O uluitoare poveste de viata

El isi lanseaza diseara cartea "Destine frinte", la Galeriile Grumazescu, in care descrie partea intunecata a vietii sale. A "turnat", apoi a devenit o victima a Securitatii. Cititi in rindurile ce urmeaza o marturisire cutremuratoare despre adevarata viata din comunism. 

La cei 71 de ani ai sai, geneticianul Marius Cirlan a trait aproape toata viata sa sub lupa si teroarea Securitatii. Nici un pas pe care l-a facut atit el, cit si tatal si fratele Virgil, nu a scapat nenotat in hirtiile care au umplut noua volume de dosare penale si patru de urmarire informativa, pe care le-a descoperit la Consiliul National de Studiere Arhivelor Securitatii. Din aceste dosare, pe care le-a studiat timp de patru ani, din 2004 in 2008, Marius Cirlan a descoperit practic o alta viata. A fotocopiat, lecturat si notat informatiile legate de activitatea tatalui sau, declarat criminal de razboi si condamnat la inchisoare, legate de activitatea sa si a fratelui, si a scos o carte: "Destine frinte". Marius Cirlan este printre putinii romani care au ales sa publice cartea de istorie a  propriei sale familii. S-a straduit sa nu omita nimic din durerea, suferinta si frica ce i-au marcat viata. A scris acolo si despre cele patru note informative date pentru Securitate. Marius Cirlan isi asuma trecutul, cu bune si cu rele, cu tradari si cu lasitati. Este acum marele sau curaj, de care foarte putini din cei cu o viata ca a lui au dat dovada dupa 1989.

"Pina in 2004 nu am stiut ca am fost urmariti"

"Citeste cu atentie scrisoarea! Am fost chemata la Sfat la Presedinte si m-a intrebat pe cine am la Iasi, cine te intretine, ce surse de existenta am si s-a mirat foarte cind a auzit. Apoi a inceput sa ma intrebe de tata, iar eu i-am spus: fost ofiter, colonel, pe unde a facut servici in ultimul timp, apoi a fost scos la pensie in 1947. Apoi a avut un proces care se amina mereu, probabil era facut vinovat de ceva neintemeiat caci altfel nu se explica aminarea lui mereu. Ma intreaba el: Era invinuit ca criminal de razboi? Eu raspund: Nu! Nu stiu despre ce era vorba. Apoi in vara lui 1948 plecind la Bucuresti pentru proces nu a mai venit acasa. De atunci nu mai stim nimic de el. El ma intreaba: Cum nu v-ati interesat deloc ce s-a intimplat cu el. Raspund: Unde am fi putut sa ne interesam? N-avem pe cine sa intrebam si pentru ca de zece ani nu mai stim nimic de el, il consideram mort. Mai ales tu nici nu iti mai aduci aminte de el. Cind a plecat in razboi aveai trei ani, iar pe acasa in acel timp a venit foarte rar. Avere n-am avut nici inainte de razboi, nici dupa. Daca te intreaba ce mai stii despre tata, spui ca nu stii nimic, in casa nu se prea vorbeste despre tata. Mai mult nu stii nimic". Acesta este un fragment din scrisoarea pe care sora lui Marius Cirlan i-a trimis-o pe 10 aprilie 1959.

Scrisoarea este, asa cum insusi Cirlan subliniaza in cartea "Destine frinte", o dovada a "terorii in care traiam in acele vremuri". Cirlan a regasit-o la aproape jumatate de veac dupa ce a fost scrisa de Lulu, sora lui,  insa nu intr-un colt prafuit de casa, ci in Arhivele CNSAS.

A patruns in acesta biblioteca imensa interesat fiind de celalalt adevar al vietii sale, de partea ascunsa in mii de hirtii semnate de informatorii Securitatii. "Eu nu am stiut nimic. Abia in 2004, cind am inceput sa primesc primele dosare, am realizat ca noi am fost urmariti in tot acest timp. Nu mi-am dat seama. Am petrecut mii de ore in sediul CNSAS", povesteste Marius Cirlan.

Tatal sau, implicat in rezistenta anticomunista din munti

Fiecare pagina peste care a trecut i-a reinviat trecutul. Si-a amintit de tatal sau, colonelul Vasile Cirlan, care a luptat pe frontul de Rasarit cu batalionul 9 Vinatori de Munte, din 22 iunie 1941 pina in mai 1943. A fost decorat, pe cind era locotenent colonel, cu ordinul Mihai Viteazul prin decretul regal 442/1942 pentru bravura dovedita la Malaia Belosjorka, unde opreste atacul inamic.

La 20 aprilie 1943 este avansat colonel si primeste Crucea de Fier germana. Aceste decoratii nu sint singurele cu care a fost inzestrat tatal sau, pe care copilul de trei ani Marius Cirlan si-l aminteste doar "ca pe un urias". Insa, toata bravura de care colonelul a dat dovada nu l-a salvat de la ce avea sa urmeze: un destin insemnat cu fierul rosu al regimului comunist. "Incepind din 1945 este continuu urmarit, amenintat, terorizat, supus la lungi interogatorii. I se insceneaza un proces prin care este acuzat de crime de razboi pe teritoriul Basarabiei si este condamant in contumacie de Curtea Bucuresti, sectia I-a Penala, la munca silnica pe viata. Recursul efectuat impotriva acestei decizii este respins in 1954 de catre tribunalul Suprem-Colegiul Penal", scrie in cartea sa Marius Cirlan.

Tatalui sau i s-au adus mai multe capete de acuzatie. El a fost condamant drept criminal de razboi pentru ca in timpul luptei din Basarabia s-ar fi purtat cu populatia civila intr-un mod neomenos, obligindu-i sa sape transee si hranindu-i doar cu un colt de piine. A fost acuzat ca ar fi omorit partizani sovietici, el insusi fiind cel care a comandat plutonul de executie, ca ar fi impuscat ofiteri romani care fugeau de pe poziti, ca ar fi violat femei sovietice si le-ar fi omorit.

"Dupa incheierea armistitiului din septembrie 1944, tatal meu a refuzat sa intoarca armele impotriva Germaniei, fosta aliata, si nu a participat la campania de Vest. Acesta este principalul  motiv pentru care i-au fost inventate toate acele acuzatii. Dosarul sau penal a fost intocmit doar din declaratiile martorilor, insa acestea au aparut la dosar abia la trei ani dupa ce i-a fost intentat procesul", spune Cirlan.

Dupa ce a fost condamat, pentru a scapa de incarcerare, tatal sau a fugit in munti, in noiembrie 1948, pentru a se alatura miscarii de rezistenta impotriva ocupatiei sovietice. El initiaza un grup armat in muntii Rodnei si Calimani. Pentru ca teroarea exercitata de securitatea si de militie luase amploare, Vasile Cirlan a coborit din munti si s-a ascuns, la inceputul verii lui 1949, intr-un pilc de carpeni, aluni si stejaris din Valea Rusului, la sapte kilometri de Bistrita, unde familia sa locuia si avea 5 hectare de pamint.  

"Intr-o zi, mama m-a dus la tata sa-mi iau ramas bun deoarece in cele din urma se hotarise ca aceasta nu era viata demna si simtea imperios ca trebuia sa plece din nou in munti. Decizia de ramas bun s-a dovedit ca a fost foarte bine gindita, deoarece de atunci nu l-am mai vazut pe tata pina in anul 1963, la virsta de 25 de ani", isi aminste Marius Cirlan.

Tatal sau s-a retras pentru scurt timp in munti dar a coborit si s-a ascuns in comuna Bosanci-Suceava la sora sa, Maria. Aici a fost prins si arestat  de Buna Vestire, in 1950.

Fratele, tradator, victima si luptator anti-comunist

Ceea ce nu a stiut pina in 2007 Marius Cirlan a fost ca tatal sau a fost tradat de insusi fiul sau mai mare, fratele lui Marius, Virgil. El fusese arestat in 1949, sub acuzatia de partizan si membru al unei asociatii studentesti anticomuniste. Era student in anul III la Facultatea de Stiinte Naturale din Iasi.

"Am stiut dintotdeauna ca arestarea tatalui meu in casa surorii sale din Bosanci s-a datorat unei «turnatorii», probabil din partea unui vecin sau a fostei sale ordonanate. Acum, prin studierea dosarului CNSAS i153670/I, am aflat ca dupa arestarea fratelui me, in 1949, la anchetarea sa la inchisoarea Suceava, la inceputul anului 1950, el este cel care a destainuit locul unde era ascuns tata. Il inteleg pentru ceea ce a facut. Interogatoriile Securitatii nu erau simple discutii, deci cred ca s-au folosit de diferite metode pentru a-l face sa vorbeasca", spune Cirlan.

Vasile a fost eliberat, dupa doi ani de domiciuliu fortat, in comuna Latesti – Fetesti, dupa ce a trecut prin cosmarul inchisorilor Gherla si Aiud. In 1964, mama sa si Marius au fost sa il ridice din spitalul din Fetesti. Nu l-au recunoscut.

"Uriasul" din copilarie era atunci un sarac om slabit, bolnav, tras la fata, o palida umbra a ceea ce a fost odata. Vasile a mai trait cinci ani. A murit singur, inchis in sine, purtind in suflet si in trup ranile unui regim. A fost ingropat in comuna natala, acolo unde a fost prins, Bosanci-Suceava. Nici dupa moarte nu si-a gasit linistea. Mormintul sau a fost pingarit la scurt timp. "Tata nu a vorbit niciodata despre ce s-a intimplat cu el din clipa in care a fost arestat pina cind a fost eliberat", spune Marius Cirlan.

Au ramas in urma sa sapte volume de urmarire penala si doua de urmarire informativa. "In anul 2004 am depus la CNSAS prima cerere pentru obtinerea dosarelor de securitate ale tatalui meu. Dupa doi ani am reusit sa vad doua dosare pe numele Cirlan Vasile, insumind un total de 89 de file. Din dosarele studiate lipseste numele decospirate ale informatorilor. Acest lucru se datoreaza faptului ca CNSAS nici pina acum, la data aparitei cartii, in 2009, nu mi-a furnizat aceste nume, in pofida cererilor repretate pe care le-am facut din anul 2006".

Pe linga acest dosar, Marius a studiat si pe cele ale justitiei militare comuniste, in dosarele careia tatal sau apare inca din 1944, si toata istoria proceselor avute de Vasile Cirlan. El introduce in cartea sa atit declaratii care evidentiaza calitatile morale ale colonelului, luate la trei ani dupa inceperea procesului, cit si pe cele incriminatorii. Totul pentru a demonstra cum se fabricau probe in acea perioada. Daca se dorea un cap, nimic nu putea sta in calea Securitatii.

"Era om foarte militaros si categoric in ordine. Cu trupa nu era aspru, asta am constatat-o in citeva rinduri cind am avut cite putin timp si am fost in repaus, caci sta frumos de vorba cu ostasii. Fata de populatia civila in acest timp scurt, cit am fost pe front, nu am observat sa fi avut atitudini dusmanoase, din contra da ordine unitatii sa nu se atinga nimeni de nimic de la populatia civila", sustine caporal Ion Niciu, intr-o declaratie din 30 iulie 1951.  

Din terorizat a devenit colaborator

Ca si tatal lui Marius Cirlan, care a dorit sa uite tot, nici fratele sau, Virgil, nu a povestit nimic despre anii de incarcerare, despre cei in care facea parte din Miscarea Nationala de Rezistenta, condusa de Liviu Margineanu, student la Medicina. Linia vietii sale urmeaza cam acelasi traseu cu a tatalui. Dupa trei ani de Biologie la Iasi, in 1948, e nevoit sa se retraga pentru ca tatal sau a devenit fugar. Intr-o secunda, originea sa a fost patata. Devenise un paria. S-a intors la Bistrita, unde si-a ajutat mama la muncile agricole.

"In 1949, impreuna cu tata, fratii Margineanu si unii localnici din zona Sucevei formeaza un grup armat care urmeaza sa activeze in muntii Calimani. In octombrie 1949, este arestat si condamant la sase ani de inchisoare de catre tribunalul Militar Suceava", poveste Marius Cirlan despre fratele sau mai mare, Virgil, zis Gigel, cel care i-a insuflat dragostea pentru animale, care l-a invatat alfabetul, sa scrie, sa citesca, inca de la virsta de cinci ani.

Dupa sase ani de detentie, fratele sau este eliberat. Revine la Bistrita la domiciliul sotiei, Olga, unde il cunoaste se fiul sau, Horatiu, nascut la scurt timp dupa ce el a fost arestat. Viata acasa nu a fost deloc usoara. Sotia sa, Olga, era singura care aducea bani in casa. Virgil mergea zilnic la Oficiul Fortelor de munca pentru a-si cauta serviciu, insa cum aflau despre trecutul sau, totul se bloca. Putea primi doar un post de muncitor necalificat. "Vazind ca nu reuseste sa fie angajat, Gigel a hotarit sa se duca la securitate si sa se ofere sa fie arestat din nou, pentru ca nu putea sta ca un parazit acasa", spune Marius Cirlan.

Virgil a reusit cu ajutorul Securitatii sa se agajeze ca muncitor zilier la ICAR Bistrita. El avea deja contacte cu Securitatea din 1955, cind semnase un angajament de colaborare, amenintat ca va mai face zece ani de puscarie. S-a obligat atunci ca, in cazul in care cineva va incerca sa il atraga in miscari subversive, sa informeze Securitatea. In 1959, este arestat din nou si condamnat la zece ani de inchisoare pentru uneltire contra ordinii socilale.

"Sora mea care a fost la proces ne-a spus ca Gigel a avut un comportament plin de demnitate, exprimindu-si optiunile sale anticomniste si convingerea ca regimul comunist este vulnerabil si va cadea. Exprimarea cestor opinii in gura mare a fost cutremuratare pentru sora mea. Pielea i s-a facut de gaina si s-a temut ca Gigel va fi condamant la moarte", scrie Cirlan in cartea sa. El adauga in lucrare si extrase din sentinta tribunalului, in care se intrevede clar cum se facea justitie in acei ani: cu teroare, fara discernamint si lipsit de orice norma morala.

Virgil este gratiat in acelasi an cu tatal sau, 1964. A lucrat ca impegat la Bitrita apoi s-a stabilit la Iasi, unde a a avut bucuria de a lucra intr-un laborator la Facultatea de Medicina Veterinara. Bratul lung al Securitatii si originea nesanatoasa nu l-a iertat nici aici. A fost dat afara si s-a angajat ca muncitor operator la Antibiotice. S-a inscris la seral la Facultatea de Biologie obtinind licenta in 1980. Visul sau, inceput in 1945, s-a implinit dupa 35 de ani, Cind Virgil avea deja 54 de ani. A devenit biolog cu acte in regula.  A sperat ca cei de la Antibiotice, unde lucra, sa il ridice in grad, insa nu s-a indeplinit acest vis.

Mai mult, in 1988, inainte de pensionare, a fost retrogradat. A fost trasferat pe postul de manipulator materiale si aprovizionare. Era un salahor cu studii universitare. Cu toate acestea, Virgil a avut totusi o bucurie. Pe vremea cind era student la seral la Biologie, profesorul Mircea Varvara l-a apreciat si la implicat intr-un  proiect mai amplu despre rolul benefic in natura a insectelor din familia Carabidae. Cei doi au semnat chiar doua articole de specialitate, uul in 1990 iar altul in 1999.

Virgil Cirlan murise deja de sapte ani cind aparea ultimul articol. Dupa 1990, el a intrat intr-un grup de fosti detinuti politici si a contribuit la infiintarea filialei Iasi a Asociatiei Fostilor Detinuti Politici.

Respins la Medicina din cauza originii nesanatoase

Gigel este cel care l-a ajutat pe Marius Cirlan sa devina "unul dintre pionierii geneticii din Romania", cum singur se intituleaza. "Cind isi facea lectiile, Gigel ma lua in brate si il jenam, scriam pe caiet dat de el, siruri inteligibile de mizgilituri, respectind insa liniatura caietului. Treptat, nu m-am mai multumit cu acest mod de a scrie pentru ca totul semana a joaca si l-am rugat pe fratele meu sa ma invete sa scriu corect. (…)Gigel isi lua in serios rolul de profesor", isi amiteste Marius Cirlan. Viata sa nu a fost deloc usoara.

Este cel mai mic dintre frati si, probabil, cel mai afectat de trecutul familiei la care el nu contribuise. Pretutindeni a fost urmarit de originea sa nesanatoasa. Dupa ce a terminat clasa a VII-a, s-a inscris la Liceul de baieti de la Nasaud. Nu era examen. Criterii de la admitere: dosar cu si despre originea elevului si averea sa, precum si media de absolvire a clasei a VII-a. Copilul, care nu a fost insotit de un adult la inscriere a fost sincer: a scris – tatal condamnat pentru crime de razboi, iar parintii – tarani mijlocasi. Clasele a IX-a si a X-a le-a facut la Bistrita, acasa la el. In 1955 a absolvit liceul.

"Autobiografia, acel instrument diavolesc inventat de comunisti pentru a impiedica accesul la functii al candidatilor nedoriti a actionat ca sabia lui Damocles deasupra capului meu in tot cursul vietii, incepind din liceu pina in anul 1990.. De cite ori incercam sa progresez in cariera, sa ma transfer la un alt post, sa-mi depun candidatura la un concurs, necesitatea autobiografiei ma teroriza", scrie Marius Cirlan.

Dupa ce a terminat liceul a dorit sa faca Facultatea de Medicina din Bucuresti, dar nu a reusit. A ratat de doua ori. Motivul: originea nesanatoasa. Nu s-a dat batut, asa ca a inceput sa lucreze ca muncitor necalificat la confectionarea laditelor pentru fructe la Bistrita, iar in 1958 a incercat sa se inscrie la Medicina, la Iasi.

S-a decis sa minta in legatura cu originea sa. A fost prins si dat afara. S-a inscris la Scoala Tehnica Sanitara Iasi. A fost admis cu bursa. Insa, la nici un an a fost exmatriculat si obligat sa isi plateasca taxele in valoare de 1.000 de lei. Se intoarce acasa la Cimpulung. A ramas cu ceva frumos din scurta perioada de scoala sanitara, cu prietenul Costel, caruia a inceput sa ii scrie cind s-a intors la familie. Asa a ajuns el sa fie urmarit de Securitate. In scrisorile sale isi exprima numultumirea fata de regimul comunist.  

"Citirea la sediul CNSAS a dosarului informatic i49505 alcatuit pe numele meu de catre Securitate in perioada ianuarie 1960-octombrie 1963 mi-a pricinuit o stare de oroare horipilanta fata de metodele de lucru murdare ale Securitatii. Dintr-o data am constatat ca ani de zile am fost plasat sub o lupa uriasa prin care mi se rumareau toate miscarile care caracterizeaza activitatea normala a unui om in societate".

Nu a intrat in politica pentru ca daduse patru note la Secu’

Cu toata ura sa contra regimului, Marius Cirlan ajunge sa lucreze pentru regim. Asta dupa ce terminase facultatea de Medicina Veterinara si lucra la ferma Semtest Iasi. Bovinele de aici s-au imbolnavit de o boala asemanatoare cu SIDA. Desi pare incredibil, boala vitelor a fost motiv de cercetare penala pentru Marius Cirlan.

"Eram medicul insarcinat cu difuzarea materialului seminal in toata Moldova. Semnasem ca bovinele sint sanatoase, dar boala s-a raspindit la toate bovinele din Moldova. Pe atunci se stia ca leucoza bovina se transmite prin sperma, asadar, reiesea ca sint raspunzator intrucit nu le evaluasem cum trebuie", spune Marius Cirlan.

Insa, pentru a-si dovedi nevinovatia, el a rugat citiva cercetatori din tarile de unde se importau boii sa-i furnizeze date legate de cauzele leucozei. Asa a descoperit ca se raspindea prin singe. Presat insa de anchetele procurorilor, Marius Cirlan a acceptat sa dea note informative la Securitate despre activitatile de la Semtest.

"M-am hotarit sa fiu de acord cu propunerea lor din citeva motive. Cel mai important era ca in schimbul acestui serviciu speram sa obtin sprijinul Securitatii fata de amenintarea reprezentata de ancheta procuraturii in leucoza bovina. Am avut iluzia ca nu este vorba de a deveni turnator, ci chiar am crezut ca nu trebuie decit sa anunt Securitatea in cazul producerii unui eveniment grav in Semtest. M-am gindit chiar ca sint un smecher si mi-am spus: Asteptati voi sa va tin la curent cu evenimente grave, avind in vedere ca sigur nu se vor intimpla. Semnez angajament si cu asta ne vom intilni noi peste 1-2 ani", isi motiveaza el decizia de a lucra pentru Securitate.

In patru luni a dat patru note informative, pe care le descrie ca fiind "pozitive". Ii pare rau ca a luat aceasta decizie, insa nu ascunde ca a gresit. I-ar fi placut ca dupa 1990 sa intre in politica, insa, cunoscindu-si trecutul, a preferat sa ramina in umbra. "Toata lumea care a lucrat pentru Securitate zice ca nu a facut nimic rau. Intrebarea mea este: atunci cine a facut daca nu noi?", spune Cirlan. Dupa doi ani, dosarul sau de colaborator a fost clasat. A fost scos din sistem. Insa pata a ramas si l-a afectat chiar si cind a devenit cadru didicatic, in 1993, la Facultatea de Medicina Veterinara din Iasi, specializarea Genetica.

Aceasta performanta a fost, in fapt, un vis devenit realitate. A suferit mult. Ranile regimului, precum permanenta urmarire, nesiguranta locuintei, originea "nesananatoasa", care l-a plasat multa vreme in umbrele unei vieti lipsite de recunoastere, nu il mai macina in prezent. Insa, si-ar dori ca tinerii sa cunoasca regimul parintilor lor si a bunicilor prin prisma acestei istorii dure a familiei sale. Cartea "Destine frinte" s-a nascut din acest imbold.