Cu hermeneutica prin cel de-al doilea tur

Doua lucruri m-au mirat, ca sa zic asa, in ultimul timp: Calinescu si John McCain, senator american, contracandidat al lui Barack Obama la prezidentialele din 2008. Nu rideti: asocierea nu e atit de hazardata precum pare. Daca ma scrutez bine, vine dintr-o mult prea lunga vechime in mediul de pe-aici. Cind stai un numar de ani, suficient de multi ca sa concresti pina si cu aberatiile (care, altfel, te-ar izbi, cum li se si intimpla de regula strainilor), tot ceea ce, la un moment dat, vexeaza logica peisajului nu se poate sa nu-ti sara in ochi. E ca si cum ai lua o palma in plina siesta. Inertiile domestice au avantajul lor, usor paradoxal: potenteaza vigilenta. Bunica, pe care n-am vazut-o iesind decit de vreo doua ori din curte si care, saraca, nici carte nu stia, remarca pe data orice schimbare de decor, cit de inaparenta. Traia, daca pot spune, intr-o autarhie deplina (n-a facut, ce straniu, pasiune pentru tacla si circota, ca alte femei din sat); in schimb, isi cunostea "fieful" cam asa cum ajunge sa-si cunoasca materia un geometru, de pilda.

Cazul meu e din categoria asta, oarecum. Dupa aproape un an de sedere printre muscali (si cu ceva experiente dramatice datind inca din epoca "podurilor de flori", in reminiscenta), normal ca nu te astepti la ceea ce prin protocoale se cheama deschidere, dialog, toleranta, multiculturalitate. Pe aiurea, poate, desi imi vine greu sa cred, fiindca natura umana, fundamental (la nivelul unor invariante instinctuale, daca termenul nu-i de tot obscur), este imuabila. "Iubirea de aproapele" e un construct in disperare de cauza, o lesa pentru animozitatea asa-zicind originara. As putea sa trag de fir si sa spun ca dragostea e mai curind un sentiment artificial, elaborat in beneficiul ingineriilor sociale, pe cind ura… Iata un produs suta la suta genuin!  N-o poti mima, nu o incerci decit pe bune.

Dar sa nu ma abat. Spuneam ca lunga practica a cotidianului te absolva de iluzii si iti arata reteaua de principii – citeodata absolut rigida! – sub noianul de lucruri in miscare. Este cam orwellian, dar este comod: dispare marja de imprevizibil, elementul (de multe ori agasant) de surpriza si, cind cursa e lunga, operezi cu scheme, scurtind din timp. Oriunde in alta parte, la Bucuresti, de pilda, la Iasi, chiar la Chisinau, nu cred ca mi-ar fi atras atentia cumva. Aici insa, pe un fundal din "Trud", "Komsomolskaia pravda", "Kommersant", "Novoie vremea" (plus un potop de bulevardiere moscovite!), Enigma Otiliei  mi s-a parut o aparitie cum nu se poate mai bizara. Un bolid intergalactic in parcare nu m-ar fi impresionat mai mult. Chioscara a trebuit sa ma intrebe de doua ori pina sa inteleaga ce vreau. "Ah! ato!…" si mi-a intins volumul ca pe un blid. Nu-i bai, mi-am zis: se poate inghiti aerul acesta condescendent, pentru ca in contrapondere te alegi dintr-o data cu un sentiment vast, tonic.

Cred ca nu ma intelegeti. Nu ajunge o escapada, o vizita de documentare sau chiar mai multe. Conditia ar fi sa te nasti aici si, in timp, sa concresti bine cu "schemele" de care vorbeam, adica sa te resemnezi intru… o sa zic abscons, ca sa nu priceapa McCain: alogeneticul din preajma, pentru a te bucura ca un copil de revederea lui Calinescu…

Cu domnul senator, asijderea. Rangul e prea mare, iar momentul (sintem in 12 mai, plina ebulitie a celui de-al doilea tur, in capitala mai cu seama) e mult prea sensibil pentru a nu intra la banuiala unei mize ceva mai "lucrative" decit intilnirea anuntata cu grupul de tineri, cu Lupu si Filat. Ca si vizitei din martie a lui Joe Biden, si acesteia i se sconteaza – hai sa nu mai umblam cu eufemisme! – un efect de legitimare. Cineva isi va fi facut grozava socoteala ca rupe negresit gura tirgului, daca mai compare o data pe linga un inalt oficial transoceanic… E in calculul acesta un spirit atit de pueril, incit si casnicele s-ar junghia a ride. Iti face impresia ca am avea de-a face cu niste pusti, care si-au adus la scoala fratii mai mari pentru a-i "epata" pe prigonitori…

Sigur ca trebuie vazut ce va relata a doua zi presa. Insa trierea amanuntelor se cade facuta – de asta nu ma indoiesc – cu ustensile de hermeneut, fiindca par a spune mereu altceva decit afirma…