Meteoritii de la Vama

Dumitru Tomiuc este colectionar de cind se stie. Casa in care locuieste a transformat-o intr-un adevarat muzeu astfel ca, de la intrare, te simti coplesit de valorile care intimpina privirea. Pensionar fiind, el se ocupa zi de zi de ingrijirea colectiilor sale adunate cu greu de-a lungul timpului, fata de care se simte profund atasat, mai ales din punct de vedere spiritual.
Viata lui Dumitru Tomiuc s-a desfasurat, inca de la inceput, intr-un mediu care i-a oferit posibilitatea de a cunoaste valorile, pentru care s-a simtit intotdeauna o atractie deosebita. S-a nascut in 1929, in Bucovina de Nord, in judetul Storojinet. Dupa semnarea, in 1939, a pactului Ribbentrop-Molotov, Bucovina de Nord a cazut sub stapinire ruseasca, iar familia Tomiuc, asemeni multor familii de romani la acea vreme, a luat drumul emigrarii spre patria-mama. Impreuna cu tatal si alti cinci frati, Dumitru Tomiuc a ajuns mai intii in Teleorman, apoi in Bucovina de dincoace de granita, unde a inceput sa-si organizeze viata pe propriile picioare, intemeindu-si o familie in localitatea Vama.
"Am inceput cu filatelia si numismatica"
Pasiunea de a colectiona lucruri de valoare s-a nascut in sufletul sau inca din frageda copilarie, cind s-a dovedit a fi altfel decit ceilalti baieti de virsta lui.
"Cind eram un baietel de vreo 10 ani am simtit nevoia sa adun si eu o <avere> a mea, sa fiu un om adevarat. Si, astfel, am cautat sa am altfel de jucarii decit aveau si isi doreau ceilalti copii. Intr-o zi mi-a venit ideea sa colectionez monede. Cautam bani cu embleme deosebite, cit mai vechi si, mai ales, autentici. Eu mi-am inceput cariera de colectionar cu numismatica si filatelia", isi aminteste Dumitru Tomiuc.
Treptat, pasiunea de a colectiona s-a inradacinat in sufletul sau diversificindu-se, treptat, si in alte domenii inafara de numismatica si filatelie. Atras de tot ceea ce era vechi si deosebit, el a facut nenumarate sacrificii de-a lungul vietii pentru a intra in posesia unor obiecte de valoare, atit din punct de vedere material, cit si spiritual. Privitor la acest fapt, el ne-a spus: "Am tot felul de obiecte, mai noi sau mai vechi, dar toate rare. Nu conteaza daca este vorba de aur sau argint, important este ca lucrul respectiv sa fie autentic. Am multe lucruri care au apartinut cindva unor oameni importanti, si acum sint la mine".
"Farfuriile sint pasiunea mea"
Imediat ce am patruns in universul static reprezentat prin casa colectionarului, ne-au frapat sutele de farfurii insirate pe pereti intr-o ordine fireasca, dupa marime, forma si provenienta.
"Am farfurii de zeci si sute de ani. Le-am achizitionat de la prieteni, rude, vecini si din alte surse mai mult sau mai putin importante. Am farfurii traditionale din toate tarile Europei, ba chiar si de pe alte continente", ne-a spus Dumitru Tomiuc.
Plin de mindrie, el ne-a aratat o farfurie ebraica traditionala, de cult, o farfurie ruseasca inflorata, una de provenienta engleza simbolizind ora ceaiului, farfurii poloneze, unguresti, deosebite unele de celelalte prin armonia culorilor si a semnificatiilor. Pe linga toate aceste portelanuri scumpe si fine adunate de peste hotare, Dumitru Tomiuc pastreaza cu grija farfurii traditionale romanesti, incepind de la ceramica de Cucuteni, Colibaba, pina la cea de astazi. Alaturi de farfurii, completeaza decorul, intr-o ordine fireasca, sute de cani, linguri si linguroaie, vase de stina traditionale, ibrice turcesti, samovare rusesti.
Peretii locuintei colectionarului abunda de tot felul de obiecte speciale. Impresionante sint ceasurile cu pendula, vreo citeva zeci, la care tine intr-un mod aparte. Despre ceasurile sale, ne-a marturisit ca "ele sint primele ceasuri romanesti aparute, cu cadran de lemn inflorat. Le-am adunat de prin tara, cu greu, si toate functioneaza perfect. M-am ocupat de intretinerea lor, asa cum m-am ocupat sa intretin toate aceste obiecte adunate in casa mea".
Ceea ce ne-a atras atentia in mod deosebit este un pocal realizat de un mester popular dintr-un obuz nemtesc, pe care autorul l-a decorat cu motive antropomorfe si zoomorfe, dindu-i viata.
Oriunde ne-am intors, ne-a surprins in mod placut ordinea in care lucrurile erau asezate. Din pacate, lipsa spatiului de expunere nu i-a permis colectionarului sa-si valorifice in mod corespunzator "averea", astfel ca, in colturi de camera si in podul casei zac, in cutii de carton, sute de monede, embleme, carti vechi si alte obiecte de acest gen. "As dori sa pot obtine un spatiu propice expunerii profesionale a colectiilor mele. Astfel, as dori sa fac un muzeu al comunei, care sa poata fi vizitat de toti turistii care trec pe la noi, si de restul oamenilor doritori de frumos", ne-a declarat Dumitru Tomiuc.
Printre altele, la Vama vin meteoritii
Ar fi nedrept sa ignoram macar unul dintre lucrurile care se afla in casa-muzeu din localitatea Vama. Aici nimic nu e intimplator, lucrurile sint reale si valoroase, ordonate si catalogate pe colectii. Totusi, in mod deosebit, ne-a impresionat prezenta a doi meteoriti, printre celelalte lucruri mai "firesti". Meteoritii i-a adunat Dumitru Tomiuc nu se stie de unde sau de la cine, dar prezenta lor ne-a frapat. Cei doi meteoriti sint de culoare neagra, cintaresc destul de mult, iar suprafata lor neteda aminteste de perfectiunea oului de strut. Asezati cu grija pe o placa de marmura alba, cei doi frati spatiali vegheaza incaperea, dind un plus de nefiresc atmosferei de muzeu de antichitati, detasindu-se in mod vizibil de celelalte lucruri existente.
Fotografiile sint o alta pasiune a colectionarului din Vama. Poseda, printre altele, o fotografie originala a imparatului Austro-Ungariei, Franz Josef si o litografie reprezentind acelasi imparat la diferite virste, incepind din 1832 pina in 1900. Alaturi de fotografii, Dumitru Tomiuc pastreaza vechi icoane romanesti lucrate pe lemn si o alta icoana, unica prin stil si compozitie, reprezentind pe Fecioara Maria cu Pruncul, cioplita in piatra, avind dimenisiunile unei cutii de chibrituri. Despre aceasta, el ne-a spus ca "a fost lucrata in Siberia de un prizonier roman deportat acolo dupa luarea Bucovinei de catre rusi". De aceeasi provenienta este si o cruce din bronz lucrata manual, de o deosebita finete artistica si plastica.
Citeva zeci de tablouri inramate caz intr-un colt, din lipsa de spatiu. Sint inramate, pe categorii, decoratii si insigne, fiecare cu istoria ei. "Am decoratii si embleme din toate domeniile. Le-am asezat dupa institutie si evenimentul care le-a generat. Astfel, ele sint din minerit, vinatoare, Crucea Rosie, cosmonautica – inca de la primul zbor in spatiu, film, sport, turism, decoratii din primul si din al doilea razboi mondial pentru diferite merite, navigatie. Una dintre cele mai vechi insigne pe care o am este cea cu <Societatea pensionarilor>, datind din 1891", ne-a declarat Dumitru Tomiuc.
Un sigiliu deosebit, de o reala valoare l-am descoperit in acest muzeu de suflet si arta. Dateaza din 1881, realizat de "Expozitiunea romana", iar reprezentantia simbolizeaza "Rapirea Bucovinei de la Tara-Mama", Bucovina fiind un copil rapit de la sinul mamei sale – Romania – o taranca romanca imbracata in costum traditional popular.
"Am in casa prima palarie romaneasca, prima tablita de lemn pe care scriau elevii la scoala, o cheie de lemn de la primul lacat romanesc – istoria vorbeste prin lucruri"
Pasiunea de colectionar i-a conferit lui Dumitru Tomiuc posibilitatea de a avea simtul valorii foarte dezvoltat. Colectionarul a dat dovada de o vizibila sensibilitate vorbind despre lucrurile sale, iar cind l-am intrebat care este lucrul la care tine cel mai mult, n-a fost in stare sa aleaga. "Eu pe toate le iubesc, pentru ca fiecare lucru vorbeste in aceasta casa si nu pot sa prefer pe unul sau pe altul. Am aici prima palarie romaneasca, prima tablita de lemn pe care scriau elevii la scoala, o cheie de lemn de la primul lacat romanesc – istoria vorbeste prin lucruri".
Fiind secretar in comuna timp de 32 de ani, Dumitru Tomiuc a cunoscut multi oameni, care l-au ajutat in colectionarea obiectelor ce pot fi vazute astazi in casa-muzeu. In cursul anilor, el a organizat expozitii la scoala din comuna, si la Suceava, cu diferite prilejuri. A primit si diploma de "Fruntas in gospodarirea comunei", fiind considerat unul dintre cei mai de vaza oameni din Vama. Ne-a spus ca a fost vizitat de-a lungul timpului de diferiti oameni, cunoscuti si necunoscuti, dornici sal cunoasca si sa-i vada colectiile. Multi i-au oferit importante sume de bani pentru unele obiecte aflate in muzeul sau, dar Dumitru Tomiuc a refuzat cu desavirsire sa instraineze macar cel mai mic lucru.
"Cu greu le-am adunat, am renuntat la multe bucurii in viata, pentru ca sufletul meu sa primeasca izvorul artei. Eu singur am cautat sa pretuiesc viata si istoria, aduncind-o in casa mea. Din pacate, lipsa spatiului si dezinteresul celorlalti nu-mi permit sa-mi valorific aceste colectii, dar imi doresc sa fiu ajutat la ridicarea unui muzeu al comunei, care sa poata vizitat de catre mai multi oameni, sa se bucure si ei de munca mea de o viata". (Adina TIBU)

Publicitate și alte recomandări video