiana se adunau pentru a frige vinatul, dupa incheierea vinatorilor, ostenii lui Stefan. Exista si acum linga stejari un sant circular unde satenii spun ca acolo, pe nuiele de alun, se perpeleau maruntaiele mistretilor si caprioarelor vinate. Batrinii locului povestesc ca pe aici a vinat si Sadoveanu. Si in povestirile lui Sadoveanu se vorbeste despre aceste locuri misterioase . "Aici este tara de dincolo de negura de care vorbeste Sadoveanu in scrierile sale. De altfel una dintre povestirile sale se incheie astfel: ?la vremea cind cornul cel vechi suna chemarea la focul prinzului si-amezii in Poiana cu Schit?. Acest pasaj mi-a sugerat ca un dangat de clopot ani de zile muzicalitatea acestor expresii ", spune adesea fostul primar Muscalu.
Localnicii sint foarte mindri de aceste lucruri. Cunoscind aceste scrieri, Muscalu s-a gindit cum ar putea sa-i faca si pe altii sa vina sa-l vada. Impreuna cu un profesor de desen din sat s-au gindit ca aici s-ar putea realiza niste sculpturi din piatra care sa sporeasca misterul locului.
De atunci, printr-o organizare cazona, o mina de oameni a inceput sa aduca bucati masive de piatra de la citiva kilometri distanta. Mai mult, in trei saptamini o echipa de dulgheri a ridicat o cabanuta rustica cu toate utilitatile necesare. Piatra era adusa de la Focseasca, de la peste 10 kilometri distanta, cu mesteri pietrari care aveau tehnici speciale de taiere a lespezilor de piatra. Se spune ca aceste tehnici sint secrete si transmise numai din generatie in generatie, numai in familiile de pietrari. Unul dintre pietrarii care ne-au condus prin padure a incercat sa ne explice, pe limba lui, cum se obtin blocurile masive de piatra: "Printr-o metoda de-a noastra, introducem pene de lemn intre stinci pe care le amorsam intr-un anume fel, dupa care turnam apa, penele se umfla si pocnesc, moment in care se desprind bucati mari de piatra". Apoi, cu ajutorul macaralelor de mare tonaj erau ridicate si transportate cu trailere in Poiana cu Schit. Acest lucru se intimpla prin 1985. De atunci, timp de trei ani s-a reusit organizarea a trei editii a unei tabere de sculptura unica in Moldova, la care participau cei mai cunoscuti sculptori din tara si chiar straini. In perioada taberei se aduceau si mesteri cioplitori de la Focseasca pentru a ajuta la halcuit, adica cioplirea din gros a pietrelor.
Urmasii lui Brincusi
Acum in Poiana cu Schit s-au pastrat lucrari de la 10 la 54 de tone. Totul este mare si la propriu si la figurat. Inainte de inceperea lucrului se trageau la sorti bucatile de piatra unde va lucra fiecare sculptor. Se numerotau toate pietrele, se faceu biletele, se puneau intr-o caciula si te apucai de treaba dupa cum iti era norocul.
"Era un entuziasm si o atmosfera deosebita cind se auzea in toata poiana dalta muscind in piatra a sculptorilor", isi aminteste Ion Muscalu. In poiana, nu era nici un radio si nici o sursa de legatura cu exteriorul. Seara se adunau toti in jurul focului si istoviti de munca de peste zi, se asterneau la povesti pina dupa miezul noptii. "Din cauza luminii focului de tabara pietroaiele pareau fantome umblatoare", isi aminteste un batrin al satului. Localnicii le aduceau "cioplitorilor in piatra" – cum erau denumiti sculptorii – saci de rosii, ardei, lapte si tot ce era nevoie.
Pentru ca de o astfel de poiana misterioasa aflau numai cei care aveau legaturi strinse cu actele de cultura din acele vremuri, in Poiana cu Schit au ajuns personalitati ca Zoe Dumitrescu Busulenga, Dina Cocea, Tamara Buciuceanu, Valentin Silvestru.
"De cei de sus (din conducerea PCR, n.a.) actiunea nu era privita cu ochi buni, pentru ca spuneau ca in loc sa ma ocup de campaniile agricole am grija alte treburi. Problema este ca ei nu stiau ca in Poiana cu Schit se adunau cei mai mari artisti din toata tara. Pe de alta parte, nu era nici un secret ca in toamna fiecarui an aveam grija sa pun de-o parte citeva butoaie de-o suta de litri cu vin" , ne-a spus Ion Muscalu.
In numai trei ani, infatisarea spirituala a Scinteii a fost modificata de 30 de artisti cunoscuti prin lucarile lor in toata tara: Dumitru Caileanu, Dan Covataru, Alexandru Galai, Mihai Istudor, Vasile Ivan, Dumitru Juravle, Dorin Lupra, Traian Moldovan, Romelo Pervolovici, Aurel Vlad, Napoleon Tiron, Corneliu Camaroschi, Mihai Ecobici, Nicolae Ghiata, Grigore Patrichi, Constantin Platon, Cornel Stanescu, Corneliu Tache, Ion Buzdugan, Alexandru Ciutureanu, Costache Constantin, Iorgos Iliopolos, Dumitru George, Alexandru Marchis, Alexandru Nancu si Petre Marian.
Parintele Calinic i-a blestemat pe toti cei care au devastat Poiana cu Schit
Dupa 1989, tabara nu a mai fost continuata. In schimb, o parte din localnici au incercat sa strice tot ce creasera artistii pentru ca le-ar fi speriat vinatul. Micii cabanute din padure i s-a dat foc pentru ca nimeni sa nu mai calce prin acele locuri. Cei mai fara frica de Dumnezeu au furat chiar pietrele din ruinele Schitului pentru a-si ridica vile. Cu numai doi ani in urma, parintele Calinic impreuna cu Ion Muscalu au vizitat din nou ascunsa Poiana cu Schit pentru a vedea ce a mai ramas din ea. "Am incercat sa impiedicam distrugerea lucrarilor din Poiana, dar se vede treaba ca indolenta, incultura, impostura sint mai puternice decit anumite trairi spirituale. Localnicii au taiat si distrus cu toporul, cu buna stiinta si cu rea intentie. Multi si-au pus piatra de la Schit veche de 500 de ani la temelia casei. Au distrus o fintina adinca de 23 de metri adincime, zidita din piatra cioplita" , ne spune Ion Muscalu. Singurele care au ramas aproape intacte sint pietrele sculptate. Vazind ca Schitul a fost devastat, parintele Calinic, care intentiona sa refaca biserica din padure, a ramas mut de uimire. Cind si-a revenit a luat ceva de scris si "i-a afurisit cu putere arhiereasca pe toti cei care ar indrazni sa se atinga de Schitul din Poiana" . Localnicii spun ca un blestem arhieresc este foarte greu si atunci cind ajunge o fata bisericeasca in starea asta este foarte grav. "Ceea ce pot sa va spun este ca dupa acest eveniment misterios padurarul care a luat din piatra de la Schit si-a pierdut feciorul in aceeasi vara. Acesta s-a inecat, iar soferul care a carat piatra a avut un tragic accident si exact de ziua lui, de Sf. Ioan, a fost inmormintat. Se pare ca urmeaza un al treilea. Nu stiu care este realitatea, dar cred ca nimic nu este intimplator" , ne-a mai spus Ion Muscalu. Padurarul care pazeste Poiana cu Schit, Ion Todica, crede ca sculpturile din "padurea lui" nu au nici un sens si ca ii sperie vinatul. "In Poiana, vin in fiecare an strainii, in special belgieni care vineaza si platesc cite 400-500 de marci pentru fiecare trofeu – mistreti sau cerbi", ne-a precizat Todica. Primarul comunei Grajduri, Constantin Zamfirache, cel care ne-a insotit in aventura pina la Poiana, crede ca muzeul in aer liber din padure este una dintre cele mai mari realizari din regiune. "Desi nimeni nu a auzit de sculpturile noastre, poate, cindva, zona va deveni un adevarat muzeu adevarat", ne-a declarat Constantin Zamfirache.
In acest spatiu, numerosi cercetatori, arheologi au sustinut activitati de cercetare. Exista trei santiere arheologice – unul neolitic, unul dacic si unul medieval. In aceasta zona, care este si limita de sud a unei culturi germanice, s-au descoperit peste 100 de morminte, inele, cercei si alte podoabe; exista un santier neolitic cu vase ceramice intregi, de acum 7000 de ani. De aici s-au scos camioane intregi cu vase intacte, a caror culoare s-a pastrat perfect. Cel de-al treilea este santierul medieval de pe vremea lui Stefan cel Mare. Descoperirile au aratat ca zona a fost un punct strategic important, cu ziduri si santuri de aparare. In 1503, Stefan a construit biserica din Poiana. Acum nu au mai ramas decit ruinele Schitului, parasit in 1864, dupa reformele domnitorului Alexandru Ioan Cuza. (Liviu MAGURIANU)

la inceput | Stiri locale
Monitorul –Stiri Nationale –Financiar –Privatizare –Sport –Bomba opinii –Editoriale –Comentarii –Features –Interviuri –Forum

Stiri Locale Iasi Suceava Botosani Piatra-Neamt Bacau Vaslui Focsani Braila Galati Chisinau Cluj Brasov Sibiu