Atena Simionescu – parcursuri grafice

Pentru Atena-Elena Simionescu, actualul rector al Universitatii de Arte iesene, anii din urma au fost ocazia unor confirmari si reconfirmari importante, atat in ordinea responsabilitatilor profesorale, cat si in cea a infatisarilor publice – dense si consistente. Pret de aproape doua decenii, seriozitatea, discretia si echilibrul au recomandat-o in mai toate imprejurarile – la catedra, in atelier sau in etalarile artistice. Poate de aceea nu au ocolit-o nici recunoasterile institutionale, nici reverentele critice, deopotriva justificate. O retrospectiva a „traseelor grafice" parcurse pana acum si-a gasit „locul" de curand, in spatioasa galerie a Facultatii de Medicina Veterinara din dealul Copoului.

Daca expozitiile de traseu ilustreaza „la cald" stadiile evolutive ale unui artist, focalizand prioritar asupra intereselor sale de moment, cele retrospective au avantajul unei „prize" receptive de ansamblu. Intr-un atare context, selectia restitutiva propusa de autor ofera publicului cea mai buna perspectiva – sincronica si diacronica – asupra intregii experiente. Care sunt, asadar, „evidentele" sintezei realizate in chiar proiectul evocat?

Formata in atmosfera universitara clujeana a anilor ’80, Atena Simionescu nu se putea eschiva background-ului cultural intretinut la acea vreme de structuralismul francez, cel care inflama buna parte a productiilor literare, filosofice si artistice de la noi. Totul este semn, totul poate fi articulat in felul unui text sau integrat acelor practici discursive intemeiate nu pe constructia de sensuri si semnificatii precise, ci pe capriciul „diseminarilor" aleatorii.  O retorica a scriiturii in felul celei exersate de Roland Barthes, bunaoara, este sustrasa monopolului narativitatii de factura literara, putandu-se adapta registrelor expresive colaterale.

Si artistii vizuali se repliaza; convertesc textul in imagine, investindu-l cu pretentii „operale" sau artistice. Conteaza nu atat intelesul semnelor configurate, cat estetica „deconstructiei" practicate ori sugestiile plurivoce ale acesteia. Ethos-ul ambiguitatii, distorsiunile si deformarile studiate incurajeaza inventarea de vocabulare alternative, in care orice poate semnifica sau poate fi interpretat. „Trans-textualismul" lui Gérard Genette, teoriile acestuia legate de imanenta si transcendenta operei de arta (vizate in teza filosofica de doctorat a artistei), dar si conceptul „operei deschise" al lui Umberto Eco par sa jaloneze fundalul speculativ pe care sunt cladite principalele motive artistice sau optiunile tematice de prim-plan.

Spirit calofil si meticulos, Atena Simionescu „deseneaza" litere si cuvinte, recicleaza designul manuscriselor stravechi, straduindu-se a le imita vechimea, pateaza suprafete imaculate, geometrizeaza liniile sau le abstractizeaza, confectioneaza mesaje indescifrabile sau compune scrisori unor destinatari anonimi. Ca si in ciclul anterior, al Amprentelor, artista readuce in atentie ritmurile si armoniile vegetale. Ierbarele, frunzele ferigilor exced relevanta florilor sau a structurilor arborescente; ele se transforma in limbaj, „vorbind" in felul oamenilor si al cuvintelor. Nu exista detalii indiferente; fiecare element al creatiunii „spune" ceva sau participa la simfonia tacuta a formelor – vii sau moarte, reale sau imaginare. De aici si „deschiderea" fara margini a lecturilor posibile, dar si a disponibilitatilor auctoriale.

Atelierul de gravura al artistei este aidoma unui santier; formele se obtin anevoios, prin uzul simultan al matritelor, uneltelor si materialelor sofisticate (dalti, cutite, creioane, cerneluri, prese tipografice, placi incizate, imprimeuri, sabloane, mulaje). Sub aspectul compozitiei, inserturile si variatiunile cromatice (rar intalnite in acest gen de lucrari) creeaza efecte vizuale spectaculoase, scutind privitorul de rutina previzibilului sau a monotoniei.

Unele din lucrari au un dinamism aparte, amplificat prin chiar propria indeterminare formala. In Puterea mintii, Jocurile memoriei, Conexiuni, Memoria apelor accentele sunt, evident, introspective; esti invitat sa navighezi fara busola pe canalele ramificate ale mintii, sa te pierzi in „zarea interioara" a memoriei, ori sa te disloci voluntar in nocturna lumilor posibile.

Miza „traseelor grafice" reconstituite de Atena Simionescu este, asadar, tripla: antropologica, epistemologica si estetica. Cele cateva zeci de tablouri spun „povesti" despre om, despre cum anume s-ar putea imbogati pe sine, progresand pe linia cunoasterii, imaginatiei si frumosului. Si de aceasta data, artista isi atesta ascendentul valoric, dovedind cu prisosinta ca isi merita un loc distinct  in elita graficienilor de astazi.  

Publicitate și alte recomandări video