Cum se da bacaloriatu’

Luni a inceput, cu surle si trimbite, bacalaureatul. Peste vreo 2 saptamini, copii si, mai ales, parinti se vor conforma traditiei caragialene si vor rasufla usurati, dar si mindri nevoie mare: "Am dat si bacaloriatu’ asta!". Miza acestui hop este, din pacate, mult mai mare decit merita; este momentul care, celor mai multi, le deschide sau, mai rar, le inchide portile. De rezultatul la bac depinde facultatea pe care o vor urma cei mai multi (e aproape de neconceput pentru orice om respectabil ca odrasla, fie ca are sau nu o chemare, sa nu faca o facultate, cita vreme totul depinde de plata anuala a unei taxe).

Pentru un neamt, importanta acestui "examen de maturitate" (cum era numit pe vremuri) ar impune o seriozitate si o corectitudine absolute. Cred ca nu mai e insa nevoie sa va amintesc ca Romania nu e locuita de nemti. Prin urmare, cind vine timpul ca bietul copil sa faca fata probelor de la sfirsitul liceului, orice genitore cumsecade intra in priza si face tot ce se poate ca intreaga poveste sa se termine cu bine. Adica sa fie toata lumea multumita, de la candidat la parinte si, bineinteles, la profesorul examinator. Rezultatul acestei griji firesti este un sir de compromisuri. Ai ajuns cumva intr-o comisie de evaluare? Incepe sa sune telefonul, se negociaza, se fac propuneri raspicate si generoase, curg recomandarile "de sus", se pun la cale trocurile (eu ii trec pe ai tai, tu pe ai mei), se dau cadouri, fireste, ca simbol al recunostintei si al admiratiei s.a.m.d. Fire slaba, profesorul de obicei inchide ochii si, la inceput cu jena, apoi, cu cit capata experienta, cu satisfactie, incepe sa intre in joc. Cind pielea i se tabaceste, trage chiar el sforile, impune regulile si ii initiaza si pe cei cu cas la gura in ale vietii.

Nu spun eu nimic nou acum, numai cine nu vrea sa stie nu afla despre obiceiul traditional al "protocolului", despre cistigurile ilicite, doar oficial secrete, ale majoritatii profesorilor care ar trebui sa asigure corectitudinea bacalaureatului. Din pacate, in Romania, examenul de la sfirsitul liceului a devenit o simpla formalitate, in care supraveghetorul tine de sase, pentru ca bietii elevi sa poata copia dupa plac, iar cel care corecteaza stie dinainte cam ce nota trebuie sa puna pe teza candidatului X. E un cerc vicios, toata lumea o stie, dar nimeni nu face nimic; atunci cind apar, deconspirarile sint praf in ochii presei.

Si asa se face ca un procent stinjenitor de mare din elevii care sustin bacalaureatul il si iau cu brio. Asta inseamna: cu note care ne-ar face sa credem ca traim intr-o tara cu exces de adolescenti supradotati. Pe baza acestor rezultate, tinerele genii se vor inscrie cu totii la facultati. Care sint efectele? Pe termen scurt, o falsificare grosolana a realitatii. Statistic, totul pare in ordine, in practica insa, e jale mare. Studentul obisnuit din anul I, care are la dosar note foarte bune, nu stie notiunile de baza ale materiei in care vrea sa se specializeze. Cel de la Litere face dezacorduri si nu l-a citit pe Eminescu decit in citeva texte, din manual. Cel de la Filosofie nu a citit in viata lui un dialog de Platon si scrie gresit numele lui Nietzsche. Cel de la Economice habar nu are cine e Adam Smith, iar blondina de la Drept acorda un inteles mai din popor termenului "penal".

Pe de alta parte, acest sistem falimentar ii nedreptateste pe cei cu adevarat valorosi, care nu mai au sansa de a intra intr-o competitie reala. Datorita acestui fenomen care tine de ani buni si care nu da semne ca ar fi pe sfirsite, competitia autentica, singura in masura sa creeze performanta, aproape ca nu mai exista. De aceea, invatamintul superior devine unul de alfabetizare, iar specialistii – niste indivizi cu diplome decorative, incapabili sa se descurce in specializarea pe care si-au ales-o. Nu e greu sa tragem concluzia: peste citiva ani, nu multi, ne vom lovi de efectele acestei fraude nationale la tot pasul.

Cred ca e de datoria Ministerului Educatiei si al inspectoratelor scolare sa faca ceva. Sa impuna, de fapt, derularea onesta, corecta a "ostilitatilor". Adica sa ii dea fiecaruia, democratic, dupa cit merita, nu in mod comunist, dupa cit are nevoie. Altfel, vom deveni o tara plina de "intelectuali" care nu sint in stare sa faca nimic decit sa "aranjeze" lucrurile atunci cind au nevoie de vreo patalama.

De la notarea corecta a elevilor in timpul liceului la organizarea corecta a bacalaureatului, totul tine de o normalitate pe care, daca o sabotam, ne taiem creanga de sub picioare. De aceea, cred ca aceasta normalitate ar trebuie sa devina prioritatea invatamintului romanesc.