Dl Goe intra in Europa

Orice reforma a scolii are un scop simplu: sa mobileze mintea elevului cu deprinderi de lucru si cunostinte, sa-i ofere mijloace pentru a se "realiza" in viata, cum se spune. Pina in ceasul de fata, nu s-a petrecut acest lucru. Si nu s-a petrecut dintr-o pricina evidenta (pe care doar orbii nu o vad). Care va fi fiind aceasta? In opinia mea, pricina esecului sta in obsesia formelor. Primim, fiindca sintem si obligati, "forme europene", "sisteme moderne de invatamint", "idealuri pedagogice". Ne sincronizam cu Europa. Si incercam, fara entuziasm, sa adaptam aceste forme "fondului" stramosesc. Din coliziunea energica a formei cu fondul rezulta haosul actual. In loc de reforma, avem stagnare. In locul unor copii isteti si cititi, avem conformisti si ignoranti. In loc de oameni liberi si gata sa-si asume riscuri, avem copii pasivi si dependenti inca de parinti. Modificam ciclurile de invatamint (liceul, ca si universitatea se reduc, iata, la trei ani), dar nu facem nimic pentru a indrepta relatia catastrofala dintre parinte si copil, dintre copil si profesor. Asta nu mai tine de forma, tine chiar de fond.
Cind ajunge la Universitate, pe baza unui nenorocit de dosar, care nu spune nimic cu privire la aptitudinile lui reale, junele nu numai ca e complet dezorientat, nu numai ca nu stie limpede ce vrea, dar e inca sub puternica tutela a parintilor. E un timid si un stipendiat! El nu da la Universitate pentru a se pregati pentru ceva anume, dar pentru a "fenta" inca trei ani dintr-o viata si asa scurta (filosofic vorbind). La finele celor trei ani de studii aproximative (si nu europene), daca-l intrebi ce proiecte are, iti raspunde ezitant ca s-a orientat spre un "master". Pe care nu-l poate numi insa foarte precis. Se va mai gindi, se va consulta cu parintii, cu bunicii si matusile, pina in toamna mai e vreme. Si, oricum, parintii (dintr-o dragoste fireasca, dar paguboasa) sint perfect dispusi sa-l sustina financiar, pina la adinci batrinete daca va fi nevoie. Nu mai spun cum a trecut examenele, in urma citor interventii mai mult sau mai putin oculte, si cita carte stie efectiv.
Daca-l intrebi lucruri elementare, se incurca negresit si ramine visator. Nu stie cine a fost poetul francez Arthur Rimbaud (il confunda cu amicul meu, ilustrul pedagog metafizic idealist, Nikolaus Rambu sau, in cel mai bun caz, cu agilul Rambo, din filmul cu acelasi nume) si nici daca filosoful Kant a avut o nevasta, trei neveste sau nici una. Dupa o foarte recenta opinie a unei studente, celibatarul Kant a avut nu mai putin de patru! Despre "lucrul in sine" nu are rost sa-l intrebi. Despre deosebirea dintre frumos si sublim, la acelasi natarau de Kant, nici atit. Cicero e un necunoscut, grec sau bizantin (cind a fost, in realitate, un orator si un filosof eclectic roman). Intre Tolstoi si Dostoievski nu exista nici o diferenta. Studentul roman n-a auzit de nici unul dintre ei, n-a citit nici o pagina, nici un rind. Ignoranta lui e maxima, durerea de a fi profesor, la fel, iar noi discutam, din virful buzelor, despre "implicatiile foarte complexe" ale actualei reforme din invatamint si sustinem ca "proiectul (de reforma, n.m.) este unul bun, deoarece ne apropie mult de sistemele de invatamint europene" (am citat din opiniile foarte optimiste ale doamnei Camelia Gavrila). De ce nu vorbim mai degraba despre obligatoria indulgenta a profesorilor de la orice liceu, despre subita presiune a parintilor la sfirsit de semestru, despre "umflarea" notelor si mediilor? Si cum  sa-l pici pe un student, cind tu esti platit in functie de numarul auditorilor? Cu cit ai mai multi, cu atita ridici o leafa mai grasa. Competenta si pasiunea nu mai inseamna mare lucru.
Ca sa inchei, voi repeta ca reforma educatiei nu tine de importul "sistemelor de invatamint europene", ci de reformarea urgenta a relatiilor instituite intre copii si parinti, intre copii si profesori, intre parinti si profesori. Pina nu se va schimba "fondul", vorbim degeaba despre o reala reforma. Intr-un cuvint, domnul Goe intra, iata, in Europa. Din pacate, el intra la brat cu "mamitica", cu "tanti Mita", cu "mam’ mare". Va amintiti? Citez cu voluptate: "Ca sa nu mai ramiie repetent si anul acesta, mam’ mare, mamitica si tanti Mita au promis tinarului Goe sa-l duca-n Bucuresti de 10 mai". De la nenea Iancu incoace nu s-a modificat nimic.

P.S. Un apropiat de-al dlui Seryl Talpalaru imi scrie sub pseudonim pe "forumul" gazetei ca, inainte de a fi scris articolul de saptamina trecuta (despre inexistenta strada A.D. Xenopol), s-ar fi cuvenit sa-l consult pe numitul domn. Regret amarnic ca n-am facut-o. Nu aflasem ca dl Talpalaru e cogeamite "personalitatea mediatica". Abia acum m-am dumirit. Am sa-i solicit domnului Seryl, cit de curind, o audienta. Numai sa-mi spuna intre ce ore primeste…

Publicitate și alte recomandări video