Dottore della UB

 Prima data, doctorandul bucurestean mi-a trimis un e-mail incarcat de pathos: „St. d-le Codrin Liviu Cutitaru, ma numesc R. si sunt asist. drd. la Universitatea Bucuresti (UB). Va scriu in legatura cu teza mea de dr., aflandu-ma eu in mare impas. Sunt doctorandul d-nei M. (o anglista de prima mana, n.m.) de mai multi ani si tare ma tem ca nu vrea sa-mi mai accepte lucrarea pentru sustinere. Am terminat-o, in sfarsit, si acum ma aflu in disperare de cauza. Dl. G. (si el un anglist remarcabil, n.m.) m-a sfatuit sa ma adresez dvs., de veti binevoi sa ma ascultati. Am scris despre Shakespeare. V-as ruga mult sa-mi dati un nr. de tel. unde sa va pot gasi, de nu va e cu suparare! Cu deosebit respect, asist. drd. R." Am stat, o vreme, mai degraba ezitant in fata monitorului. Ii pretuiesc mult, profesional, atat pe M., cat si pe G., iar omul disperat era totusi cadru didactic la UB si, in plus, shakespearolog. Trebuia sa raspund negresit. Am tastat, asadar, cu hotarare: „Sunati-ma la 07 …" Apelul veni dupa cateva ore: „Sa traiti, domn’ profesor! Asistent doctorand R. va deranjeaza." „Da, buna ziua. Va ascult." „Domn’ profesor, sunt in mare necaz. Indrumatoarea nu mai vrea sa-mi primeasca teza. La noi, imi pare rau sa va spun, feminismul e la putere, traim in plin matriarhat …" „Adica", l-am intrerupt, „vreti sa ziceti ca nu va puteti da doctoratul din cauza… discriminarii de gen?" „Ei, domn’ profesor", se poticni intrucatva interlocutorul, „este greu cu femeile intelectuale, nu vreau sa insist, stiti si dumneavoastra… Ce mai, sunt foarte rele, dom’le. Eu, in plus, am si ceva anisori la bord. Ma apropii de pensie si, conform noii legi, dupa cum ati aflat, de nu-mi dau doctoratul urgent, ajung somer. Fiind si celibatar la varsta mea, va dati seama, nu prea inspir incredere colegelor de Catedra …"

Adevarul era ca nu-mi „prea dadeam seama" de ratiunea din spatele curioaselor conexiuni, dar am continuat sa acord credit neobisnuitei convorbiri. „Domn’ profesor, sfatuit de G., as vrea sa ma transfer la dumneavoastra cu doctoratul." „Domnule R.," am replicat eu panicat, „depasesc numarul legal de doctoranzi, nu cred ca pot." „Nu va faceti probleme, ca nu v-as aglomera. M-as transfera la scoala doctorala din Iasi doar pentru sustinere – o luna, doua -, de veti binevoi, neindoios." „Domnule R., va complicati viata, nu este simplu deloc, trebuie si aprobarea doamnei M., urmeaza apoi nenumarate alte avize, intrati intr-o birocratie ucigatoare. N-ar fi mai bine sa vorbesc eu cu M. pentru a vedea care e problema si, eventual, sa ma ofer sa fac parte din comisia de sustinere?" Am plusat, recunosc, dar sub circumstanta atenuanta a „legitimei aparari" (apararea propriei integritati psihice!). Smecheria a functionat. Omul s-a inviorat brusc: „Da, ar fi minunat de ati face asta pentru mine! Sigur, de nu va e cu suparare, as vrea sa o contactati dumneavoastra pe doamna M. Sa nu uitati sa-i spuneti ca doriti sa faceti parte din comisie!" Ma supun, ce sa fac, bucuros macar sa fi scapat de o asemenea nebunatica preluare doctorala. Observ totusi, in oglinda, ca am o mina acra, de iobag medieval. Vorbesc cu G. si, ulterior, cu M. Se desprind doua idei centrale din discutii: 1. R. este „un amarat", „un jigarit" si „un chinuit" (parerea lui G.) si 2. R. este „un lenes", „un suficient" si „un lasa-ma sa te las" (parerea lui M.). Poate ca, in medias res, n-am iesi chiar rau si am putea face, cu totii, o fapta buna, intrunindu-ne intr-o comisie de sutinere a tardivului doctorat. Neasteptat, M. Cedeaza. Cu o precizare insa: „Citeste, te rog, teza cu mare atentie!" O citesc. Intr-o caldura infernala de august. Fac observatii si comentarii. Pe fundalul a zeci de telefoane si mesaje din partea lui R. „De veti voi sa asteptati capitolul al treilea", „de veti citi paragraful cinci din subcapitolul doi, pagina 55", „de veti descoperi vreo eroare de informatie istorica", „de veti avea rabdare sa va explic ideea de la pagina 132", „de plecati in concediu, sa nu uitati sa va deschideti posta electronica" etc., etc. Nici posta cealalta nu a ramas nefolosita. Am schimbat, neincetat, misive. Mai intai, documentele de participare la comisie (reluate de mai multe ori, din diverse erori de comunicare). Apoi, referatul si, din nou, referatul („stiti, am schimbat titlul tezei in ultima clipa si, de nu va e cu suparare, trebuie sa-l modificati si dumneavoastra in referat."). Toate, prin prioripost. Doamnele de la oficiul postal ma stiau de acum. Aveam senzatia ca imi fac, complice, din ochi.

Dialogul a continuat. Ne-am miscat spre chestiuni personale. „Sunteti casatorit?", m-a intrebat intr-o zi. „Da." „Aveti si copii?" „Da, un baiat." Imi venise initial sa-i spun, precum Cartarescu, in Levantul: „Da, am fameie pa Cristina si copila pa Ioana". M-am abtinut. Cine stie unde mai ajungeam. Ca atare, i-am ascultat lamentatia cu aceeasi fizionomie acra, de iobag medieval, cronicizata in mod patologic: „Ei, eu nu mi-am gasit inca jumatatea, cu toate ca, in curand, implinesc saizeci de ani." Mi-a comunicat insa ca „o are in grija pe mama octogenara". Aflu cate ceva si din fisa medicala individuala a personajului: „Sunt bolnav cu ochii. S-ar putea sa-mi pierd vederea: o pastila din tratament ma costa o suta de euro. Ma intelegeti, la salariul meu…" Finalmente, vine si sustinerea. Noi incurcaturi, noi drame. Se termina totul intr-un tarziu, desigur nu fara derularea unor conversatii penibile („Domn’ profesor, eu sunt om sarac, dar un whiskey acolo, tot pot sa va dau, de veti binevoi." „Fereasca Dumnezeu! Va rog sa stati linistit. Nu beau, pentru ca mi-e teama sa nu sfarsesc la Alcoolicii Anonimi!"). Odata ajuns doctor, sper eu, se va linisti si voi putea sa-mi vad de ale mele (ma bazez si pe o ultima informatie din categoria „personale": dl. R. va merge sa repare acoperisul batranei sale mame). Eroare! In trei zile, e-mail-ul ma ataca necrutator: „St. d-le CLC, am terminat de pus tigla si vreau sa va anunt ceva important. Mama mea a scos o placheta de versuri. Poezie foarte buna, patriotica si filozofica. As vrea sa venim la Iasi sa o lansam (poate si scrieti ceva despre ea!). Lumea culturala bucuresteana geme de postmodernisti corupti si nedrepti. Numai in capitala culturala a tarii credem ca vom afla intelegere. De aceea, de veti benevoi, va rugam sa ne ajutati in acest demers. Cu deosebit respect, asist. dr. R." „Domnule R.", dau eu, extenuat, reply, „trebuie sa vorbiti la Asociatia Scriitorilor din Iasi. Va pot da adresa de mail de acolo. Mai mult nu am ce face. Sunt doar un anglist amarat, jigarit, chinuit, lenes, suficient si lasa-ma sa te las (despre acreala iobageasco-medievala nu am mai pomenit, n.m.). Sper sa va descurcati asa. Cele bune, CLC." Peste o zi, soseste un update terifiant: „Va multumesc mult! Am scris la Asociatie. Vom fi primiti pe data de… Asta inseamna ca vom sta in Iasi citeva zile. Va rog sa-mi cautati o pensiune mai ieftina, dar neaparat centrala, ca sa ne putem misca usor. Apropo, uitam sa va intreb: aveti masina? Si inca un lucru, de nu va e cu suparare: as vrea sa gasim o ora-doua sa ma prezentati colegelor dumneavoastra de Catedra. Am auzit ca aveti cateva necasatorite si cine stie? Cu deosebit respect, asist. dr. R." M-am prelins pe tastatura, pe fire, in jos, pana pe podea. Moale, invins, delabrat, cuprins de stupoarea noii posturi – aceea a plasatorului de domnisoare. Gandul mi-a fugit instantaneu la un whiskey gigantic, ametitor, doborator, de veti binevoi sa ma credeti, desigur.

Publicitate și alte recomandări video