Caută 
3 MIN
Video
Plecarile masive in strainatate, loc unde romascanii isi pot face un rost in
viata, sint deja de notorietate. Aproape fiecare dintre noi are o ruda sau
macar o cunostinta plecata peste granita. Italia a devenit, in ultimii ani, tara
tuturor posibilitatilor, un paradis catre care romascanii alearga, putini fiind
cei care se mai uita, apoi, in spate.
„Unii fura sau stau degeaba”
O familie din Roman a decis, in urma cu sase ani, sa-si caute norocul intr-o
tara care le oferea un loc de munca si un salariu motivant. Liliana si-a luat
sotul si copilul si a plecat in Italia sa munceasca. Acum, sta cu chirie intr-un
cartier rezidential din apropierea Romei si a reusit sa puna pe picioare o
firma de constructii si restaurari. „Am plecat in Italia, in 1998. Daca vrei sa
muncesti, poti trai acolo bine. Dupa ce platesti cheltuielile cu intretinerea iti
ramin bani de mincare si de iesiri in oras”, spune Liliana. Ea sustine ca,
desi foarte multi romani lucreaza foarte bine si sint corecti, italienii sint inca
reticenti fata de noi. Numarul mare al celor care ne-au facut si continua sa
ne faca de rusine atirna ca o piatra de moara la credibilitatea noastra. „Sint
inca multi romani care fura sau stau degeaba. Nu au scapat de
mentalitatea ca «decit sa muncesc pe bani putini, mai bine nu muncesc»”,
sustine Liliana. Impreuna cu sotul, ea a pus bazele unei firme de constructii
care, desi este la inceput, a obtinut un contract cu „Cineland” – cel mai
mare complex de cinematografe din lume. In firma Lilianei, majoritatea
angajatilor sint romani. „Am facut o preselectie la singe. Am angajat romani
seriosi, care stiu meserie si care sint dispusi sa munceasca. Am vrut, in
acest fel, sa ne ajutam unii pe altii”, mai spune Liliana. Timp de sase ani,
numai dorul de casa i-a mai tinut aproape de Roman. Dupa ce si-au facut
un rost in Italia, i-au adus, in vizita, si pe parinti. „Am vrut sa vada, cu ochii
lor, ca totul e bine. Timp de trei saptamini, le-am aratat imprejurimile si
orasul si le-am dovedit ca, intr-adevar, in Italia se poate munci si trai bine.
Am inteles, dupa aceea, ca au binecuvintat decizia noastra de a pleca din
tara”, mai spune Liliana.
Daniel este coleg cu Cristi Chivu, la AS Roma
Liliana crede ca Italia este una din tarile unde orizonturile sint mult mai
deschise decit in Romania, motiv pentru care a facut tot posibilul sa-l ia pe
Daniel, baiatul lor, in aceasta tara. „Am vrut ca Daniel sa urmeze scoala in
Italia, astfel incit sa se obisnuiasca din timp cu limba si cu oamenii. S-a
acomodat foarte repede si, in toti acesti patru ani de studii, a reusit
performanta de a avea intodeauna calificativul maxim. Pentru el, a fost mai
usor sa se impuna si sa fie acceptat de colegi”, marturiseste Liliana. Notele
bune la invatatura obtinute de Daniel, care, acum, are putin peste zece ani,
au facut ca parintii acestuia sa-i permita sa-si indeplineasca visul: de a
deveni fotbalist. „In primele doua clase, a urmat cursuri de kung-fu. Pentru
ca a invatat foarte mult si a obtinut rezultate foarte bune l-am dat, asa cum
el isi doreste foarte mult, la fotbal. De un an face parte din echipa de fotbal
afiliata clubului AS Roma”, povesteste Liliana. „Coleg” de breasla cu Cristi
Chivu si Francesco Totti, Daniel se poate mindri ca este singurul roman cu
sanse reale de a ajunge, in scurt timp, coechipier cu Totti sau Montella,
preferatii sai. „Intr-o zi, m-am intilnit cu Montella. I-am spus mamei ca
tinarul acela era Montella, dar ea nu m-a crezut. Am mers la el, m-am
prezentat si i-am cerut un autograf. A fost foarte amabil”, povesteste
Daniel, care viseaza sa ajunga un fotbalist de renume. Anul trecut, el a
participat la numeroase competitii pe plan national si, cu modestia unui
romascan, sustine ca fotbalul din Italia este la fel ca in Romania.
In tot acest timp cit au fost plecati, cei trei membri ai familiei nu au uitat
limba romana si chiar si-au pastrat accentul moldovenesc, chiar daca in
Italia vorbesc numai italiana. Poate ca dorul de tara nu le-a permis sa uite
nimic din Romania. In plus, chiar si dupa sase ani petrecuti in Italia, ei
recunosc ca prietenii adevarati au ramas tot cei de acasa, cei care, an de
an, ii asteapta cu vesti noi si cu confirmarea cea mai de pret: ca au reusit
sa-si indeplineasca visul. (Claudia MATEI)
