Cu ginduri si imagini…

Traim intr-o lume care se roteste cu o viteza nebuna ce tinde sa ne aduca la acelasi numitor. Poate ca, spre final, omenirea in ansamblul ei trebuie sa devina o masa uniforma de molecule sau atomi, care la anumiti stimuli sa reactioneze in acelasi fel. Oare globalizarea si uniformizarea vor transforma societatea umana intr-un musuroi de furnici, intr-o colonie uriasa de termite carnivore, impartite genetic pe caste, unde ordinea muncii si a organizarii sociale vor fi stabilite in laborator? Trebuie sa ne speriem, oare, de o astfel de perspectiva „escatologica”?
Cutia Pandorei a fost deschisa si dinauntrul ei s-au revarsat peste lume si binele si raul, tinute atita vreme in friu de morala si religie. Acum binele si raul sint amestecate. Iadul si raiul sint in fiecare atom. In fiecare particula a materiei.
Cred ca se pune totusi prea mult accent pe sex. Nici animalul, nici omul nu se poate reduce la acest instinc. Poate ca mai avem si altceva de spus, decit sa batem apa in piua, folosind imagini si expresii cit mai socane, dar care au devenit deja comune, despre modul cum ne imperechem. Eu cred ca avem nevoie si de o anumita intimitate. De un anumit mister ce planeaza asupra creatiei si procreatiei. Si, bineinteles, si asupra literaturii si culturii. Nu ne putem dezgoli de tot. Chiar si streap-tease-ul, pentru a fi atractiv, are nevoie de regie si, bineinteles, de accesorii.
Cred ca omul nu se poate cunoaste pe sine insusi cladindu-si existenta in jurul unui singur instinct: cel sexual. E absurd. Sa ne gindim numai la mentalul colectiv. Ce mutatii se produc acolo. Daca vom fi obsedati cu totii numai de sex sau de lucruri strict materiale, inconstientul colectiv se va incarca doar cu imagini si ginduri de acest fel. De acolo ne vin mesajele, ideile. Ele plutesc in aerul epocii. Platon a scris splendidele sale dialoguri intr-un timp in care lumea era preocupata de idee. De spirit. El a fost doar un simplu instrument de redare. In lumea moderna, incostientul colectiv e plin de tot felul de noxe. Firele din care ne tragem substanta lirica sau epica sint intrerupte. Filoanele au fost epuizate. E mult steril acum in aceasta roca. Multa magma. Multe bruiaje. Mult zgomot. Multa violenta. Multa crima.
Omul s-a obisnuit sa primeasca informatia, inclusiv povestea, gata preparate si mai cu seama frumos infasurate intr-un ambalaj stralucitor. Multi se multumesc cu tot ce le ofera televiziunea sau computerul. Creierul lor refuza sa digere cuvintele, aceasta fiindca ele sint mai greu de digerat. Cuvintele presupun concentrare, analiza, sinteza; procesul gindirii e accesat de cuvint. Cind ti se ofera, insa, imaginea pe tava, renunti sa mai gindesti cu propriul tau creier. E foarte comod sa nu gindesti, ci sa preiei doar ceea ce-ti ofera altul. Televiziunea lucreaza cu automatisme, cu reflexe dobindite. In fata ei esti la fel de dezarmat ca si ciinele lui Pavlov, care incepea sa saliveze la simplul zdranganit de farfurii. Creierul omului modern saliveaza la imagini. Si nu la orice fel de imagini, ci la imagini care ii manipuleaza constiinta. La cele care ii anihileaza personalitatea. Cineva spunea: „Imaginea este cea mai mare afacere a secolului XX. Si cel mai mare flagel al lui…”. Imaginea se cumpara si se vinde. Ea se imprima nu numai pe retina, ci si in subconstient. Omul modern este prizonierul ei. Imaginea ii ofera realitatea in stare de conserva. Hranindu-si spiritul cu ea, el nu-si mai apartine siesi. Si devine totuna cu marea masa. Imaginea a nascut un monstru: televiziunea. Referindu-se la impactul nociv pe care-l are micul ecran asupra spiritului, actorul Ion Sapdaru, care, de altfel, lucreaza cu imaginea, manipulind-o si fiind manipulat de ea, spunea: „La mine in casa intra in fiecare zi zeci de mii de neinvitati. Politicieni ca Becali, intra Garcea, intra actori, fotbalisti, boxeri, politicieni de prima mina si de mina a saptea, betivi, curvari, natafleti, intra oameni, animale, riuri si munti, nori, cutremure, incendii, atentate, violatori, lesbiene, homoxexuali, si rar, foarte rar, printre tot felul de zgomote, aud citeodata ciripind si o pasare… Zi de zi, seara de seara, ma lupt cu acesti dusmani ce-mi asalteaza casa si reusesc sa mai stopez cite ceva din invazia asta. Ce se va intimpal insa cu fiul meu? Ce se va intimpla cu copiii nostri? Ce se va intimpla cu toata aceasta lume supusa unui continuu bombardament informational?”. Si ce se va intimpla cu cuvintul scris? Va disparea ingropat in avalansa aceasta de imagini ce se prabusesc intr-o tromba continua peste lume? Va deveni un simplu accesoriu al ei?