Un gest remarcabil

Cei mai multi dintre copiii din centrele de plasament au fost lipsiti de dragostea si grija unei familii pe care poate nici n-au cunoscut-o. Daca intrebi un copil din centru ce-si doreste cel mai mult de la viata cel mai sigur raspuns este "o familie". O parte din copiii ingrijiti de Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Iasi au insa sansa sa experimenteze viata intr-o familie normala. Prin intermediul unui program lansat in urma cu citiva ani, familii din Iasi au posibilitatea sa ia acasa pentru citeva zile, de obicei in vacanta sau de sarbatori, copii pentru care centrul de plasament este "acasa", iar personalul care lucreaza aici e "familie". Astfel de familii se numesc "familii de sprijin" si din pacate sint destul de putine, mai ales pentru ca gestul lor nu este deloc remunerat. Reporterii "Ziarului de Iasi" au vorbit cu o astfel de familie si lanseaza prin intermediul acestui articol o provocare pentru cei care ar avea posibilitatea sa intinda o mina de ajutor unor copii care n-au avut parte de prea mult noroc in viata.

Minodora Scutelnicu, sefa Centrului de Plasament Tatarasi

Narcis are 12 ani si mai bine de jumatate din viata si-a petrecut-o in Centrul de Plasament Tatarasi. Aici a ajuns in ianuarie 2004 impreuna cu sora lui, Daiana, mai mare decit el cu un an. Cei doi copii n-au avut sansa sa se bucure de o familie normala, care sa-i iubeasca si sa aiba grija de ei. Narcis si Daiana s-au nascut dintr-o relatie de concubinaj a parintilor. In anul 2000 insa mama celor doi copii a parasit casa in care locuiau din localitatea Motca si nu s-a mai interesat vreodata de cei mici. Copiii au ramas astfel in grija tatalui si a bunicii din partea acestuia in momentul in care aveau doi si respectiv trei ani. „In grija" acestora este mult spus inca. O ancheta sociala facuta la sfirsitului anului 2003 a aratat conditiile groaznice in care traiau cei patru membri ai familiei. "Minorii erau neglijati si locuiau cu tatal si bunica lor intr-o casa darapanata cu o singura camera si in conditii improprii. Geamurile erau crapate, iar soba care era facuta din lut era stricata, astfel ca tot fumul iesea in camera. Cele doua paturi mici de acolo nici nu aveau lenjerie, iar camera nu avea dusumea, pe jos era pamint denivelat. Din discutiile cu vecinii a reiesit apoi ca cei doi minori primeau mincare de la acestia, nu de la familia lor. Asistenta sociala din sat s-a autosesizat si in urma anchetei, in ianuarie 2004 cei doi copii au fost adusi in centru", a declarat Minodora Scutelnicu, sefa Centrului de Plasament Tatarasi. La data respectiva tatal copiilor avea 42 de ani si era un mare consumator de bauturi alcoolice. Nu si-a mai vazut copiii din momentul in care acestia au ajuns la Iasi pentru ca nu i-a vizitat niciodata. Sansa lui Narcis de a "experimenta" viata in familie a aparut anul trecut, cind a cunoscut o familie de sprijin.

"Narcis nu fusese luat de nimeni"

„Sintem crestini si prin natura noastra vrem sa facem bine", spune Adrian Plamada, un iesean de 32 de ani care, impreuna cu sotia sa, a venit in centrul de plasament si l-a luat pe Narcis acasa pentru a-i da sentimentul de familie. Cei doi soti, el pastor evanghelic si ea profesoara de religie, sint casatoriti de aproape 12 ani si au impreuna trei copii, un baiat de opt ani si doua fetite de cinci si doi ani. S-au cunoscut in momentul in care ea a venit din Franta intr-o vizita la o biserica din Iasi, iar Adrian era traducatorul pentru grupul din care facea ea parte. De altfel, duminica vor sarbatori cea de-a 12-a aniversare a nuntii lor. Chiar daca au copiii lor naturali, cei doi s-au gindit destul de serios sa adopte un copil. "De mult timp vrem sa adoptam un copil, insa procedura este destul de greoaie, mai ales ca sotia mea este cetatean francez, iar adoptiile internationale nu se aproba. Am vazut ca foarte multi copii au nevoie de o familie si am vrea sa ajutam atit cit putem", a povestit tinarul pastor. Familia s-a dus in centrul de plasament anul trecut si aici o asistenta sociala le-a facut cunostinta cu Narcis. Au decis sa fie familia lui de sprijin pentru ca "Narcis nu fusese luat de nimeni". "A fost la noi de sarbatoarea Craciunului, apoi cea a Pastelui. Nu a avut deloc importanta orientarea religioasa a copilului, nu ne cramponam de asa ceva. Il iubim foarte mult pe Narcis", a mai adaugat barbatul. Cei doi soti au continuat sa mentina legatura cu Narcis si in restul anului, l-au mai vizitat in centru, s-au interesat cum ii merge la scoala si cum se descurca in viata de zi cu zi. De altfel, Narcis s-a inteles foarte bine si cu cei trei copii naturali ai familiei de sprijin, iar in una din vizite a venit si sora lui, Daiana. Familia Plamada nu primeste absolut nici un ban pentru ceea ce face, totul este pe baza de voluntariat si pe cheltuiala lor. "Iubim foarte mult oamenii si de asta facem ceea ce facem. Speram sa-i «molipsim» si pe altii", a mai completat pastorul.

Proiectul familiilor de sprijin a inceput acum sase ani

Sute de copii din centrele de plasament nu stiu ce inseamna sa ai o familie si sa te bucuri de dragostea parintilor. Din pacate insa, faptul ca nu sint platiti pentru asta ii determina pe multi sa nu faca parte din familiile de sprijin. Proiectul familiilor de sprijin a aparut in urma cu citiva ani la initiativa unei directoare de centru de plasament. "Prin 2004 ne-am gindit noi la asta. Atunci am incercat sa identificam in comunitate familii care sa poata lua copiii acasa de sarbatori. Am colaborat cu mai multe fundatii in acest sens si am mediatizat proiectul cit am putut de mult. Cam sapte-opt familii au raspuns pozitiv atunci la chemarea noastra. S-au mai imputinat de-a lungul timpului, au plecat unii, au venit altii. In vremurile astea de criza e greu sa faci gesturi neremunerate", a mai spus sefa centrului in care stau Narcis si Daiana. De altfel, si fetita de 13 ani mai era vizitata de o doamna. Din pacate insa, femeia a fost determinata de lipsa banilor sa se mute la tara si acum vine destul de rar sa o vada pe fata.

Viata in familia de sprijin ii ajuta pe copiii orfani sa relationeze mai bine

Cei care vor sa devina familii de sprijin pentru copii din centrele de plasament trebuie sa faca o cerere in acest sens la Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Iasi. Pe baza acelei cereri se face o ancheta sociala si cei doi soti sint supusi unui test psihologic. Dau apoi o declaratie pe proprie raspundere ca vor ingriji copilul cit timp este la ei acasa si apoi sint trecuti intr-un caiet de invoire cu toate datele personale. "Una e sa mergi in vacanta cu prietenii si alta e sa mergi cu familia si multi copii isi doresc o familie. La cei care au mers in familii de sprijin se vede o schimbare in comportament, viata in comunitate ii obliga sa relationeze mai bine. Intra pe usa unui bloc, nu pe poarta unei institutii. Macar pentru o perioada scurta de timp vad cum arata o familie intr-o atmosfera buna, spre deosebire de familia naturala, unde de cele mai multe ori au vazut doar batai, abuzuri, alcool. Familia de sprijin devine un model pentru ei si poate vor face la fel cind isi vor intemeia propria familie", a mai completat Minodora Scutelnicu.

In momentul de fata in toate centrele de plasament din Iasi exista 1.638 de copii si doar foarte putini dintre ei mai pastreaza legatura cu familiile naturale.