Lasata Secului

Liderilor din administratia si politica ieseana le-au crescut peste noapte aripioare de inger. Dupa propriile declaratii, desi unii recunosc ca au colaborat cu Securitatea, nici unul dintre cei care conduc sau reprezinta acum judetul nu ar fi facut facut politie politica si nici nu si-ar fi turnat vreun vecin sau coleg de serviciu. Desi multi dintre ei au semnat declaratii si note informative catre fosta Securitate, acestia sustin ca nu au scris nimic altceva decit simple note de serviciu, fara nici o conotatie politica. Din prezentarile facute de liderii de acum ar rezulta ca ofiterii de Securitate erau doar niste naivi pe care ii putea duce oricine de nas cu o declaratie in care nu spunea nimic. „Ziarul de Iasi” vi-i prezinta astazi pe liderii din administratia publica si politica ieseana, cu propriile aprecieri si opinii referitoare la gradul si modul in care au colaborat cu fosta Securitate. Dupa deschiderea dosarelor operative ale acestora se va putea sti cu certitudine cit din cele de mai jos au fost doar incercari de a-si slefui imaginea si de a-si minimaliza rolul jucat inainte de 1989.
Flaiser: „Da, dom’le, eu am colaborat cu Securitatea”
– Numele lui Lucian Flaiser apare pe o lista gasita in biroul ultimului secretar de partid din Iasi, ca „persoana de sprijin” a fostei Securitati. Ce inseamna efectiv „persoana de sprijin”?
– Eu nu stiu ce inseamna persoana de sprijin. Am mai spus-o si alta data: „Da, dom’le, eu am colaborat cu Securitatea”. In sensul ca la toate deplasarile pe care le faceam in strainatate sau la intilnirile de protocol cu persoane straine la care participam mi-au cerut… Fiecare fabrica avea un securist. Mi-au cerut note.
– Cine era securist la CFS la vremea aceea?
– Ultimul pe care il stiu era unul Ungureanu si nu mai stiu cum. Deci, eu faceam rapoarte. Erai obligat prin lege la vremea aia sa faci rapoarte cind plecai in strainatate si cind participai la discutii cu persoane straine. In 48 de ore trebuia sa dai un raport.
Nu stiu ce inseamna persoana de sprijin
– Era valabil pentru orice iesire in strainatate sau numai pentru tarile „vestice”?
– Indiferent. Eu eram la vremea aceea seful serviciului CTC si se faceau zeci de experimentari la noi si aveam discutii si lucram cu strainii. Am facut o sectie noua acolo si lucram cu nemti. Fiecare dintre noi trebuia sa depuna astfel de documente. Eu faceam declaratiile in dublu exemplar: unul il depuneam la fabrica, iar altul il dadeam lor.
– Cum arata un astfel de raport? Ce scria acolo Flaiser?
– „Am discutat, m-am intilnit cu Popescu, cu Schmidt, am facut probele cutare, am discutat urmatoarele treburi s.a.m.d.” Asta era.
– Asta pe linie profesionala. Dar nu se cereau informatii si despre alte chestiuni? Cine mai spune bancuri cu Ceausescu, discutii politice?
– Nu. Nu scriam asa ceva.
– Nici nu se cerea? Ai fost afara… Ce parere au aia despre regim, despre situatia politica?
– La vremea respectiva, i-am spus directorului ca imi cereau rapoarte si el mi-a zis sa le dau.
– Puteai sa zici nu?
– Nu de asta, dar pentru mine nu era nici o problema. Banuiesc ca raportul asta era utilizat de ei ca sa vada cind vine Schmidt in tara, daca vrea sa faca smecherii, spionaj, stiu eu… Nu-mi dau seama.
– Revin. In relatiile cu „baietii cu ochi albastri” nu se cereau si informatii politice despre persoanele cu care va intilneati?
– Nu am scris niciodata asa ceva.
– Dar verbal?
– Chiar daca mi-au spus. Dar nu am scris niciodata asa ceva.
– Semnatura aveti doar pe note de serviciu…
– Da. Nu am scris niciodata altceva. Nu stiu ce inseamna persoana de sprijin. Poate chiar asta inseamna.
Nu l-am mai vazut pe securist
– Daca dadeati rapoarte doar pe partea profesionala, nu stiu care era rostul sa apareti pe lista cu persoanele de sprijin. Pina la urma, pe lista erau doar citeva zeci de persoane din tot Iasul.
– Nu stiu ce inseamna treaba asta. Nu mi-au dat niciodata bani, nu am grade, absolut nimic.
– Exista vreo legatura intre prezenta dv. pe lista persoanelor de sprijin ale Securitatii si prezenta dv. in CPUN imediat dupa 1989?
– N-are nici o treaba una cu alta. Prezenta mea in CPUN a fost pe baza de alegeri. In 1990 au fost alegeri la nivel de atelier, la nivel de instalatie, la nivel de schimburi, la nivel de sectii si la nivel de fabrica. Dupa aia au fost alegeri pe linie de chimie, o propunere pentru CPUN. Si m-au ales pe mine. Asa am fost ales. Iar in sala de sedinte, cind au fost atunci 450-500 de oameni, nu mai stiu cine m-a propus pe mine. Si in felul asta am ajuns printre cei 22. Deci a fost pe baza de alegeri, nu de securitate sau nu stiu ce. Eram foarte cunoscut profesional la vremea aceea.
– Cite note informative ati dat?
– Nu stiu. Cred ca am dat vreo 10-15-20, nu mai stiu. Eram cel care mergea la toate reclamatiile si la discutii prin natura serviciului.
– Cum dadeati rapoartele?
– Pur si simplu venea la mine si isi lua raportul. Sau ma chema si imi spunea: „Ati venit din Germania. Ati discutat cu cutare si cutare. Dati-mi raportul”. Parca Ungureanu il chema.
– Pe Ungureanu l-ati mai vazut dupa 1990?
– Nu, deloc. Nu era angajat al fabricii. Avea un birou in fabrica, linga biroul de protocol.
– Ce facea acolo?
– N-am fost niciodata. Oricum, nu am turnat pe nimeni. Nu ma poate acuza nimeni ca as fi facut politie politica. Rapoartele pe care le dadeam erau strict profesionale. Probabil cerea de la mine informatii, cerea de la altul si facea confruntarea. Nu am intrat in biroul ala niciodata.
– Totusi, erati sef la CTC, nu un simplu strungar. Se multumea doar cu rapoartele astea profesionale?
– Am mai fost reclamat anterior in presa. S-a cerut, pentru un numar de presedinti de consilii judetene, acum vreo patru ani, daca au fost sau nu turnatori, daca au facut politie politica. La vremea respectiva am fost contactat de CNSAS si mi-au cerut datele din buletin, s-a facut ancheta la CNSAS si nu s-a gasit nimic. Nu s-a gasit dosar ca am facut politie politica sau ca am turnat pe cineva. Recent a mai cerut si Fenechiu pentru mine, acum vreo saptamina. Am mai fost verificat si nu imi fac griji deloc.
Am fost achetat de Securitate
– Dar dosar de urmarit aveti?
– Posibil, pentru ca am fost anchetat de Securitate.
– In ce conditii?
– M-a reclamat cineva in perioada respectiva ca sint impotriva statului, si am fost cercetat. Eram sef de sectie si la Securitate s-a primit o reclamatie din partea cuiva din fabrica cum ca fac politica antistatala, ca ma duc in strainatate pentru ca am neamuri acolo si ca, de fapt si de drept, imi vind tara. Am fost achetat de Securitate. Cred ca prin 1988.
– Cit a durat ancheta?
– M-au frecat mai multe zile. Nu mi-au cerut declaratii propriu-zise. Erau acolo niste colonei si niste smecheri de-ai lor si veneau cu intrebari incrucisate. Dar am iesit pina la urma bine, pentru ca nu sint nici sperios din fire si ma stiam curat. Pe mine nu ma poate santaja nimeni. Oricum, in urma acestei anchete a fost o perioada in care am avut interdictie sa ies din tara. Asta a fost singura consecinta. Eram om serios si atunci, si nu aveau ce sa-mi faca.
– Stiti cine erau cei care v-au anchetat?
– Niste ofiteri de securitate. Ii stiu si dupa figura, si dupa nume.
– Cine?
– Dar nu ma mai intereseaza.
– Dar ma intereseaza pe mine.
– Nu. Acum, probabil ca sint pensionari. Nu m-am mai intilnit cu ei si nici nu vreau sa ma intilnesc. Oricum, nu am ce sa-mi reprosez. Am dat pina acum vreo 5 declaratii ca nu am facut politie politica, ceea ce implica niste responsabilitati. Ce am facut eu nu este in nici un caz politie politica. Nu stiu daca pentru ce am facut pot fi numit informator. Si astazi, daca mi-ar cere declaratii, nu vad de ce sa nu le dau. Sa zicem ca am avut discutii cu ambasadorul Germaniei, care ar fi impotriva Romaniei. Daca mi-ar cere o nota, mi se pare corect sa o dau. Asta ar trebui sa o faca fiecare. Azi sintem intr-o functie, in pozitia respectiva, miine nu mai sintem. Dar scrisul ramine, pentru urmatorii, care s-ar putea sa se loveasca de o problema sau alta si le prinde bine sa stie.
Vicele CJ Lucian Profir: „Sint curios in ce masura m-au cintat altii pe mine”
Vicele CJ Lucian Profir sustine ca nu a avut nici o legatura cu fosta Securitate. „Nu am facut politie politica si nici nu am turnat vreodata pe cineva. De altfel, tatal meu a fost detinut politic, fiind inchis timp de 5 ani. Nu cred ca Securitatea m-a considerat printre cei mai utili. Poate de asta nici nu m-a contactat nimeni”, a apreciat Profir. Conform precizarilor acestuia, singura ocazie in care a luat contact cu fosta Securitate a fost cu prilejul unei incercari esuate de a iesi din tara. „Lucram in cercetare si trebuia sa plec pe linie de serviciu in Iugoslavia, dar in ultimul moment mi s-a interzis deplasarea. Am aflat dupa 1990, la «radio sant», ca ar fi facut insa cineva o reclamatie cum ca vreau sa ramin acolo. Pina acum nu am facut nici o cerere catre CNSAS sa-mi vad eventualul dosar, dar chiar as fi curios in ce masura m-au cintat altii pe mine”, a spus Profir.
Vicele CJ Iovu Brezuleanu: „Vedeam securisti in fiecare saptamina”
Si cel de-al doilea vice al CJ, Iovu Breazuleanu, spune ca a fost neglijat de Securitate. Dosarul sau de familie, cuprinzind trei rude inchise pe motive politice, l-ar fi facut pe Brezuleanu incert ca informator. Functia ocupata, de epizootolog-sef al combinatului de industrializare a porcilor Tomesti, l-ar fi facut inca si mai putin interesant pentru Securitate. „Una era o intreprindere la oras, si altceva un combinat la tara, chiar daca erau 2.000 de angajati si 260.000 de porci. E drept ca vedeam securisti in fiecare saptamina, dar nu aveau treaba cu mine. Veneau sa-si ia pachete cu carne”, a spus Brezuleanu.
Prefectul Radu Prisacaru: „M-a turnat un coleg”
Pentru prefectul Radu Prisacaru, Securitatea a reprezentat doar obiectul unor discutii in soapta intre adulti. In virsta de doar 16 ani in 1989, actualul prefect spune ca nu a fost cautat niciodata de Securitate, nici pentru a da explicatii, nici pentru a furniza informatii. „Am aflat dupa 1990 ca un coleg de clasa, al carui tata era securist s-a ocupat cu turnatoriile. Oricum, inainte de 1989 nu am simtit nici un efect al eventualelor turnatorii despre mine. Spuneam si eu bancuri cu Ceausescu, ca toata lumea, dar nu am avut nici o problema”, a declarat Prisacaru.
Subprefectul Tudor Leonte: „Trebuia sa fii timpit sa spui bancuri cu Ceausescu unui militian”
Subprefectul Tudor Leonte sustine ca a fost ferit de o eventuala colaborare cu Securitatea tocmai pentru ca facea parte intrucitva din sistem. Ca militian, responsabil de circulatie, era ocolit de la distanta, nefiind astfel util Securitatii. „Trebuia sa fii timpit sa spui bancuri cu Ceausescu unui militian. Nu aveam posibilitati de informare pentru ca nu puteam ajunge intr-un mediu de dizidenti”, a explicat Leonte. Subprefectul nu a avut probleme nici ca urmarit, desi era fiu de intelectual si nepot de detinut politic. „Dupa 1965 nu a mai avut mare importanta faptul ca aveai detinuti politici in familie. Nu am iesit oricum din tara pina in 1993, nu aveam rude in strainatate, asa ca nu aveam ce pericol sa reprezint”, a apreciat Leonte.
Deputatul PNL Relu Fenechiu: cercetat pentru bisnita
Deputatul Relu Fenechiu (PNL) a avut o viata destul de zvapaiata inainte de 1989. Pentru ca s-a ocupat, in timpul studentiei, cu organizarea celebrelor nopti video din camine, dar si cu micul comert studentesc, liberalul a fost luat la ochi de autoritati. Totusi, nu Securitatea s-a legat de Fenechiu, ci Procuratura si Militia. „Am fost turnat de un coleg de la care inchiriasem o masina pentru a merge in Polonia. Cind m-am intors, am fost controlat la singe de Militie, dar nu au gasit nimic. Avusesem inteligenta sa ascund din timp produsele”, a povestit Fenechiu. Altadata, pentru ca a aparut acuzatia ca mai multi studenti romani ar cumpara valuta de la un student arab, Fenechiu si alti colegi au fost interogati de catre Procuratura, care i-a absolvit insa de orice vina. Fenechiu sustine ca el nu a facut politie politica si nici nu ar fi colaborat in vreun fel cu Securitate.
Senatorul PD Dan Carlan: „N-am avut nici un fel de contact cu fosta Securitate”
Senatorul Dan Carlan (PD) spune ca a trait cu teama Securitatii, dar ca nu a avut necazuri din partea acesteia. „N-am avut nici un fel de contact cu fosta Securitate. Exista insa, inainte de 1989, acel sentiment de teama ca toti sintem ascultati de Securitate. Vorbeam in soapta si cind spuneam lucruri banale”, a aratat Carlan. Democratul a calatorit de mai multe ori in strainatate, dar, pentru ca era vorba de vizite la rudele din fosta URSS, autoritatile nu s-au aratat interesate de acest aspect.
Senatorul PSD Ion Solcanu: dizidentul necunoscut
Daca ar fi sa-l credem, senatorul Ion Solcanu (PSD) este unul dintre marii „dizidenti” ai Iasului. Acesta a respins hotarit ideea ca ar fi facut vreodata politie politica, povestind insa dimpotriva despre desele tentative de racolare din partea Securitatii. „Eu i-am zis securistului ca slujesc Romania prin ceea ce fac in stiinta”, ne-a spus Solcanu. Cu toate acestea, Securitatea ar fi continuat sa-l urmareasca si sa-l opreasca pe strada, pentru a-l convige sa i se alature. Solcanu nu-si mai aduce aminte numele securistului care l-a „presat”, dar era „invatator la baza si schiop de un picior”. Rasuflarea in ceafa a Securitatii nu l-a impiedicat – se lauda senatorul PSD – sa se pozitioneze foarte critic la adresa regimului in citeva sedinte de partid din cadrul universitatii. Drept urmare, colegii au inceput sa-l ocoleasca. Mai mult, Solcanu sustine ca a fost in totalitate de partea studentilor, cind acestia au manifestat in februarie 1987 impotriva regimului, din cauza conditiilor proaste din camine. „Am fost impresionat de revolta studentilor, mai ales ca in fruntea lor se afla un student de al meu – Costica Batrinu”, a istorisit Solcanu propria sa varianta a acelor evenimente.
Deputatul PSD Anghel Stanciu: acuzat ca a fost persoana de sprijin
Nici deputatul Anghel Stanciu (ex-PRM, acum la PSD) nu se considera un om apropiat de fostul regim. Desi a detinut functia de director educativ, inainte de 1989, Stanciu ne-a spus ca nu s-a implicat niciodata in supravegherea studentilor si ca nu a avut legaturi cu studentii straini. Cu toate acestea, Stanciu se afla in proces cu fostul sau ucenic Vlad Hogea, care l-a acuzat ca a fost unul dintre persoanele de sprijin ale autoritatilor comuniste. Acuzele lui Hogea au la baza un document preluat din arhiva „tovarasei” Ghitulica, ultimul secretar de partid al judetului Iasi.
Senatorul PC Radu Terinte: a semnat un angajament
Cel mai ciudat caz este cel al senatorului Radu Terinte (PC). Acesta spune ca, la virsta de 22 de ani, a fost presat de catre Securitate sa semneze o declaratie in care vorbea despre colegii sai arabi de la Facultatea de Medicina. Pentru ca declaratia a fost scrisa dupa dictare si continea expresia „pe propria raspundere si in lipsa presiunilor”, Terinte crede ca respectivul document ar fi un anagajament. Totusi, conservatorul sustine ca acea intilnire cu Securitatea din vara lui 1986 a fost singura. De asemenea, pentru ca imediat dupa aceea si-a anuntat citiva dintre colegii arabi despre intimplare, Terinte considera ca nu a facut in nici un caz politie politica.
Primarul Gheorghe Nichita: „Am depus dosarul pentru a face scoala la Securitate”
Primarul Gheorghe Nichita sustine ca nu a facut niciodata politie politica, desi a vrut sa devina ofiter de Securitate. „Citeam foarte mult despre Securitate, despre agenti secreti care aparau tara si mi se parea interesant. Am fost unul dintre cei care mi-am depus dosarul pentru a face acolo scoala. Eram in clasa a X-a. Chiar am fost la Securitate si la Dorohoi si la Botosani, dar mi s-a respins dosarul. Aveam o situatie mai delicata, nu erau bani, ai mei erau despartiti si mi s-a recomandat sa ma inscriu la scoala de ofiteri de la Pitesti, la tancuri. Nefiind bani, familia a insistat sa ma duc in armata. Nu vroiam sa lucrez in Militia de atunci”, a declarat Nichita. Pina la urma, primarul a ajuns la facultate in Bucuresti. „In timpul facultatii si dupa ce am terminat-o mi s-a propus sa lucrez la Securitate, dar am refuzat. Atit in timpul facultatii, cit si la locul de munca am fost chestionat de Securitate, la fel ca si alti colegi. Incercau sa ne traga de limba in privinta unor colegi. Ne intrebau cine traieste bine si cum de a ajuns sa traiasca asa. Nu am spus insa nimic, nu am semnat nici un document de acest fel”, a completat Nichita. Primarul sustine ca nu s-a interesat pina acum daca a avut sau nu dosar la Securitate, dar ca intentioneaza sa il solicite. „Sint multe povesti de atunci, despre persoane chiar de pe strada mea. Ca dadeau tot felul de informatii si rapoarte pentru a pleca din tara. Eu am trait acele vremuri si stiu ca e foarte greu sa judeci pe cineva. Nu am vrut sa-mi vad dosarul pentru a nu fi dezamagit de prieteni, vecini, colegi”, a incheiat Nichita.
Viceprimarul Constantin Neculau: crede ca are dosar de urmarire
Nici viceprimarul Constantin Neculau nu-si reproseaza nimic dinainte de 1989. Mai mult, acesta a spus ca stie din surse sigure ca are un dosar de urmarire la fosta Securitate. „Nu am avut nici o legatura cu Securitatea. Am semnat insa mai multe documente la plecarea din tara. Nu veneau de la Securitate, ci de la sindicat sau de la partid. Erau formulare prin care te obligai sa te intorci in tara si sa comunici, la intoarcere, daca ai fost contactat de cineva care a incercat sa te traga de limba. La intoarcere completai alte formulare. Eu am raportat de fiecare data ca nu am fost contactat”, a afirmat Neculau. Acesta a devenit membru UTC in 1965, iar in 1978 s-a incris in partid. Cea mai mare functie detinuta de Neculau in PCR a fost cea de secretar organizatoric al comitetului de partid de la Antrepriza 1. A fost ales in aceasta functie in 1989. „Stiu ca am avut dosar pentru ca nu am primit avizul securitatii in doua rinduri. Astfel, in 1986 am vrut sa ma angajez la comisia economica la judet, iar in 1988 la Primarie, insa dosarul mi-a fost respins din cauza Securitatii”, a comentat Neculau.
Viceprimarul Constantin Adascalitei: „Nici in gluma nu ar putea aparea ceva legat de mine si Securitate”
Celalalt viceprimar, Constantin Adascalitei, sustine ca a fost in vizorul Securitatii din cauza ca era un practicant de karate. „Era un sport interzis si, de multe ori, eram vizitati de o duba a Securitatii la antrenamente. In 1984, imi amintesc, ne antrenam in spatele Universitatii «A.I.Cuza» cind am fost luati la intrebari si a trebuit sa dam tot felul de declaratii. Ne intrebau cine sintem, ce facem acolo. Noi le spuneam ca facem educatie fizica si ne lasau in pace. Nici in gluma nu pot sa cred ca ar putea aparea ceva legat de mine si Securitate. Cred ca eram prea tinar pentru a fi racolat”, a explicat Adascalitei. Actualul viceprimar avea, in 1989, virsta de 22 de ani. Adascalitei sustine ca a fost doar membru UTC. „Nu am facut nici un fel de activitate care ar putea fi considerata politie politica. Nu am dat nici un fel de informatie despre nimeni”, a incheiat Adascalitei.
Liderul PSD pe oras, Doru Tompea, si-a turnat un prieten
Doru Tompea, presedintele Organizatiei Municipale a PSD, sustine ca a avut cu Securitatea o „relatie paradoxala”. „Cit am fost lider al studentilor, nu am fost solicitat niciodata de Securitate”, povesteste Tompea. Probleme au aparut dupa aceea, cind Securitatea a cerut relatii despre rudele din strainatate ale unuia dintre cei mai buni prieteni ai sai. Doru Tompea recunoaste ca a semnat citeva note informative, dar si ca si-a anuntat prietenul despre aceste lucruri. Tompea povesteste ca a avut necazuri dupa revolta studentilor din 1987, cind i s-a reprosat de catre autoritati insuficienta preocupare pentru educatia „revolutionara” a tinerilor studenti. Mai mult, liderul pesedist sustine ca, dupa 1989, si-a trait propria „penintenta”, pentru ca a refuzat timp de 10 ani sa faca politica. „Nu am probleme de constiinta, dar cred ca altii ar trebui sa-si faca astfel de probleme”, a comentat Doru Tompea.
Ce inseamna „persoana de sprijin”
Persoanele care intra sub incidenta legii privind deconspirarea Securitatii ca politie politica sint atit agentii operativi ai structurilor de Securitate, cit si cei care au oferit informatii Securitatii. „Prin politie politica se intelege toate acele activitati ale securitatii statului sau ale altor structuri si institutii cu caracter represiv, care au vizat instaurarea si mentinerea puterii totalitar-comuniste, precum si suprimarea sau ingradirea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului”, se arata in legea privind deconspirarea securitatii ca politie politica. Orice persoana care a facut parte din aceste structuri este considerata agent al serviciilor de informatii. „Este colaborator al politiei comuniste persoana care a furnizat sau a inlesnit transmiterea de informatii, indiferent sub ce forma, precum note si rapoarte scrise, relatari verbale consemnate de lucratorii operativi, prin care se denuntau activitatile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist”, se arata in lege. Contactat telefonic, Corneliu Turianu, membru in CNSAS, sustine ca doar agentii securitatii faceau politie politica, colaboratorii fiind niste unelte ale politiei politice. „Agentii isi faceau o profesie din politia politica. Acum, singura categorie a celor care au ajutat politia politica este cea de colaborator. Inainte de 1989 erau mai multe nuante ale termenului actual de colaborator. Persoana de sprijin era una dintre aceste nuante. Furniza informatii si sprijinea organele de politie politica. Persoanele de sprijin se considerau patrioti, faceau turnatorii din motive de patriotism. Demersul patriotic le dadea o justificare. Era un colaborator, dar cu alte cuvinte”, a explicat Turianu.