Batalie pentru aurul negru irakian

S-ar putea spune ca actuala criza din Irak este o criza politica cu puternice fundamente economice. Incontestabil, resursele de petrol ale Irakului – 115 miliarde barili (1 baril#159 litri) – care il situeaza pe locul II in lume dupa Arabia Saudita sint atragatoare pentru oricine si mai ales pentru SUA, care se confrunta in prezent cu unul dintre cele mai scazute niveluri al rezervelor de petrol din perioada moderna. Americanii, care nu pot beneficia de petrolul irakian din cauza interdictiei puse de regimul de la Bagdad, ar dori aiba acces direct la cimpurile petrolifere si sa sporeasca productia de petrol irakiana. Embargoul la care este supus in prezent Irakul nu ii permite sa extraga decit 2,4 milioane de barili pe zi, cu 1,1 milioane de barili mai putin decit in 1990, inainte de invadarea Kuweitului.
Cine scoate acum bani din petrolul lui Saddam?
Statele Unite afirma ca regimul lui Saddam Hussein reprezinta un pericol pentru stabilitatea lumii tocmai datorita sursei de bogatie reprezentata de petrol, bani pe care regimul irakian ii foloseste nu in scopuri pasnice, ci pentru a se inarma cu un impresionant arsenal de arme de distrugere in masa. Conform aprecierilor secretarului de Stat american, Colin Powell, veniturile guvernului irakian din exploatarea cimpurilor petrolifere ajung la 22 miliarde de dolari.
Casa Alba nu are deocamdata incheiat vreun contract cu administratia irakiana in industria petroliera, iar contestatarii pozitiei SUA fata de Irak afirma ca tocmai aceasta ar fi miza unui viitor conflict. Printre acesti contestatari, Rusia, Franta si China sint state care intretin relatii economice extrem de profitabile cu regimul de la Bagdad. In 1997, compania rusa Lukoil a incheiat cu guvernul irakian un contract in valoare de 4 miliarde de dolari, pentru exploatarea cimpului petrolier de West Qurna. Francezii de la Total Fina Elf au, conform estimarilor lui Richard Perle, influent consilier al Pentagonului, un contract de 40-60 de miliarde de dolari. La fel, contracte asemanatoare, desi cu un profit mai mic, au si chinezii de la China National Petroleum. In urma unui razboi, aceste contracte ar fi, in cel mai bun caz, renegociate dupa cum au declarat reprezentantii opozitiei irakiene din exil, daca nu chiar anulate. Astfel, opozitia celor trei state sus-citate fata de o interventie militara americano-britanica in Irak este mult mai usor de inteles.
Analistii economici afirma ca legaturile cu al-Qaida pe care le-ar intretine regimul lui Saddam sint dublate si de o masura economica cu un pronuntat caracter politic pe care a luat-o regimul de la Bagdad in urma cu un an si jumatate. Irakul a schimbat atunci moneda de referinta utilizata in raporturile sale economice din cadrul programului ONU "petrol contra hrana", singura modalitate prin care Bagdadului ii este permis sa exporte petrol. Dolarul a fost inlocuit astfel cu euro, o moneda pe atunci nu la fel de solida ca astazi, insa masura s-a dovedit extrem de profitabila pe termen mediu. Irakul a cistigat astfel citeva miliarde bune de dolari, in jur de 13, datorita aprecierii euro in raport cu moneda americana, iar SUA se tem ca, daca exemplul va fi urmat de celelalte state arabe exportatoare de petrol, moneda americana s-ar deprecia si mai mult, tragind dupa ea intreaga economie americana.
Ce vrea Washingtonul?
Orientul Mijlociu detine 65% din rezervele mondiale de petrol, iar SUA este cel mai mare consumator de petrol, cu aproximativ 30% din productia globala. Administratia americana este in acest moment divizata cu privire la soarta petrolului irakian dupa un eventual conflict. Pe de o parte, Pentagonul se pronunta pentru o privatizare in corpore a industriei petroliere irakiene, proces in urma caruia companiile americane si britanice ar avea un cuvint greu de spus. De cealalta parte, Departamentul de Stat, mai moderat, propune pastrarea controlului guvernului irakian asupra gestionarii rezervelor de petrol. Administratia americana este prin reprezentantii sai cei mai inalti foarte apropiata de afacerile cu petrol. Rind pe rind si presedintele George W. Bush si vicepresedintele Dick Cheney au fost in conducere unor companii de profil, inainte de a ajunge in aceste functii.
Desi perspectiva preluarii controlului de catre SUA a rezervelor de petrol irakian apare din ce in ce mai clara, Casa Alba isi concentreaza atentia in luarile de pozitie mai mult asupra regimului politic al lui Saddam Hussein. Analistii americani afirma ca, daca ar fi fost interesate de preluarea controlului asupra petrolului irakian, Statele Unite ar fi facut asta inca de la razboiul din Golf din 1991. Dupa 11 septembrie 2001, Casa Alba a trecut la ofensiva impotriva tuturor regimurilor considerate a fi teroriste sau ca avind legaturi cu organizatiile teroriste, iar Irakul era printre cele trei state nominalizate pe "axa raului" descrisa de George W. Bush in discursul despre starea natiunii din ianuarie 2002.
(Mihai MITRICA)