Ieri tevar, azi administrator de firma in Italia

In fiecare luna, zeci de romascani pleaca in Italia, sperind ca, acolo, sa isi
faca un rost, apoi sa aduca acasa banii necesari unui trai mai bun. Putini
reusesc sa gaseasca de lucru in Italia si mult mai putini au sansa angajarii
pe perioada nedeterminata la o firma din aceasta tara. Unul dintre norocosii
care si-au facut in Italia o a doua casa este Ioan „Giovanni” Cojocaru. Fost
maistru la Petrotub, Ioan a plecat in Italia, in februarie 2002, cu 700 de
dolari in buzunar. Spera ca un prieten de-al sau, stabilit in Roma, sa ii
puna „o pila” la o firma. Nu stia ca patronul firmei respective il va alege ca
mina dreapta in afacere, dupa un an de munca.
„Italia era ca Iadul”
Ioan Cojocaru a plecat de la Petrotub pentru ca in sectorul sau nu se mai
lucra decit rareori si pentru ca salariul sau devenea, pe zi ce trece,
insuficient. „Aveam un salariu de sapte milioane de lei, insa eram obisnuit
cu banii multi, asa ca am decis sa imi incerc sansa la Roma, la o societate
de reparatii si constructii artizanale auto”, incepe povestea lui Giovanni.
Prima zi de munca a fost un soc pentru el: utilajele pe care le folosea nu
semanau nici pe departe cu cele din Romania si, in plus, patronul italian il
punea sa faca doar ce era mai greu, sa vada daca e bun de munca sau de
trimis in somaj. „Prima zi de munca a fost extrem de grea. Nu cunosteam
utilajele, lucram intr-un program asa cum nu avusesem niciodata, iar ritmul
de lucru era dracesc. Incepeam munca la ora opt dimineata si o terminam
la sase seara, dupa ce faceam si curatenie la locul de munca. Dupa prima
saptamina de munca, am picat la pat, de atita oboseala. Era ca in iad:
trebuia sa fac muncile cele mai grele, muncile pe care nici un italian nu
voia sa le faca”, isi aminteste Ioan.
Pina la urma, romascanul s-a obisnuit cu ritmul de lucru, iar la primul
salariu, cind a primit 800 de euro, s-a gindit ca merita sa se chinuie pentru
atita amar de bani. Din a doua luna, salariul sau a inceput sa creasca: 840
de euro, plus citeva zeci de euro pentru orele lucrate simbata, apoi, in
timp, a ajuns sa primeasca, lunar, un salariu mediu pe economie: 920 de
euro. Acum, Ioan este administrator al societatii, mina dreapta a patronului.
Locuinta lui este chiar in sediul societatii, unde doua birouri au fost
transformate in camere ce ar stirni invidia romascanilor. „Cu 920 de euro,
in Italia, poti plati chirie si intretinere pentru locuinta – 250 de euro, mincare
– 250 de euro, iar restul de bani ii poti trimite acasa. Daca esti italian, cei
400 de euro ii dai pe distractie, in week-end sau in concediu”, spune
romascanul.
Viata printre mafioti
Ioan trece printre mafioti zilnic, pe strazile din Roma. Spune ca mafiotii cei
„mici” nu sint ca in filme, dar ca privirea lor rece te indeamna sa te feresti
de ei si sa fugi cit mai departe. „Te privesc de parca ai fi ultimul om de pe
pamint. Sint foarte aroganti, iar privirea lor iti da intotdeauna fiori. Iti ofera
tot felul de tentatii, incercind sa te faca sa ajungi la nivelul de a fura sau a
ucide pentru a-i plati. M-am invatat sa ma feresc de ei, dupa ce unul m-a
ademenit sa cumpar o doza de droguri, cu 40 de euro. Le-am zis, sincer, ca
nu am bani indeajuns de multi ca sa imi permit asa ceva si m-au lasat in
pace. N-am mai avut nici o treaba cu Mafia italiana dupa aceea”, isi
aminteste Ioan Cojocaru.
Viata in Roma este dura pentru cei care vin aici si nu au un loc de munca
asigurat. Sute de romani dorm in boscheti, in locuri parasite, hale
dezafectate, depozite sau intreprinderi demult inchise. „In Roma nu ai ce
sa cauti daca nu ai acte in regula si contract de munca asigurat. 95% dintre
cei care vin aici la noroc ajung sa doarma in boscheti sau in depozite
abandonate. Patronii italieni sint «certati» cu angajarea «la negru», pentru
ca risca o amenda de 50.000 de euro, inchisoare pe sase luni plus
inchiderea intreprinderii”, spune Ioan.
El este unul din cei 5% care se pot considera norocosi: fiul sau urmeaza o
a treia facultate in Elvetia, la numai 26 de ani, iar fiica sa, la 22 de ani,
termina Contabilitatea la Iasi. Baiatul s-a casatorit cu o romanca si se va
stabili in Elevetia, iar fiica are un loc de munca asigurat in Italia, dupa ce va
termina facultatea. „Peste vreo doi ani, sper sa imi aduc sotia si fiica in
Italia si sa ne luam o casa, la Roma. Cred ca o sa ne stabilim acolo, daca
fiica noastra va fi de acord”, spune Ioan, zimbind cu gindul la sarbatorile ce
le va petrece in sinul familiei si la viitorul roz pe care il va oferi Roma unei
familii de romascani simpli, care au curajul sa isi ia soarta in propriile miini. (Alex NISTOR)

Publicitate și alte recomandări video