Criza autoritatii

Toti cei preocupati de analiza vietii sociale sint de acord: autoritatea e in criza! Institutiile statului, comunitatile, scoala, familia, oamenii politici, o parte dintre profesionisti, sectoare intregi din viata sociala nu mai au prestigiu, nu-si pot exercita autoritatea ce le este conferita prin legi sau cutume. Autoritatea de tip parental, inventata de societatile traditionale, a fost abandonata, noile forme de autoritate, promovate de democratii, sint inca fragile, nu au avut timp sa se impuna si sa se consolideze. Sint prea sofisticate, cer actorilor sociali un oarecare nivel de cultura si de educatie, au mecanisme greoaie de functionare. Tranzitia (iarassi tranzitia!) de la traditional la modern n-a nascut inca nimic viabil, plutim intr-o continua cautare. O imprastiere si fragmentare a motivatiei si vointei colective, o irosire a cognitiilor sociale constructive; postmodernitate fara efecte practice, doar abrupta si gratuita. Iar tentatia intoarcerii la profeti sau parinti providentiali, la lideri charismatici, cu mecanismele lor simple si eficace de a crea sentimente de dependenta si solidarizare, pare sa fie din ce in ce mai mare.

Titlul acestei tablete nu spune nimic nou, subiectul este atit de comun, incit nu mai emotioneaza pe nimeni. Tot ce am spus mai sus poate fi considerat un exercitiu jurnalistic sau un mijloc tehnic de persuasiune, pentru a pregati terenul implementarii unui model nou (filosofic, politic, psihologic) de autoritate. De fapt, e marea problema a societatii actuale, care si-a pierdut reperele, care nu mai are criterii, care nu mai stie sa functioneze. Liderii politici sint luati in deridere si nu pot cistiga decit prin coruperea naivilor, vocile comunitatii sint timide sau lipsesc cu desavirsire, institutiile sint doar masini de muls avantaje si nimeni n-are incredere in ele, profesorii nu au autoritatea competentei si se tem adesea sa mai intre in salile de clasa sau in amfiteatre, aproape nimic nu mai merge. Dar autoritatea cartii, m-a intrebat cineva? Am citit statistici despre cititorii de literaratura buna, stiinte sociale, poezie. Cifre derizorii – nici intelectualii, adica cei ce au ca profesiune "munca cu intelectul", nu citesc. Nu mai simt nevoia ragazului pentru delectare si meditatie. In fiecare zi, in jurnale sau la televiziuni, acelasi lamento: societatea si-a pierdut sensul, violentele, incivilitatea, comportamentele delictuoase transgreseaza viata noastra, ne invadeaza, pun ideea de umanitate in pericol. Cind auzi ca cineva care a circulat cu peste 250 km la ora si-a pastrat permisul, ca interlopii sint considerati in unele locuri modele sociale, ca sustragerea unui politician din fata legii este o performanta politica, realizezi dimensiunea violului. O cultura a violentei a cuprins societatea, din margini pina in centru, nu te poti impune decit prin pumn, invectiva, defaimarea sau chiar umilirea celuilalt, injuratura lata, gestul obscen. I-am povestit recent unei doamne de la Televiziunea Romana, venita la Iasi sa faca un film despre Vanda Condurache, cum mi-a fost scuipata masina, pe partea in care sedea sotia mea, de un automobilist grabit si nervos pentru ca nu m-am ferit din calea lui, pe soseaua de intrare in Iasi, unde viteza legala este de 60 km/h. Stiti ce mi-a spus doamna Sanda Visan, cunoscut producator TV? Vi s-a intimplat doar o data, de aceea sinteti atit de tulburat. La Bucuresti acesta este un comportament "normal". Cui sa reclami oare o asemenea infractiune? Cine-i opreste pe vitezomanii-grobieni, pe frustratii care se plimba prin sate cu ATV-uri si se cred cuceritori? Autoritatile care ar trebui sa vegheze democratia si civilitatea legitimeaza acum functionarea infractionalitatii. Ai impresia ca respectul pentru autoritate desemneaza un handicap mental. S-au inversat raporturile! Legea sau norma care responsabilizeaza? Ce-i asta? Hotarit lucru, democratia e in pana!

Autoritatea si democratia – ce contradictie in societatea de astazi! De ce se exclud, oare? De ce nu pot dialoga? Cind cele doua concepte si filosofii de viata ar trebui sa se conjuge. Prima, pentru a fundamenta ordinea si ierarhia cognitiva si morala, a doua pentru a garanta suveranitatea spiritului. De ce exclude ideea de autoritate societatea de astazi? Pentru ca autoritatea impune recunoasterea diferentelor de valoare, inegalitatile dotarii si moralitatii. Si cere un efort de a obtine recunoastere prin argumentare, justificare, discutie publica, contract, consens, parteneriat, negociere, cooperare. Nu prin impunere arbirara. Dar de ce si democratia? Pentru ca, in primul rind, ar trebui sa se recunoasca legitimitatea rationalitatii si a dezbaterii in spatiul public. Iar in dezbateri, partenerii ar trebui sa ignore diferentele de status. Pentru omul public, dar si pentru potentatul local, marunt, nu numai ca e imposibil sa-si imagineze mariajul dintre autoritate si democratie, dar e dificil de suportat si ideea de autoritate naturala si democratie egalitara. Cine e capabil sa recunoasca sincer ca a urcat scara sociala, a dobindit avere sau putere prin siluirea acestor valori? Cine vrea sa fie aratat cu degetul, ca un violator? Procesul de instaurare a puterii altfel decit prin autoritatea competentei si dezbaterea constructiva contine in insasi substanta sa un viol al valorilor fundamentale.

Decaderea autoritatii institutionale nu exclude insa, ba chiar inlesneste aparitia unor insule de autoritarism, a cancerului dogmatic care propulseaza in pozitii cheie indivizi ce nu se pot impune decit prin forta. Sistemele totalitare nasc adesea ceea ce Adorno a numit "personalitatea autoritara", individul ce privilegiaza, in interactiunile cu ceilalti, competitia, conflictul, stereotipurile, impunerea puterii si supunerea, totul nascind ostilitatea generalizata fata de ideile alternative. O rigiditate mentala, un etnocentrism care arunca in derizoriu sistemele sociale complexe, o simplificare si o formalizare care prefigureaza armonia prestabilita, adica sistemul dirijat. Acesta nu se poate fabrica decit de catre "specialisti", in creuzete sociale bine balizate, nu tisnesc decit din ideologii atotstapinitoare. Decaderea autoritatii naste autoritarism!

Publicitate și alte recomandări video